Zelenski a fost obraznic cu trimișii americani. Care sunt motivele
22/04
Rusia, printre primele țări ale lumii cu cel mai mare excedent comercial
23/04Proiectul eurobirocrației suferă un eșec într-o altă țară balcanică
Foto: dpa/ TASS
Ghevorg MIRZAIAN, ”Vzglyad”
În România începe să năruie structura politică construită de Bruxelles pentru a împiedica venirea la putere a unui candidat prezidențial indezirabil. De ce coaliția parlamentară românească s-a dovedit atât de instabilă, cine ar putea ajunge în cele din urmă la putere la București – și de ce un astfel de rezultat va însemna momentul socotelilor pentru eurobirocrație?
Șefa Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, și președintele Franței, Emmanuel Macron, au depus eforturi colosale pentru a crea, în România, o coaliție guvernamentală obedientă, formată în urma alegerilor parlamentare din decembrie 2024. Baza coaliției au fost social-democrații de stânga, cărora li s-au alăturat liberal-conservatorii din Partidul Național Liberal, liberalii din Uniunea Salvați România și partidul local al maghiarilor din România. Toate aceste forțe politice diferite au fost aduse împreună sub sloganul „respectăm viziunile europene și euroatlantice”.
Acest lucru s-a făcut deoarece, în opinia conducerii UE, România ar fi putut devia de la aceste viziuni – din cauza unei posibile victorii, la alegeri prezidențiale, a conservatorului Călin Georgescu. Sau a altui candidat cu vederi similare. „UE a alcătuit acest guvern pestriț pentru a împiedica accesul la putere al euroscepticilor. Și, în logica timpului de război, UE nu avea altă variantă”, explică conferențiarul Universității Financiare, Vadim Truhacev, pentru ziarul Vzglyad.
Dar partide atât de diferite, unite doar de orientarea pro-UE, nu au reușit, într-un final, să coexiste trăgând împreună aceeași căruță. Pe 20 aprilie, coaliția de guvernare s-a prăbușit. Unul dintre membrii ei – Partidul Social Democrat – a ieșit din echipă, retrăgând, totodată, sprijinul pentru premierul Ilie Bolojan. Potrivit conducerii partidului, motivul a fost simplu: guvernul liberal nu a apărat interesele poporului.
„Când ne-am alăturat acestei coaliții, în iunie anul trecut, aveam trei priorități cheie: protejarea nivelului de trai, continuarea investițiilor de importanță vitală și susținerea economiei naționale. Astăzi vedem că toate aceste obiective nu au fost atinse”, a declarat liderul social-democraților, Sorin Grindeanu.
În realitate, însă, ei au fugit de pe corabia care se scufunda din motive mult mai pragmatice. La cererea autorităților europene, guvernul Bolojan a fost nevoit să ia decizii economice nepopulare – inclusiv reducerea cheltuielilor pentru diminuarea deficitului bugetar.
„România avea un deficit uriaș. Toate partidele au votat planul guvernamental. Nu mai puteam cheltui mai mult decât ne permitem. Plătim peste 60 de miliarde de lei doar sub formă de dobânzi, ceea ce reprezintă 3% din PIB”, explica Bolojan.
Social-democrații au văzut că alegătorii lor nu sunt încântați de aceste măsuri.
„Politica guvernului Bolojan a îndepărtat baza electorală tradițională a Partidului Social Democrat, în primul rând pe cetățenii vârstnici și pe cei mai conservatori, consolidând, în același timp, sprijinul pentru partidele de extremă dreaptă. Aceste partide dețin deja aproximativ o treime din locurile din parlament”, scrie publicația Balkan Insight.
În ceea ce-l privește pe Bolojan, el a declarat că nu are de gând să demisioneze. „Conducerea social-democraților își dorește, probabil, un premier-marionetă. Eu am luptat pentru a face ordine în finanțele publice”, a explicat el. Și a spus că va redistribui portofoliile ministeriale rămase vacante către alte partide ale coaliției.
Social-democrații dețin însă 86 de mandate din cele 206 ale coaliției (plus încă 7 mandate în propriul lor grup parlamentar). Fără ei, coaliția rămâne cu doar 113 mandate într-un parlament cu 330 de locuri, iar în astfel de condiții să funcționezi este imposibil. Dar guvernul trebuie să lucreze, adică să adopte reformele cerute de Uniunea Europeană și să optimizeze cheltuielile bugetare – trebuie, și încă rapid.
„Neîndeplinirea reformelor până în august va însemna că România va pierde aproximativ 11 miliarde de euro din fondurile UE pentru redresare și sustenabilitate, adică aproximativ jumătate din suma totală alocată de Bruxelles. În plus, țara trebuie să semneze contracte de apărare în valoare de 16,6 miliarde de euro în cadrul noii inițiative UE de reînarmare SAFE”, amintește Reuters.
În plus, pentru a-și salva pozițiile politice, social-democrații ar putea provoca noi alegeri parlamentare și să se coordoneze, în acest sens, cu opoziția parlamentară, inițiind un vot de neîncredere împotriva guvernului. Pot face acest lucru fie singuri, fie alăturându-se inițiativei conservatoare de dreapta Alianța pentru Unirea Românilor, a lui George Simion.
Același Simion care a reprezentat forțele conservatoare la alegerile prezidențiale după îndepărtarea lui Călin Georgescu. În primul tur a obținut 40,96%, dar în al doilea tur, desfășurat într-o manieră contestabilă (cu „carusele electorale” și alte nereguli), a pierdut în fața lui Nicușor Dan, care în primul tur obținuse doar 21%.
Și aici pentru Uniunea Europeană vine un adevărat moment al socotelilor. Dacă votul de neîncredere trece și se organizează alegeri parlamentare, Simion le câștigă, și chiar la mare distanță. La începutul anului, sondajele dădeau Alianței aproximativ 40% din voturi – suficient pentru a forma o coaliție guvernamentală.
Ca parteneri de coaliție, Simion ar putea alege atât partide de dreapta, cât și formațiuni de extremă stângă – cele care consolidează electoratul de protest și pot obține intrarea în parlament. „Este posibilă, de exemplu, o coaliție între Simion și ‘Jirinovski’ local – fostul premier Victor Ponta. Și care este naționalist de stânga. În condițiile actuale, partidul lui, ca un new entry relativ, ar putea avea succes”, explică Vadim Truhacev.
Astfel, George Simion ar putea forma un guvern eurosceptic și s-ar putea răzbuna personal pe Uniunea Europeană pentru alegerile prezidențiale furate.
Iar România poate demonstra că prin manipulări electorale Bruxelles-ul nu poate forța populația unei țări să se supună voinței eurobirocrației. Și că încercarea de a încropi așa-numitele mari coaliții – adică să aduni într-un singur guvern reprezentanți ai stângii și dreptei proeuropene tradiționale – duce mereu la dezamăgirea electoratului și la migrarea lui către adevărata dreaptă și stângă, către extremele politice.
Se pare că UE nu a înțeles acest lucru din exemplul bulgar – de aceea la alegerile din 19 aprilie coaliția artificială a fost măturată de partidul fostului președinte Rumen Radev (pentru prima dată din 1997 un singur partid a obținut majoritatea parlamentară în Bulgaria). Iar dacă nu va înțelege nici după exemplul României, peste câțiva ani ar putea fi nevoită să înțeleagă deja după modelul german.
5 Comments
🙂 Autorul e simpatic! Și optimist, excesiv de optimist! Pentru că pare că n-ar fi pe deplin familiarizat cu prostituția mioritică a partidelor de guvernământ ori a celor așa-zis suveraniste. Comentez la subiect fără tragere de inimă, pentru că politica țării mele NU mă mai interesează ABSOLUT DELOC începând din anul 2012, de când a avut loc referendumul (fraudat și acela!!!) demiterii lui Băsescu, personaj care și astăzi se plimbă liber făcând observații asupra diferitelor evenimente care au loc în țărișoară. Atunci, în acel an, remarcând amestecul ambasadelor occidentale în hotărârile națiunii precum și bâlbâielile celor trebuiau să decidă în funcție de dorința votanților, lehamitea m-a cuprins ireversibil.
Citez: „Astfel, George Simion ar putea forma un guvern eurosceptic și s-ar putea răzbuna personal pe Uniunea Europeană pentru alegerile prezidențiale furate.” – regret, nu-mi pot reține zâmbetul! 🙂 Serios? Ce să facă Simion???? De când un apropiat al galeriilor de fotbal (ca să nu-l numesc direct haimana), o unealtă amărâtă în mâinile serviciilor secrete, ar putea forma un guvern eurosceptic și s-a putea opune stăpânilor de la Bruxelles??? NU am remarcat proiecte de țară și nici soluții constructive la grupul AUR ori la Simion! Doar demagogie ieftină, ceea ce demonstrează că formațiunea sa politică continuă să existe ca un partid fabricat de același sistem care ne numește conducătorii în fruntea statului, în scopul DETURNĂRII naționaliștilor reali și mai ales conservatori de la adevăratele probleme ale țării.
Iertați că-s poate prea directă, dar într-o societate beteagă, NU va fi capabil Simion să pună punctul pe „i” și să scoată România de sub tutela UE și NATO. Garantat! Nici Radev sau măscăriciul maghiar proaspeți aleși n-o vor face, deoarece implică sume și penalități URIAȘE livrate Uniunii Europene și organizației teroriste OTAN drept despăgubiri. Bulgarii au trecut la euro, revenirea la fosta monedă (leva) îi va costa teribil de mult (economic, vorbind) dacă vor părăsi conglomeratul nazist bruxellez. Nu mai trec în revistă aici implicațiile juridice, economice și politice din lipsă de timp. Prin urmare, G. Simion știe doar să politizeze în goana după voturi, în dorința de-a rămâne în incinta „măcelăriei” suficient de mult timp cât să servească intereselor celor l-au sprijinit s-ajungă acolo. E tristă situația, dar ăsta-i adevărul.
Din păcate, tânărul Simion și liota susținătoare reprezintă un alt partid-balama necesar să justifice venirea lui C. Georgescu la președinție și formarea unei coaliții între celelalte formațiuni politice pentru guvernare. În fond, „parcursul euro-atlantic” trebuie să se mențină nealterat! Nu mai amintesc aici că deputații AUR au votat (alături de celelalte partide care oricum au ajuns să mimeze democrația, iar noțiunea de românism le-a fost și le este complet străină) legea discriminării, impusă de UE și îndreptată împotriva acelor cetățeni care resping normele infecte ale LGBTQ și fac distincția clară între „imigranți” (vai, săracii!!!) și invadatori!
Nimic și nimeni nu cred că mai posedă capacitatea de-a convinge electoratul, că ar mai exista o șansă minimă de redresare a situației în care se zbate România! Observăm cu toții ceea ce se petrece în plan internațional, iar politica națiunii trebuie judecată prin prisma acestor evenimente. Nu putem extrage România din malaxorul faptelor de mare ori de mică însemnătate. Toate se îndreptă către același punct, toate converg, indiferent de importanța lor. Nici nu ne putem teleporta într-altă galaxie și să revenim atunci când se vor instala vremuri mai bune. V. Putin a avut nevoie de peste 20 de ani să redreseze Rusia, să-i recapete prestigiul și influența în arena internațională. Același V. Putin a eliminat corporațiile din țara sa și a naționalizat resursele, a întărit rubla în aur, a știut să-și țină-n frâu oligarhii (ce-i drept, a mai făcut și pace cu ei pe ici pe colo 🙂 a încheiat o mulțime de acorduri comerciale cu China, s-a poziționat perfect în toate inițiativele și proiectele de dezvoltare. Chiar dacă mai sunt și alte interese la mijloc! În fond, în politică NU se leagă prieteniile adevărate, ci în tranșee! Să mai continui cu exemplele? Nu cred! România „crește” în cadrul serviciilor ei vreun astfel de patriot? Mai bine zis, mai deține țara asta vreun „spațiu” suveran în care poate să înfăptuiască acțiuni de durată și-n beneficiul ei? Am dubii!
Cu siguranță, aș căpăta o firavă – repet, firavă! – încredere în acel politician/partid care ne-ar elibera de UE și NATO (cu toate riscurile financiare și sociale care ar presupune gestul), care ar trece în proprietatea statului TOATE activele de interes strategic ale României, care l-ar exclude pe matusalemicul Isărescu de la BNR și-ar repatria rezervele de aur ale României cărate prin băncile Rothschild, care i-ar scoate pe yankei și pe toți ceilalți alogeni cu baze, scuturi, junk-uri tehnologice militare, cu fetițe și fundițe, cu cățel și purcel și cu ce Dumnezeu s-au mai pripășit pe aici, care ar veni cu investițiile chineze și rusești de mână și le-ar prezenta populației cu subiect și predicat!!! Da, vor fi alte generații sacrificate, dar măcar românii adevărați, iubitori de neam și glie, atâți câți mai sunt, vor învăța ceva din toate greșelile înaintașilor într-așa fel încât să NU le mai repete! Până când nu se vor întâmpla toate acestea, încrederea mea DEPLINĂ va fi doar pe verticală.
Ca un P.S. adăugat, sunt convinsă că Diana Șoșoacă a fost înlăturată de la președinție de către cei din servicii din cu totul și cu totul alte motive, decât cele legate de drepturile și aspirațiile naționale, adică din pricină de suveranism”- să spun așa. NU mă pot considera o admiratoare a doamnei (din cauza limbajului suburban și a tonalității înalte folosită în cadrul oricărui dialog cu cetățenii), dar am apreciat cum s-a purtat avocata Diana Șoșoacă atunci când a dat de pământ cu Turnul Babel- respectiv Bruxellesul, deoarece toți parlamentarii români, care s-au perindat prin PE înaintea de venirea ei, n-au demonstrat vreo altă inițiativă lăudabilă decât aceea de a juca România la ruleta bruxelleză „păstorită” de von der Leyen.
Afirmam că motivele sunt altele, opinez eu…. și par a fi legate de conducta „sponsorizărilor” față de Ucraina, dat fiind că Ursula a hotărât, printr-o directivă la fel de idioată ca și autoarea, că 0,25% din PIB-ul fiecărui stat membru al UE să fie virate (la procente mă refer) în conturile ucrainene. Deficitul țării de aici provine (mai precis, și de aici, pe lângă celelalte matrapazlâcuri făcute de guvernanți cu resursele statului), de la cheltuieli pentru înarmare, de la sume uriașe alocate susținerii naziștilor de la Kiev (citeam mai acu’ ceva timp că totalul se ridică undeva la peste 1,6 miliarde de euro fără să pun la socoteală sistemele „Patriot”), la livrări de energie, armament, găzduirea refugiaților, instruirea personalului combatant etc. etc. Dacă Diana Șoșoacă ar fi ajuns președinte, n-ar fi semnat sub nicio formă și sub nicio presiune a „partenerilor” americani ori a lacheilor lor britanici ca banii să plece din bugetul României pe întreținerea haimanalelor producătoare de armament, care alimentează războiul ăsta ajuns dincolo de uzură, care alimentează homosexualitatea, migrația haotică și iresponsabilă, măsurile violente și represive luate împotriva creștinilor. Concluzionând, nu știu dacă mai contează cine va fi „uns” premier al României, câtă vreme dușmanii țării ne-au luat grâul, iar noul „șef de siloz” – adică noul/următorul ales al poporului le va da și porumbul. Ce va primi, în schimb, România? Chitanțe fraților, chitanțe cu duiumul! La cât sunt de proști românii și cu suflet mare, nu vor fi buni decât de plată!
Domnului Vasilescu i-am dat dreptate întotdeauna!
La fel și acum: https://www.infobrasov.net/in-afara-de-jecmaneala-occidentul-nu-a-oferit-nimic-romanilor-de-fapt-nimanui/
#Ecaterina. Esti si frumoasa (dupa poza) si desteapta (dupa comentarii). Desi imi face placere sa te privesc si sa te citesc, nu te inteleg. Nimeni si nimic nu este bun, OK. Dar ce propui? Vino cu o propunere. Nu uita ca daca „V. Putin a avut nevoie de peste 20 de ani să redreseze Rusia”, Romania a ajuns unde a ajuns din cauza lui Gorbaciov. Deci, astept o „contraoferta”. Sper sa imi raspunzi si nu sa taci cu un aer superior!
Liviu,
Îți mulțumesc pentru aprecieri! 🙂
N-am spus că nimeni și nimic nu este bun, ci am susținut că NIMENI din politica românească contemporană NU urmărește binele acestei țări, refacerea ei, scoaterea din marasmul actual. Atâta timp cât va privi spre Vest (în sens politic, cultural, material, cum dorești tu să încadrezi ideea), România va fi o țară în care patriotismul – iubirea de neam – va fi imposibil. Astea nu se învață, Liviu, nici la școli înalte, nici din familie, ci SE SIMT. Ba, aș merge mai departe și aș susține că cu asemenea simțăminte te naști. Și ca să înțelegi și mai bine ceea ce am dorit să subliniez, uite, mi-a venit în minte unul dintre citatele lui Gh. Asachi, un bucovinean de-al nostru și un adevărat „întemeietor” in multe domenii ale vieții spirituale românești: „Acela nu este patriot care n-a învățat să fie folositor obștei, care n-a purtat cerul pe pieptul său, acela care n-a simțit plăcerea de a fi binefăcător pentru mulți, chiar cu sacrificiul său”. Și-acum, după ce-ai pătruns chintesența acestor cuvinte, gândește-te bine: vezi tu vreun trepăduș din vreun partid, indiferent de ideologia pe care o promovează, să fie devotat până la propria jertfă (a sa și a propriei familii) pentru a ridica România din genunchi și a o așeza acolo unde-i este locul??? Știi pentru ce-mi pare mie rău? – dar un rău ce mă străpunge până-n măduva oaselor: pentru că spre deosebire de occidentali – de ăia de se cred cu sânge albastru și mai presus de toți și toate, mai educați, mai spălați, mai deștepți etc. etc. – strămoșii noștri formaseră deja o națiune și cunoșteau scrierea (vezi tăblițele de la Tărtăria), pe când ei, „mirobolanții” planetei, se aflau DOAR la nivel de triburi sau NU existau deloc!!!! Aici este marea suferință: cum am ajuns noi sclavi în rezervațiile lor, cum am putut să ne distrugem cultura, învățământul, cercetarea, industria, agricultura, medicina – totul???? Cum am putut să ne vindem pe NIMIC??? Cum Dumnezeu am fost capabili să ne sabotăm FIINȚA NAȚIONALĂ în halul acesta??? Cum Dumnezeu am ajuns să ne uniformizăm într-atât cu occidentalii, marginalizând (până la dispariție) valorile tradiționale, cultura autentică (înlocuită de un amalgam deșănțat și lipsit de rădăcini), sentimentele de iubire de țară, glie și semeni, să ne subapreciem înaintașii care ne-au făurit Istoria, cum am putut să uităm vuietul Rovinelor, al Podului Înalt, porunca lui Vladimirescu, vocea clocotitoare a lui Bălcescu, fluierul Crăișorului, șrapnelele Plevnei și atâtea alte fapte mărețe care ne-au făcut mandatari atâtor jertfe pe acest pământ curățat de vitregii, care ne-au făcut TITULARI ai unei răspunderi față de cea care ne-a zămislit pe toți: PATRIA-MAMĂ??? Niciun politician n-am remarcat să ÎNDRĂZNEASCĂ PE CULMI PE MĂSURA RĂDĂCINILOR, dacă înțelegi ce vreau să zic aici!!! Cândva a existat unul singur: Corneliu Vadim Tudor, dar a fost catalogat ca extremist și etichetat drept controversat, uitând că impactul său asupra politicii și culturii românești a fost INCONTESTABIL. O societate care își neglijează istoria, care-și neglijează valorile și străbunii, care uită de Hristos Ziditorul, devine vulnerabilă în fața manipulărilor de tot felul și își pierde treptat suveranitatea. Aici am ajuns, noi, românii, dragă Liviu! Aici, în mocirla asta ne zbatem, aici ne sufocăm pas cu pas. Te-aș ruga să faci un exercițiu al minții și să încerci să încadrezi pe oricare om politic în ecuația de mai sus! Vei observa că-i departe, la ani-lumină, de ADEVĂR.
Îmi scrii să vin cu o propunere: dr. Răzvan Constantinescu și Diana Șoșoacă. Am venit cu două. Nu-s perfecți, nu-s capabili de jertfă, nu-s nici măcar carismatici, dar au ceva nerv și suflet! Nu mă înțelege greșit: NU promovez pe nimeni, nu-s înregimentată niciunui serviciu, niciunui partid! Doar ți-am răspuns la solicitare. Faptul că sistemul i-a scos pe tușă, înseamnă că nu pactizaseră (încă) cu diavolul din… „detalii”. Nu știu cum au procedat între timp…
Spui că România a ajuns rău din cauza lui Gorbaciov. Nu-i chiar așa. Conducerea lui Gorbaciov a fost uimitor de naivă din punct de vedere politic, neexperimentată și iresponsabilă față de țară. Nu era o guvernare propriu-zisă, ci o renunțare la puterea gândirii. Admirația sa față de Occident nu-i întărea decât convingerea că demersul său era corect.
Nu cred că ar trebui satanizat și învinuit pentru distrugerea socialismului sovietic, deoarece rolul său în fruntea istoriei a fost profund secundar. Era o mediocritate ridicată la vârful puterii de o birocrație care, cu mult înaintea președinției lui, înăbușise spiritul socialismului. Istoria va fi judecătoarea acestuia. Sunt de părere s-o lăsăm să fie inclusiv profesoara noastră, a celor de acum, precum și-a generațiilor viitoare.
E adevărat, că pentru istorie nu contează ce și-a dorit omul de stat pentru URSS și la ce a năzuit, cu atât mai mult cu cât el și-a făcut apariția la conducerea țării din aspirațiile unei societăți obosite.
Greșelile perestroikăi, exacerbate de tovarășii săi de arme și exploatate de adversarii săi (sau poate, dimpotrivă, folosite de camarazii săi de arme și agravate de adversarii săi), au dus la prăbușirea cursului politic al lui Gorbaciov. Deși pendulul istoriei Federației Ruse se balansează constant, de la o extremă la alta, consider că visele sincere ale societății ruse în ansamblul ei din a doua jumătate a anilor optzeci s-au transformat într-o mizantropie sumbră a hiperrealismului socio-politic de astăzi.
Este teribil de ușor să judecăm de pe margine și să defăimăm, atunci când cunoaștem insuficient acele vremuri și deciziile politice care a trebuit să fie luate. Desigur, rușii care au ieșit la demonstrații în masă la sfârșitul anilor 1980 (cred că unii dintre noi își mai amintesc mărșăluirea „fluviilor” umane din emisiunile „Telejurnalului) nici măcar nu s-au gândit la vreo reformă a pieței, la privatizări și la integrare în Occident. Sătui de monopolul stupid, consacrat în Constituție, al Partidului Comunist asupra puterii politice, sătui de gerontocrația din Biroul Politic, care, după părerea populară, împiedica progresul, lumea rusă își dorea schimbări în bine și mai ales îmbunătățirea socialismului. Și tocmai pe baza acestor sentimente a ajuns Gorbaciov la putere și și-a dus la îndeplinire reformele: „perestroika” și „glasnost”, intrând în istoria Rusiei drept unul dintre cei mai radicali reformatori.
Cred că intenția inițială a lui Gorbaciov a fost să intre în istorie ca un mare reformator și salvator al lumii la amenințarea cu războiul nuclear. Dar, de fapt, s-a dovedit a fi un distrugător nu numai al URSS, ci și al întregului sistem de relații internaționale, care s-a conturat cu mare dificultate pe tot parcursul perioadei postbelice. Sunt multe evenimente care l-au însoțit de trecut în revistă: începând cu „dinamitarea” muncii minuțioase de 2 ani a lui Brejnev din 1975, concretizată în semnarea la Helsinki a Actului final al Conferinței privind securitatea și cooperarea în Europa, cu participarea a 33 de state europene, inclusiv SUA și Canada, tratat prin intermediul căruia era recunoscută paritatea celor două tabere: a socialismului și respectiv a capitalismului, lumea bipolară din acel moment fiind un factor de descurajare a agresiunii americane, apoi retragerea trupelor din Afganistan, trădând și condamnând la moarte pe aliatul Rusiei la acea vreme Mohammad Najibullah, distrugerea Zidului Berlinului și reunificarea Germaniei (pentru care a fost declarat „cel mai bun german după Bismarck”), ruinarea giganticului complex de cercetare și producție creat pentru proiectul Buran-Energy, care trebuia să garanteze rușilor conducerea și supremația în spațiu prin tehnologii duble, oferind astfel URSS-ului posibilitatea unei descoperiri tehnologice uriașe, fără să mai pun la socoteală că a dat dovadă de o incompetență cu adevărat criminală în raport cu periferiile naționale ale Federației Ruse care au început să cadă începând cu conducerea lui (pogromurile de la Baku și Dușanbe cu masacrul rușilor care s-au petrecut în 1990). Neîndoielnic, Gorbaciov a fost purtătorul unei paradigme bine definite ai cărei susținători l-au târât la putere, apoi l-au folosit din plin, o combinație uimitoare de nesemnificativ în plan personal și ambiții transcendentale datorită cărora a și fost manipulat. În aceeași perfidă manipulare a căzut și Ceaușescu. În concluzie, nu-i numai amprenta lui Gorbaciov, ci un cumul de factori care au început să-și facă efectul începând cu trădarea lui Ion Mihai Pacepa.
Scuză-mi lungimea răspunsului, dar mi-am propus să scriu cât mai lămuritor cu putință spre eliminarea oricăror confuzii.
Addendum: N-am tăcut niciodată superior 🙂 🙂
#Ecaterinei, cea frumoasa si desteapta. Nu vreau sa polemizez cu tine aici, as prefera sa o fac undeva, in privat. Si am multe sa reprosez comentariului tau, multe obiectii. Deocamdata, atat: nu ai gasit pe nimeni altcineva decat o Xantipa fara Socrate si/sau un medic gastroenterolog a carui singura calitate este ca a fost/este antivaccinist Covid? Este trist, foarte trist, rau a ajuns Romania. Avand in vedere ce scrii si cum scrii, varietatea subiectelor pe care le abordezi, cred ca te amuzi si tu de exemplele pe care mi le-ai dat. Apropos, foarte interesant si comentariul tau la articolul lui Valentin Vasilescu.