Traseul alternativ. De ce gazul rusesc nu poate fi oprit în Europa

Pe fondul isteriei declanşată în Senatul american în legătură cu noile sancţiuni antiruse, Manfred Leitner, membru executiv în consiliul director al companiei petroliere austriece de petrol şi gaze, OMV, a prezentat rezultatele pe trimestrul doi al anului.

Răspunzând unui ziarist, el a anunţat că firma Nord Stream 2 AG, operatorul gazoductului Nord Stream – 2, a elaborat un traseu care ocoleşte Danemarca, fără a pune în pericol proiectul: „Nu mai este nevoie de aprobări suplimentare. Costul total rămâne acelaşi, nouă miliarde şi jumătate de euro”, a spus el.

Gazoductul Nord Stream – 2 nu este ceva unic şi profund independent. De fapt, este „doar” un plan de extindere a magistralei Nord Stream, care deja funcţionează şi care face legătura între Rusia şi Germania, via Marea Baltică. Mai mult, noua conductă urmează, în mare măsura, traseul Nord Stream, traversând, ca şi acesta, zone exclusiv economice şi apele teritoriale a cinci state: Rusia, Finlanda, Suedia şi Germania şi, posibil, Danemarca.

Care este, de fapt, problema

În 2017, capacitatea medie de transport a primului gazoduct Nord Stream a atins 93%, consumatorii din UE primind 51 miliarde metri cubi de gaze. După darea în exploatare a celei de a doua conducte, cel puţin clusterul german (Germania, Austria, alte câteva economii central-europene) va deveni absolut sigur şi de sine stătător. Dacă, fireşte, nu se va ajunge la un conflict strategic absurd şi nemilos cu furnizorii din Rusia.

Este de la sine înţeles că o astfel de autonomie a unei dintre cele mai mari şi mai eficiente zone economice nu doar din Europa, dar şi din lume, nu poate fi pe placul elitei americane, care, în ultimul timp pare tentată să privească economia europeană nu ca pe un partener, ci exclusiv ca un concurent, scrie, într-un comenariu, agenţia RIA Novosti.

Dar şi în Europa se creionează un interesant club de interese. Giganţi energetici europeni, precum Rusia, Germania, Austria, dar şi alte ţări ale Bătrânului continent, nu s-au certat cu Washington, Bruxelles şi cu „forţe centrale” din Europa de Est mai puţin valoroase, dar mai vocale, pentru ca, într-un final, să depindă de ele.

Tocmai de aceea, dacă Danemarca nu da permite consorţiului european să construiască gazoductul după traseul iniţial, traiectoria lui se va abate uşor într-o parte. Reprezentanţii Nord Stream AG au explicat dinainte că acest lucru se poate realiza, de fapt, din mers. Construcţia va începe, după care, prin apele daneze sau nu, va fi finalizată această secţiune „controversată”, care ocupă nu mai mult de 10% din lungimea totală.

Şi ajungem la esenţa problemei – la schimbările conceptuale de abordare a politicii energetice în Europa. Dacă înainte, atât Federaţia Rusă, cât şi UE căutau în astfel de situaţii „posibilităţi de ajunge la înţelegere”, acum, ele caută soluţii pur practice la problemele care apar. Şi oferă opozanţilor şansa de a se adapta la realitatea creată fără implicarea lor. Iar în acest context, interesantă va fi viitoarea poziţie a Americii, concluzionează autorul comentariului RIA Novosti.