Care sunt limitele influenței SUA asupra energiei mondiale

”Vechiul OPEC” și-a pierdut capacitatea de a reglementa piață, transferând, practic, acest rol, Statelor Unite. Acum, atât prețurile mondiale, cât și interpretarea trendurilor de către jucătorii din piață depind nu de deciziile OPEC, ci de nivelul producției americane, scrie ”Forbs”.

SUA demonstrează o creștere uriașă a producției, iar acțiunea OPEC+ este doar o reacție la ceea ce se întâmplă în SUA. La hidrocarburi lichide, America este de mult pe primul loc la producție, iar la sfârșitul anului 2018 a devenit lider inclusiv la petrol. Acum, EIA și Agenția Internațională a Energiei, dar și diferite companii analitice și de consultanță se întrec în prognoze privind creșterea vertiginoasă a producției americane și în următorii ani.

Cifrele diferă, dar nimeni nu se îndoiește de faptul că producția va crește. Iar când lucrările de construcție a oleoductelor americane se vor încheia, concurenții Statelor Unite vor avea și mai multe probleme. Jucătorii tradiționali de pe piață și alți producători mondiali nu au un răspuns strategic la provocările petroliștilor americani. Va reuși OPEC+ să preia de la americani rolul de reglementare a pieței petrolului și, implicit, a energiei mondiale?

Timpul va răspunde la această întrebare, dar după cum stau lucrurile acum, este greu de crezut că va fi posibil așa ceva. Ilustrativă în acest sens este povestea cu scăderea prețurilor la țiței la numai o săptămână după acordul convenit de OPEC+ de reducere a producției. Piața fie nu crede în gradul de disciplină a participanților la acord, fie consideră că este nevoie de o scădere mai semnificativă. Dar, un astfel de pas nu numai că va fi dureros pentru companiile de resort din țările OPEC+, dar va antrena o creștere suplimentară a producției în SUA. Cu alte cuvinte, OPEC+ este doar un paliativ, crede ”Forbs”, nu o soluție strategică a problemei concurenței câștigate de producătorii americani de petrol.

Cu toate acestea, puterea de influență a SUA are limite, iar anul 2018 le-a evidențiat destul de bine. Cu toată puterea pe care o dețin, SUA nu își pot permite o confruntare pe mai multe fronturi. Ar fi prea costisitor totul. Astfel, atacând tendința de consolidare globală a Chinei, nu se poate merge concomitent spre o confruntare directă cu Europa și, în plus, să ridici gradul de confruntare, deja destul de ridicat, cu Rusia. De aceea și sancțiunile împotriva Iranului s-au dovedit mai îngăduitoare decât se anticipa. De aceea și proiectele energetice cheie ale Rusiei continuă să se realizeze.

În privința europenilor, nu va exista, probabil, o înăsprirea sancțiunilor împotriva acestor proiecte. Mulți s-au concentrat pe rezoluția Parlamentului European care lansa apeluri la stoparea proiectului Nord Stream-2. Deși importantă este poziția altei instituții, mult mai cu greutate în această chestiune – Comisia Europeană, care are o poziție pozitivă.