“Patrioții europeni” se luptă cu morile de vânt ale -ismelor

Corneliu VLAD

“Europa, ca idée, e în pericol”, proclamă pe un ton dramatic apelul semnat de 30 de intelectuali europeni de marcă, notorii ca scriitori sau eseiști, iar mulți și ca fruntași ai societății civile. Numai că Europa ca idée nu poate muri, după cum nu poate dispărea nici ideea Europei Unite, ci proiectul numit acum Uniunea Europeană, care gonește parcă sinucigaș către propria dezintegrare. Că UE este într-un pericol existențial este poate singurul punct comun între demnitarii săi rotitori (și nealeși) de la Bruxelles și birocrația lor, corifeii tandemului franco-german, euroscepticii și eurorealistii, populiștii, suveranistii și omul de rând al continentului.

Dar fiecare dintre cei aflați acum la căpătâiul Europei bolnave și poate fiecare dintre noi, își are poate propriul diagnostic (sau rechizitoriu) și propriile evaluări, concluzii și soluții.

Pentru cele 30 de notorietăți culturale și civice care au semnat apelul public de salvare a Europei, dușmanul vizibil al proiectului integrationist este populismul, suveranismul, naționalismul, identitarismul, adică noțiuni întrutotul onorabile – popor, suveranitate, națiune și identitate națională – cărora li se aplică, abuziv și fără discernământ și nuanță sufixul propagandist și denigrator –ism. Terenul de acțiune, conciliere și conlucrare devine astfel minat, climatul de iritare, tensiune și conlucrare se încarcă, iar șansele de a scoate Europa Unită și instituțiile sale din impasul spre care gonește își urmează cursul accelerat și parcă implacabil. “Este un exemplu de ce nu trebuie făcut pentru a apăra principiul integrării europene” – scrie Fabien Escalona în ziarul belgian “L’Echo”. El observă că “manifestul patrioților europeni” (dar Europa a devenit cu adevărat o patrie?) este “un text mediocru”, “nu propune nicio analiză a dificultăților UE, nu schițează nicio pistă de soluționare politică”, îi invocă pe Dante, Goethe și Erasmus, dar “nu face nicio aluzie la instituțiile, tratatele și directivele care constituie materialitatea Europei existente în realitate”.

Prin invective și apeluri alarmiste unitatea europeană nu se poate însă (re)face. Iar imprecațiile tin locul ideilor constructive în tot cuprinsul textului. Care nu se poate să nu găsească și un vinovat principal, malefic, din umbră, al constructului european. Nu e greu de ghicit care poate fi el, în acest tip de logică isterizată, inamicul public nr. 1 al Europei: “Continentul e vulnerabil la propaganda deșănțată a ocupantului de la Kremlin”. Deci asta era, de fapt.

Printr-o asemenea propoziție, campania rusofobă mai face un pas în absurd. Altfel spus, Moscova nu numai că îl alege președinte al Americii pe Donald Trump, scoate Marea Britanie din UE, instalează parlamente și guverne populiste în Europa (și în lume), dar desființează si Europa Unită. “Patrioții europeni “ se declară de altfel explicit în textul lor “un grup (…) adesea prea tăcut”. Tăcuți se dovedesc a fi și în exprimarea lor lejeră emisă în acest moment de cumpăna pentru Europa, când ar putea într-adevăr contribui la identificarea vulnerabilităților.

Proclamația distinșilor intelectuali europeni îngrijorați și indignați nu depășește de aceea condiția unei adeziuni de credință la valorile și idealurile de totdeauna ale Europei, fără însă a putea avea un impact practic. “Grandilocvent, retoric și naiv” – definește textul semnat de cei 30 ziaristul belgian de la “L’Echo”. Sau, cum ar fi putut zice un fost președinte francez, cei 30 au pierdut ocazia să tacă.