File de istorie: 61 de ani de aviație supersonică în România, de la MIG 19 la F16

”Ziarul de Gardă” a publicat un articol interesant, semnat de expertul militar român, Valentin VASILESCU. Reproducem acest articol, cu mici prescurtări.

Mă mândresc cu faptul că România a pășit în era supersonică în martie 1958, prin intrarea în înzestrare a avionului sovietic MiG-19P, la Regimentul 226 Aviație de Vânătoare de la Deveselu. Sovieticii ni l-au exportat la 3 ani după ce ei au început să-l utilizeze.

Cum nu au fost fabricate avioane MiG-19 de dublă comandă, piloții români au început programul de trecere la zbor pe MiG-19, direct cu simplă comandă.

Supersonicul MiG-19 era un bimotor cu postcombustie, înarmat cu radar de bord si 4 rachete aer-aer, atingea o viteză maximă de 1455 km/h (Mach 1.22) și un plafon 17.500 m. MiG-19 era un adversar redutabil pentru cel mai performant avion supersonic american F-100 Sabre, intrat în dotare în același timp. A fost o mare performanță pentru România să intre în familia aviației supersonice, la doar 3 ani după SUA și URSS.

În acel moment, România avea una dintre cele mai avansate aviații militare, cu piloți și tehnicieni de înaltă clasă. Piloții de pe MiG-19 executau serviciul de luptă ziua și noaptea, în orice condiții meteo.

                     Un grup de piloți români împreună cu instructori de zbor și navigatori de dirijare sovietici la Deveselu. Foto din arhiva personală a autorului

În Vietnam, MiG-19 a doborât avioanele americane cele mai noi: F-104, F-105, F-4.

Partenerii noștri portughezi, de la care am luat F-16 second hand, au zburat prima dată pe un avion supersonic în 1977,
T-38, un avion cu performantele lui MiG-19. România a retras MiG-19 din dotare în 1974, locul lui fiind luat de MiG-23, avion cu aripă cu geometrie variabilă.

Pentru mai multe detalii despre MiG-19, vă recomand cartea „Avionul MiG 19. De la eroism la uitare. Lumini si umbre”, scrisă de colegul pilot, locotenent-comandor aviator în rezervă, Gheorghe Ion VAIDA.