A murit jurnalistul Serghei Dorenko. Ce spun colegii și prietenii

Unul dintre cei mai străluciți, dar și cei mai controversați jurnaliști ruși, Serghei Dorenko, a decedat în ziua de 9 mai, în urma unui accident rutier, la Moscova. Avea 59 de ani și era redactorul-șef al postului de radio «Govorit Moskva» (Aici Moscova). Era pe motocicletă și nu se simțea bine. S-a produs o ruptură aortică. Veniți la fața locului, medicii nu au reușit să-i salveze viața ziaristului. Ziarul ”Vedomosti” a cules câteva comentarii de la prieteni și colegi.

Andrei Vasiliev, director de programe informative la „Pervîi kanal TV”:

”Cât a fost în viață, nu a auzit nici un cuvânt bun din partea mea. De aceea, am doar câteva amintiri spontane.
Când am ajuns șeful lui formal (1997-1998) am studiat modul lui de abordare a informațiilor, după care l-am sunat pe Boris Berezovski (proprietarul de atunci al televiziunii ORT, acualul Pervîi kanal, n.r.) și i-am spus: ”Ia-l pe Dorenko și să-i fii tu șef. Eu mă retrag. Voi semna, fără să mă uit, documentele lui financiare. Îmi este străin ca jurnalist”.

Când colegii s-au năpustit asupra lui cu acuzatii ”de ce îi chinuiți pe toți, cu excepția lui Berezovski?”, el s-a apărat: ”Eu trag în ținte pe un segment de 300 de grade – asumați-vă restul de 60 de grade”.

Când ORT i-a fost luat lui Berezovski, Putin l-a chemat pe Serghei la o întrevedere ”în afara cadrului” camerei de luat vederi și i-a propus să joace în echipa lui. Dorenko a răspuns: Vladimir Vladimirovici, mai bine joc în echipa telespectatorilor”.

Acum, el nu mai este o persoană publică. În concluzie: desigur, a fost o figură cunoscută în acelea vremuri, deja uitate, când jurnalismul devenise a patra putere în stat”.

Gleb Pavlovski, politolog:

”Ne-am întâlnit destul de rar, pentru că nu figuram printre apropiații anturajului lui Berezovski. A fost glasul timpului său. Și a fost un jurnalist dat de Dumnezeu, cu toate calitățile de care se bucură astfel de oameni. E trist faptul că este cunoscut de toți pentru momente mai puțin plăcute. Pentru că influența lui asupra discursului, expresia lui, capacitatea de a vorbi cu oamenii sunt mai puternice și mai importante decât unele încercări de a abuza de acest talent. Așa a fost să fie, ca talentul lui să fie izolat, după divorțul de Kremlin, în 2000. A vrut să-i rămână credincios lui Berezovski. Dar, din acest motiv, el a fost marginalizat în profesie. I s-a oferit un coridor, dar acel coridor nu era pentru el.

„Domesticirea” lui Dorenko a fost una dintre reușitele de mare virtuozitate ale echipei lui Putin. Nu a ieșit în întâmpinare din prima, cum fac mulți. Însă, într-un final, el a mers pe traseul impus în aceste surse semipropagandistice, unde i-au găsit, pentru început, un loc. Însă, cred că, până la urmă, s-a încurcat, s-a blocat, dar să tacă era pentru el ceva înfiorător de greu. Valoarea lui a fost artificial coborâtă, iar el putea, în această scară valorică redusă, fie să muncească, fie să renunțe. Și a ales. El căuta cu adevărat contactele, punțile de legătură cu puterea, chiar de ea distruse, nu impuse lui de cineva.

Se pare că, după Crimeea, acest lucru i s-a părut posibil. În ultimul timp, i-am urmărit rar emisiunile, dar când le urmăream mă fascina puterea vocii sale și forța minții sale.”

Vladimir Pozner, jurnalist:

”Ne știam bine, dar nu am fost niciodată apropiați; stilul jurnalismului lui l-am considerat și îl consider inacceptabil. Dar, fără nici o îndoială, a fost unul dintre cei mai străluciți, mai talentați și mai erudiți jurnaliști ai Rusiei – nu am nici un fel de dubii în acest sens”, a scris Pozner, pe site-ul său oficial.

”Și-a permis cele mai neauzite afirmații, de aceea, în acest moment, îmi permit și eu același lucru: deși sunt ateu, cred că Serghei este în iad, unde îl pune pe jar pe Satana însuși, vorbind la postul Televiziunii de Stat a Lumii din Întuneric”, a adăugat Pozner, exprimându-și speranța că supoziția lui i-ar fi plăcut adresantului.