Corneliu Vlad: De la Tamisa și Sena la Amur și Gange

Corneliu VLAD

La o recentă întâlnire – devenită tradițională – a ambasadorului Federației Ruse la București cu ziariștii români, partlicipantilor le-a fost pus la dispoziție și un document peste care mass-media (și nu numai din România) a trecut din necunoaștere sau din alte motive. Este un apel, la nivel de miniștri de Externe, al Organizației Tratatului pentru Securitate Colectivă (OTSC) către NATO. Se propun contacte directe, un mecanism de consultări periodice și alte tipuri de conlucrare între cele două organizații.

Mulți se vor întreba ce este OTSC, căci pare cumva un omolog al NATO. Într-în fel și este. Descinde din Comunitatea Statelor Independente (CSI), creată după dezmembrarea URSS, pentru a gestiona “divorțul amiabil” între fostele republici unionale și a preluat în principal conținutul politico-militar al CSI. Astăzi regrupează Armenia, Belarus, Kazahstan, Kîrgîzstan, Rusia și Tadjikistan.
OTSC nu este însă singurul format interstatal din spațiul eurasiatic cu profil asemănător unor instituții similare occidentale, europene sau euroatlantice.

NATO are în Eurasia un echivalent (relativ) în Organizația de Cooperare de la Shanghai, chiar dacă pe lângă securitatea colectivă a statelor member (Rusia, China, Kazahstan, Kîrgîzstan, Tadjikistan, Uzbekistan), are priorități și obiective și în sfera cooperării în diferite domenii.

Uniunea Economică Eurasiatică (UEEA), creată în 2014, grupează Rusia, Belarus, Kazahstan, Kîrgîzstan, și Tadjikistan și a preluat funcțiile Comunității Economice Eurasiatice, organizație interguvernamentală de cooperare economică, comercială, vamală, tehnologică, monetară, industrială, financiară, umanitară, științifică, agricolă și energetică. Cu obiective mai riguros și mai realist stabilite, UEEA a stabilit o piață comună și o uniune vamală. În ciuda similitudinilor cu UE, relațiile dintre cele două Uniuni sunt îngreunate de percepția confuză asupra constructului eurasiatic, pe care Internațional Crisis Group le rezumă astfel: ”UEEA ar putea fi un instrument util de dialog cu UE și alți parteneri internaționali sau, dimpotrivă, ar fi un proiect ce urmărește dominația rusă în regiune și limitarea capacităților celorlalți membri de a dezvoltă relații cu Occidentul”.

Într-o asemenea viziune, tributară unor paradigme din deceniile trecute, dialogul – și chiar contactele – între cele două tipuri de instituții interstatale din Vestul și Estul întârzie să demareze, încercările de până acum au eșuat toate iar criza ucraineană a amânat sine die orice inițiative. Pozitiva va rămâne tendința de armonizare a structurilor de instituții interguvernamentale și interstatale de colaborare și securitate colectivă, care încep să se extindă treptat din Extremul Occident în Extremul Orient. Spațiul geopolitic eurasiatic nu poate fi oricum ocolit de sinergiile mondiale de astăzi , fie și pentru faptul că RP Chineza și India sunt cele mai populate state ale lumii iar Rusia este o superputere politico-militară de prim rang.