Istoricii ruși și români vor să păstreze o tradiție frumoasă

La Institutul de Istorie ”Nicolae Iorga”, timp de două zile s-au desfășurat lucrările simpozionului științific pe tema ”Românii și rușii, în contextul internațional (secolele XV-XXI)”, simpozion la care participă istoricii ruși de la Institutul de Slavistică din Moscova, în frunte cu directorul Konstantin Nikiforov.

S-ar putea spune că, după o întrerupere de șapte ani, și-a reluat activitatea Comisia de istorici comună româno-rusă. Dar, din păcate, nu este așa. Comisia a devenit victimă colaterală a reformei Academiei de Știință a Federației Ruse, în urma căreia, Institutul de Slavistică a fost trecut în subordonarea Ministerului Învățământului și Științei , fiind tăiate și fondurile care se alocau, înainte, pentru legăturile științifice și colaborarea cu colegii străini. Dar, ambele părți au speranța că problema refacerii Comisiei comune de istorici – înființată încă de la începutul anilor ’70 – și a păstrării acestei tradiții frumoase va fi rezolvată. Despre aceasta, au vorbit, la deschiderea simpozionului, directorul Institutului ”Nicolae Iorga”, dr. Ovidiu Cristea, secretarul Comisiei din partea română, prof. univ. dr. Ioan Chiper și prof. dr. Konstanin Nikiforov.
Prezent la simpozion, însărcinatul cu afaceri ad interim al Federației Ruse în România, Igor Iniușkin, a subliniat că legăturile științifice și colaborarea istoricilor sunt foarte importante și merită toată susținerea pentru că ”permit să ne uităm la un subiect sau altul, din diferite unghiuri și, ca rezultat, să formulăm un punct de vedere mai obiectiv. Iar acest lucru contribuie la o mai bună înțelegere reciprocă și la relații mai bune, între state, ceea ce creează premise pentru încrederea reciprocă”.

Actualul simpozion a fost organizat prin inițiativa și strădania istoricilor români.

Temele comunicărilor științifice au cuprins diferite epoci – de la hatmanul Mazepa, care a fost intermediar în relațiile dintre țarul Petru I și Principatele Dunărene (dr. Kirill Kocegarov) și până la degenerarea regimurilor comuniste (cazul Elenei Ceaușescu – dr. Cosmin Popa) și relațiile dintre Nicolae Ceaușescu și Mihail Gorbaciov (prof. univ. dr. Constantin Hlihor). Alte comunicări interesante au abordat activitatea lui Aleksandr al II-lea și a lui Carol I pe frontul balcanic (dr. Simeon Gheorghiu), relațiile sovieto-române între anii 1943 și 1945 (dr. Tatiana Pokivailova) și catastrofa de la Cernobîl, din 1986, reflectată în documentele Partidului Comunist Român…

Institutul de Slavistică din Moscova (denumirea anterioară: Institutul de Slavistică și Balcanistică) este principalul partener de colaborare cu istoricii români.

Prof.univ.dr. Ioan Chiper (stânga) și prof.dr.Konstantin Nikiforov/ Foto: Vesti din Rusia

– De ce cooperarea cu cercetătorii români este atât de importantă pentru Institutul dumneavoastră, l-am întrebat pe directorul institutului, prof. dr. Konstantin Nikiforov.

– România este o țară foarte importantă și are o greutate specială în Balcani, a spus directorul. În plus, suntem vecini, peste Marea Neagră. Nu întotdeauna relațiile dintre țările noastre au fost bune; a existat și chestiunea Basarabiei, a Moldovei – cu atât mai mult noi, cercetătorii ruși, trebuie să ne ocupăm de România. Nu putem să ne permitem ca legăturile noastre, cu colegii români, să se stingă. Noi încercăm, din toate puterile, să dezvoltăm aceste legături științifice; ne ajutăm, unii pe alții, să lucrăm în arhive și în biblioteci. Cu sprijinul ambasadorului României la Moscova, Vasile Soare – este istoric și el – am susținut două conferințe, la Moscova, legate de Primul Război Mondial, după care, am publicat o carte pe acest subiect. La noi, nu prea sunt cercetători – cunoscători de limba română, dar ne străduim să rezolvăm și această problemă…
  Vesti din Rusia