Jocul dublu al lui Lukașenko și de ce nu vrea integrarea cu Rusia

Președintele Belarusului, Aleksandr Lukașenko, a declarat că, deocamdată, nu va exista vreo integrare aprofundată cu Rusia și nici nu vor fi create structuri supranaționale și o bancă unică de emisii. El a mai subliniat că s-a înțeles cu Vladimir Putin să nu abordeze integrarea politică și crearea unui parlament comun, organizarea de alegeri pentru viitorul președinte. Potrivit afirmațiilor sale, Guvernul rus este cel care vrea să-i impună această posibilitate. Va fi, totuși, un stat unional și de ce Lukașenko face astfel de declarații? Iată ce spune politologul și jurnalistul Serghei Miheev.

Așa-numitul stat unional se află într-o situație complicată. Mergând pe firul istoriei, cu vreo 20 de ani în urmă, Lukașenko a fost, la un moment dat, de acord cu o integrare politică mai profundă.

”În ce context a fost el, atunci, dispus? Pe fondul faptului că, la acea dată, el avea șansa absolut reală de a ajunge în fruntea unui astfel de stat”, explică Miheev.

În acea perioadă, când Boris Elțin, îmbătrânit și obosit, devenise impopular, iar Vladimir Putin nu intrase, încă, în faza de popularitate, Lukașenko se bucura de popularitate în Rusia, era foarte bine cunoscut aici. Se deplasa frecvent în diferite regiuni ale Rusiei, se întâlnea cu oamenii și avea mult succes – pe fondul lui Elțîn și a tot ceea ce făcuse el în țară, în anii 1990. Atunci, Lukașenko avea oportunități incredibile de a deveni președintele acestui nou stat mare, în cazul integrării.

”Atunci, subiectul îl interesa”, spune politologul.

Mai ales că, în acel moment, el traversa cea mai dificilă perioadă din relațiile cu Occidentul, unde era definit drept ultimul dictator al Europei. A expulzat un mare număr de ambasadori străini din Minsk. A fost un spectacol feeric: nu-i plăcea tipul, să se care. Lukașenko era, atunci, cum se spune, ”în top”. Acum, nu mai este același. Când, de la Moscova, i s-a dat de înțeles că nu se va întâmpla așa ceva, adică să ajungă președinte al statului unional și că tot ce i se putea promite este un loc incert, precum guvernator al Belarusului, Lukașenko a pierdut imediat orice interes față de această idee. El dorea putere, poziția cea mai înaltă.

”Pur și simplu, și-a pierdut interesul. Și, cu asta, basta. Pentru că, să fii în această situație – președinte atotputernic al Belarusului – este în avantajul lui, decât să ajungi șeful unei republici, căreia Moscova îi poate da ordine”, crede Serghei Miheev.

Este un factor pur uman, iar Lukașenko nu-l poate depăși – setea de putere supremă. Ceea ce are el nevoie este ajutorul economic pentru Belarus, din partea Rusiei. Țările noastre au o colaborare politico-militară. Într-o oarecare măsură, Belarusul apără interesele comune ale țărilor noastre la granițele vestice; avem o frontieră comună, un sistem comun de apărare antiaeriană și asta, desigur, este de prețuit. Dar, pentru toate acestea, Lukașenko vrea un ajutor economic destul de amplu, în timp ce Moscova cere o mai strânsă integrare politică. Și, uite așa, ne tot învârtim într-un cerc.

”Dar, ce îi trebuie să găsească o soluție, în actuala etapă, nu-i iese”, spune Miheev.

În interiorul Belarusului, în anturajul lui Lukașenko, există un grup de elită, care reclamă stabilirea de relații cu Occidentul și susține că nu trebuie o apropiere prea mare de Rusia, că perspectivele sunt, de fapt, în Occident. Iar, Lukașenko jonglează cu aceste tendințe, dar, important este să nu se lase furat de val, încercând să obțină tot mai multe privilegii din partea Rusiei.

”Îl oprește un lucru foarte simplu. El știe că nu trebuie să aibă încredere în Europa și în Occident. Astăzi, ele pot spune una, iar mâine, altceva. De exemplu: că tu, Lukașenko, ești, totuși, un infractor, care trebuie judecat la Haga”, afirmă Miheev.

În această situație de colaborare, cu Occidentul, el nu are cum să predea puterea succesorului – fie că este vorba despre fiul lui sau de altcineva în care are încredere, deși, acesta este planul din mintea lui. De aceea, driblează în această situație. În ceea ce privește Rusia – recunoscând utilitatea unei strânse colaborări cu Belarusul, nu vrea, totuși, să dea prea mult, să-l ia în întreținere, pentru că nu este 100% convinsă de viitorul relațiilor politico-militare cu Belarusul.