Răsfoind presa română: Cum ne-a salvat Pavel Kiseleff/ adevarul.ro

Din cauza obiceiului istoric de a nu respecta cu strictețe normele de igienă, scrie Adevărul de weekend, în rubrica sa Documentar, Țara Românească a fost lovită, între 1831 și 1873. de șase ori de o boală cu evoluție rapidă și cu șanse mici de supraviețuire. Vărsături, diaree severă, deshidratare, ochi afundați în orbite, amețeli și tremurături incontrolabile descriau starea deplorabilă a celor atinși de holeră. După un chin de trei-patru zile mureau. Cel mai greu a fost la epidemia din 1931, declanșată după Războiul Ruso-Turc, când trupele rusești au ocupat Țara Românească și Moldova.

Iașiul a fost primul oraș afectat, în numai câteva zile fiind pustiit. Medicii și boierii neatinși de holeră s-au retras în munți sau în canacele de la țară. Despre fuga românilor înstăriți raporta consulul francez Charles Lagan, care oferea și câteva cifre privind evoluția epidemiei: în patru zile, din 126 de oameni infectați de holeră muriseră 54. ”Murdăria numeroșilor săi locuitori, întinsele mlaștini ce îi înconjoară, apele stătute ce băltesc în fața fiecărei case, lipsa oricăror denivelări la mai mult de 20 de leghe împrejur, neputința de a le imprima deodată românilor obișnuința ordinelor și de a-i forța pe boieri să respecte măsurile luate, fac să sporească din ce în ce mai mult teamă că Bucureștiul să nu împărtășească aceeași soartă ca Iașii”, scria consulul francez.

Epidemia a fost combătută de generalul Pavel Kiseleff (în imagine), guvernator al Principatelor Române. În vara lui 1831, la Iași, a dat ordin să se înființeze un spital cu 25 de paturi, a cerut curățarea fântânilor, ridicarea de spitale în fiecare județ și angajarea de straje care să controleze fiecare om. Efectele măsurilor nu au întârziat să apară: în toamnă, epidemia de holeră lua sfârșit.