Pandemie. Poezie de Ioan Popa

 

PANDEMIE

de Ioan Popa

Doamne, ai schimbat lumea prea mult,
Dă-o înapoi și o repornește,
E planeta în spital și ascult
Cum respiră greu și cum tușește.

Ni se recomandă cu tărie
Să ne-acoperim și nas și gură,
În această gravă pandemie
Toți purtăm o mască pe figură.

Are febră globul, nu mai poate
Nici el să se țină pe picioare,
Ordonanțe militarizate
Îl silesc să stea în izolare.

Boala asta s-a globalizat,
Este grea și e molipsitoare,
Nu mai vrea nici Atlas, panicat,
Să mai ducă lumea în spinare.

Între poli și-ntre ecuator
Zboară niște zvonuri mai ciudate
Despre-un virus de laborator
Și îmbolnăviri…premeditate.

Doamne, fă ceva, mai butonează,
Trage de manete în univers,
Altfel lumea asta deraiază,
Mai citește odată primul vers…