Corneliu Vlad: Confuzie și incertitudini pe linie în Belarus

Corneliu VLAD

Situația din Belarus rămâne într-o confuzie totală după alegerile prezidențiale. Oficial s-a anunțat realegerea în funcție a lui Aleksandr Lukașenko (pentru a șasea oară), dar opoziția contestă rezultatele scrutinului iar manifestațiile de stradă de la Minsk nu și-au slăbit intensitatea. Relațiile cu Rusia rămân mai ambigue decât oricând, iar UE a făcut Belarusului “doar lucruri rele”, dupa cum se exprima Lukașenko. Și totuși, Moscova continuă o cooperare economică vitală pentru Belarus (este singurul furnizor de energie al republicii), UE impune și relaxează sancțiuni economice, raporturile cu Ucraina sunt fluctuante, iar aliați și parteneri nu are Minskul, decât la nivel formal, în cadrul structurilor interstatale post-sovietice și eurasiatice, din care face parte republica, dar care nu au amploarea și eficiența corespunzătoare cerințelor.

Se pune întrebarea cum poate supraviețui un asemenea regim (ultimul dictatorial din Europa, cum tot repetă presă occidentală)?
În eforturile sale de a ieși din izolare internaționala și din impas intern, Minskul încearcă o apropiere timidă de China, dar și de SUA, după vizita de anul trecut în Belarus a vicepreședintelui Pompeo. Dar Washingtonul critică arestarea opozanților politici și îngrădirea accesului observatorilor străini la alegeri. Mai nou, politica externă a Minskului se orientează și în direcția unei apropieri cu Kievul, după cum remarcă senatorul rus Aleksei Puskov. Dar Occidentul, scrie presa rusă, s-ar putea folosi de Lukasenko în încercările de a îndepărta Minskul de Moscova, așa cum au făcut-o cu fostul președinte ucrainean Iușcenko, pentru ca în cele din urmă să-l abandoneze.
Lui Lukașenko i-a rămas să mizeze pe adepții discursului său naționalist-populist din mediul rural, dar înrăutățirea condițiilor economico-sociale ii erodează constant baza de sprijin. Singura speranță de supraviețuire a regimului Lukașenko rămâne în ultima instanța Rusia, care , în ciuda acceselor anti-ruse ale Minskului, se ține deoparte de frământările politice din Belarus . “Rusia și Belarus sunt aliați, sunt partenerii cei mai apropiați”, a asigurat, din nou, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, iar după o recentă convorbire telefonică Putin-Lukașenko, un comunicat de presă al Kremlinului a subliniat că “partea rusă are interesul menținerii unei situații stabile în Belarus”. De altfel, președintele Putin l-a felicitat pe Lukașenko după realegerea sa ca șef al statului. “Sper că activitățile dvs. de stat vor contribui la dezvoltarea în continuare a relațiilor ruso-belaruse reciproc benefice, în toate domeniile, la aprofundarea cooperării în cadrul Statului Unional, la sporirea proceselor de integrare pe linia Uniunii Economice Eurasiatice și cea a CSI”, se spune în telegrama liderului de la Kremlin. Stabilitatea statului belarus și a situației geopolitice de la granița de vest a Rusiei este importantă și pentru Moscova, și pentru Europa, iar problemele dificile ale Belarusului trebuie rezolvate de poporul acestei republici. Dar singularizarea acestei republici post-sovietice, printr-o poziție fluctuantă și derutantă, ca și marile probleme de ordin intern cu care se confruntă Minskul, ridică tot mai multe întrebări preocupante.