De ce Navalnîi nu poate fi prietenul Occidentului

La o primă vedere, Aleksei Navalnîi, pare omul pe care Occidentul ar dori să-l vadă la Kremlin. Este împotriva corupției, împotriva falsificărilor în alegeri și, cel mai important, este împotriva lui Putin. În Occident mulți cred că alegerea lui ar antrena schimbări radicale în politica externă a Rusiei și ar conduce, poate, chiar la relații pozitive, fără precedent în istorie, cu Moscova, scrie jurnalistul Tim Ogden în publicația britanică The Spectator.

Dar dacă imaginea lui Navalnîi de luptător împotriva corupției și de apărător al democrației este, în general, corectă și corespunde realității, supozițiile presei occidentale potrivit cărora cel mai aprig dintre dușmanii lui Putin va deveni noul cel mai bun prieten al Occidentului sunt evident greșite, afirmă în continuare autorul articolului din The Spectator.

Și explică: Spre exemplu, Navalnîi nu a încercat niciodată să ascundă că simpatizează cu ideile naționalismului rus. În 2006, el a declarat deschis că ”Marșul rusesc” (procesiune a mișcărilor ultranaționaliste, de extremă dreapta) trebuie să se desfășoare, iar un an mai târziu a fondat organizația politică ”Narod”, care s-a unit cu mișcarea cât se poate de naționalistă ”Măreața Rusie” și cu o mișcare împotriva imigrației ilegale (mișcarea, interzisă în Rusia, n.r.). Deseori, Kremlinul încearcă să-și discrediteze opozanții interni, susținând că sunt agenți ai Occidentului. Pe Navalnîi nu a reușit însă, chiar dacă acesta a studiat, o perioadă, la Universitatea Yale, subliniază semnatarul materialului.

Navalnîi nu sprijină Occidentul nici în chestiuni legate de amestecul militar al Rusiei. În 2008, Navalnîi nu numai că a susținut intervenția Moscovei în Georgia, care, după cum arată The Spectator, nu dorea retragerea din componența țării a republicilor separatiste Osetia de Sud și Abhazia, ba chiar a îndemnat la alungarea din Rusia a tuturor georgienilor, pe care i-a numit ”rozătoare” – cuvânt jignitor folosit de naționaliștii ruși la adresa acestei naționalități. Chiar dacă, ulterior, Navalnîi a afirmat că regretă folosirea acelui cuvânt rasist înjositor, el nu și-a schimbat, se pare, și poziția în privința independenței Osetiei de Sud și a Abhazaiei – teritorii considerate de comunitatea internațională, cu excepția Rusiei – parte integrantă a Georgiei.

Georgia nu este singurul stat din fostul spațiu sovietic, unde Navalnîi susține mișcările separatiste pro-ruse, continuă jurnalistul britanic în articolul său. Deși pe plan internațional se consideră că Transnistria și Crimeea aparțin Republicii Moldova și, respectiv, Ucrainei, în ambele cazuri, Navalnîi și-a confirmat susținerea pentru mișcările pro-ruse. Mai mult, într-un interviu acordat postului de radio ”Eho Moskvî”, Navalnîi a afirmat că nu va restitui Crimeea Ucrainei dacă va deveni președinte și i-a sfătuit pe ucraineni ”să nu se amăgească singuri (cu faptul că Peninsula Crimeea nu este parte a Rusiei)”. El a mai spus că nu vede diferențe între ucraineni și ruși…

De altfel, Navalnîi recunoaște singur că este ”un naționalist democrat”. Ținând cont de evidenta lui ostilitate față de statele postsovietice ce-și îndreaptă privirile spre Occident, și de multele cazuri când și-a exprimat public apartenența la ideile naționalismului rus, nu este deloc obligatoriu ca, după venirea la putere a unei administrații conduse de Navalnîi, între Moscova și Occident să se producă o încălzire a relațiilor, concluzionează The Spectator.