Corneliu Vlad: Întrebări pentru lumea post-Covid

Corneliu VLAD

A te pronunța azi asupra relațiilor ruso-americane și mai ales despre perspectivele lor pare mai degrabă o operațiune inoportună și chiar riscantă. Coronavirusul, implicațiile de moment și posibilele sale consecințe de durată s-au fixat temeinic ca prioritatea cea mai presantă (pleonasm cu bună știință) pe agendele politice, militare, de afaceri etc., ceea ce coboară alte teme internaționale de prim rang în plan subaltern. Iar necunoscuta rezultatului prezidențialelor din Statele Unite sporește considerabil coeficientul de incertitudine în ce privește viitoarea linie politică americană față de Rusia.

Dar importanța relațiilor dintre SUA și Rusia este prea mare pentru a-i descuraja pe analiștii de la Moscova și Washington să examineze și acum, în multele lor aspecte, aceste relații. Și concluziile (de etapă, desigur) ale comentatorilor ruși nu sunt lipsite de substanță și de interes.

Prima concluzie, de ordin general, care se regăsește în toate exegezele politice de la Moscova (dar și de la Washingon), este că relațiile dintre cele două superputeri canonice din perioada postbelică sunt la nivelul cel mai scăzut din întreaga perioada care a trecut de la încheierea celui de al Doilea Război Mondial  (eveniment celebrat în acest moment). De aici, o altă concluzie, și ea unanim împărtășită: niciun comentator rus (dar nici american) nu întrevede o relansare și îmbunătățire substanțială a acestor relații în viitorul imediat. De ce? Răspunsul cel mai scurt, cvasimilitareste exprimat, apare în comentarile unor autori și americani, dar și ruși: fiecare dintre cei doi protagoniști este convins că țara sa a câștigat războiul rece și orice concesie pe care ar face-o ar infirma axioma.

Fostul ministru de Externe rus Igor Ivanov observă că în actuală campanie electorală din SUA, niciunul dintre cei doi candidați la președinție nu a produs vreo revelație în materie. Și Trump, și Biden, dincolo de stilul, nuanțele, pozițiile, metodele, căile de acțiune expuse, afirmă ferm leadershipul global al Americii. Linia aspră față de Rusia este o constantă și la republicani, și la democrați. Dar, adaugă Igor Ivanov, și Rusia adoptă o poziție similara, “în oglindă”, ceea ce va perpetua stagnarea în relațiile bilaterale, drept care celor două părți nu le rămâne decât să aștepte, în acest război al nervilor, ca primul pas să-l facă celălalt.

De pe o poziție asemănătoare, Andrei Kortunov, directorul general al Consiliului Rus penru Probleme Internaționale, susține că, după alegeri, viitorul președinte, fie el Trump sau Biden, nu va întruni un consens suficient de larg pentru politica sa, iar faptul că nu va putea funcționa ca “un președinte puternic” îl va stânjeni sau bloca de la inițiative și demersuri îndrăznețe.

După pandemie și cu un nou lider la Casă Albă, afirmă universitarul Aleksandr Dankin, echilibrul strategic în triunghiul SUA-China-Rusia nu se va modifica în mod esențial. Bipolaritatea chino-americană va fi mai pronunțată, dar și mai ambiguă decât cea ruso-americană din timpul războiului rece. Echilibrul strategic ruso-american va fi menținut. Relațiile chino-ruse vor fi “un nou tip de relații între superputeri”, dar după principiul “Nu întotdeauna împreună, dar niciodată unul împotriva altuia”.

Geopolitica viitorului apropiat se prefigurează mult mai complexă și mai incertă ca până acum. Covidul e doar un test în această privința, vor veni cu siguranță și alte încercări, alte momente ale adevărului. Intelepciunea politică va fi intens solicitată și la Moscova, și la Washington, iar harta pe care se va opera trebuie să include și China, și alte mari puteri emergente (din fosta lume a treia), și marile conglomerate supranaționale nonstatale pe care celebrul politolog american Joseph Nye  le vede rivali redutabili  ai actualelor superputeri.  O migrenă nouă în viață internațională care, acum abia amintită în comentarii, are șanse să devină vedetă: oare se va cristaliza  și va prinde consistență o coaliție sui generis între marile puteri pentru a se confruntă cu megaconstructurile multinaționale?