Kosaciov: SUA nu văd rostul ONU, pe mai departe

După cum bine se știe, ideea înființării Organizației Națiunilor Unite a fost definitiv convenită la Conferința de la Ialta, din februarie 1945, iar Statutul ei a fost elaborat la Conferința de la San Francisco (aprilie-iunie 1945). Ceea ce nu se prea știe este că, între aceste două evenimente, poziția Statelor Unite a suferit schimbări radicale, scrie senatorul rus Konstantin Kosaciov, într-un comentariu pe pagina sa de Facebook, preluat de presa rusă.

La Ialta, Stalin, Roosevelt și Churchill au stabilit în mod coerent și clar că esența ONU va consta în renunțarea la abordări unilaterale național-statale în rezolvarea problemelor lumii în favoarea unor abordări supranaționale, adică multilaterale și colective. Înlocuindu-l pe Roosevelt, după moartea acestuia, președintele SUA, Harry Truman, extrem de suspicios în privința URSS, a încercat să dezavueze principiul unanimității marilor puteri în Consiliul de Securitate, principiu convenit la Ialta, dar și posibilitatea de a folosi dreptul de veto. Și numai eforturile susținute ale delegației sovietice, la San-Francisco, au permis crearea ONU în forma sub care ea există, de 75 de ani, ca organizație fondată pe ”principiul egalității suverane a tuturor Membrilor ei” (articolul 1 din Statut).

Iar astăzi, în noaptea de 20 spre 21 septembrie, prin decizia lor unilaterală, americanii vor restabili niște ”sancțiuni ONU” împotriva Iranului, respinse anterior cu unanimitate de voturi de Consiliul de Securitate. Pe lângă tema iraniană propriu-zisă, această decizie consfințește, de facto, poziția lui Truman de acum 75 de ani: nici o structură internațională nu poate fi ordin pentru SUA, americanii vor acționa așa cum consideră de cuviință pentru sine, ignorând poziția comunității internaționale. Și, de aceea, în această decizie contează nu atât Iranul, cât SUA cu pretențiile lor maniacale de a conduce singure lumea. SUA care nu văd nici un sens în existența pe mai departe a ONU, pe care, dacă este să spunem lucrurilor pe nume, o distrug cu consecvență.

În ceea ce-l privește pe Harry Truman, într-un final, el a intrat în istorie cu o frază rostită încă de pe vremea când era senator american, la două zile după ce Germania hitleristă a atacat URSS-ul: ”Dacă vedem că învinge Germania, va trebui să ajutăm Rusia, iar dacă învingătoare va fi Rusia, va trebui să ajutăm Germania și, prin urmare, să omoare cât mai mult”. Sfârșitul citatului.