File de istorie. Sexul cu un pluton de americani. Dacă aliații occidentali au violat un milion de femei germane?

În ultima vreme, în Occident sunt la modă discuțiile despre “atrocitățile rușilor” din timpul ocupării Germaniei naziste. Dar, dacă în Marea Britanie și în Statele Unite, tema-fake a “jafurilor, crimelor și violenței în masă” ale Armatei Roșii în  Reich a fost mestecată de decenii, represiunile soldaților armatelor aliate împotriva germanilor sunt atent trecute sub tăcere. În schimb, orice încercare de a avea o altă părere provoacă proteste.

Oraș șters de pe fața pământului

La 16 aprilie 1945, la periferia orașului german Freudenstadt, luptătorii din „Volkssturm”-ul hitlerist, folosind Faustpatrol, au distrus două tancuri aparținând Primei armate franceze, aflate sub comanda generalului Jean de Latre de Tassigny. Francezii s-au retras și timp de 16 ore la rând (!) au supus Freudenstadt unui bombardament din arme grele, chemând, prin radio, bombardierele americane pentru atacuri aeriene. Orașul a fost șters de pe fața pământului – 95% din clădirile de acolo au fost distruse, transformate în praf. După începerea bombardamentului, Wehrmachtul, SS și Volkssturm au fugit; de fapt, numai civilii au fost anihilați în timpul bombardamentelor. Când trupele franceze au intrat în Freudenstadt, le-a fost trimisă o delegație, care a implorat să fie cruțat orașul. Însă, de Tassigny a declarat că ține la regulile medievale de a purta război, așa că Freudenstadtul va fi predat puterii soldaților de rând, pentru trei zile. În trupele generalului au servit mulți soldați marocani și senegalezi (Marocul și Senegalul erau atunci colonii franceze) și, în curând, pe străzile orașului a început un adevărat coșmar.

Orgia eliberatorilor

1.400 de familii au fost alungate din clădirile care au rezistat, în locuințele lor fiind cazați militari; persoanele fără adăpost trebuiau să se strângă în subsoluri, uneori câte zece persoane pe opt metri pătrați. Fiecare femeie a fost declarată pradă de război – în trei zile au fost violate 600 de femei germane cu vârste cuprinse între 12 și 50 de ani. Marocanii dădeau buzna în pivnițe, le opreau pe nemțoaice pe străzi, le percheziționau, încercând să găsească aur; le tăiau degetele, dacă inelele nu ieșeau și smulgeau ”cu tot cu carne” cerceii din urechi. După ce au jefuit mai mult decât puteau duce cu ei, soldații aliaților au făcut focuri în piețe, arzând lucrurile inutile. După ce s-au îmbătat cu vin și șnaps de trofeu , marocanii trăgeau în adolescenți și bătrâni pentru a se distra – zeci de oameni au fost uciși. Ofițerii francezi răspundeau calm plângerilor: ar fi trebuit să se predea imediat și să nu tragă asupra tancurilor. După 3 zile, armata lui de Tassigny a părăsit orașul distrus, jefuit și violat, fără a lăsa piatră pe piatră acolo. Nici generalul însuși, nici măcar o singură persoană dintre cei din jurul lui nu au fost, ulterior, aduși la judecată pentru aceste crime.

Împușcați pe loc

Bazaconii similare ale învingătorilor au avut loc, anterior, în orașul Bruchsal (în landul Baden-Württemberg). Bruchsalul (cu o populație de doar 12.000 de locuitori) s-a predat francezilor la 2 aprilie 1945 fără niciun foc de armă, nu a existat nicio rezistență, însă acest lucru nu l-a salvat. Marocanii au ars și au jefuit casele locuitorilor din zonă, au violat sute de femei (conform diferitelor estimări, de la 500 la 700). Orice german care s-a ridicat în apărarea mamei, soției sau surorii sale a fost împușcat pe loc, fără discuții. Același lucru s-a întâmplat și în orașul german Konstanz, de la granița cu Elveția – acolo, soldații francezi au batjocorit cu bucurie 385 de locuitoare și au scos, cu sacii, kilograme de bijuterii luate de la populație. Până acum, în Franța se scrie foarte puțin despre acest lucru și, dacă astfel de informații se strecoară, sunt însoțite, în principal, de o justificare, precum că francezii galanți nu au vreo vină aici: violau, ardeau și ucideau arabii și africanii “sălbatici”. Cu toate acestea, Comandamentul militar francez nu a mișcat niciun un deget, la niciun incident, pentru a opri pogromurile – dimpotrivă, a întărâtat în mod deliberat soldații din colonii împotriva germanilor neînarmați, promițându-le imunitate.

Jazz, ciorapi și țigări

În 2015, revista germană Der Spiegel a publicat un articol cu titlul incendiar: “Au fost americanii la fel de răi ca și rușii?” (adică însuși faptul că rușii sunt răi, în Occident nu mai trebuie dovedit), pe tema cercetării profesorului-istoric din Germania, Miriam Gebhart, autoarea cărții “Când au venit soldații”. Ea susține că cel puțin 190.000 de femei germane au fost abuzate de militarii SUA. În total, probabil (conform lui Gebhart), reprezentanți ai armatelor aliaților occidentali (americani, britanici și francezi) au violat în zece ani 900.000 (!) de femei în Germania. Deși, jurnaliștii americani descriu relația dintre femeile germane și “GI” (porecla militarilor SUA) ca fiind pur voluntară: se spune că fetele se predau cu ușurință pentru un disc cu jazz, ciorapi și un pachet de țigări. Pe baza amintirilor preoților din Bavaria, din vara anului 1945, Miriam scrie despre lucruri monstruoase. “Soldații au luat și au violat opt fete, unele în fața părinților lor”, spune Michel Merksmüller, un slujitor al bisericii din satul Ramsau. “Toți americanii erau beți”. Părintele Alois Schiml, din satul Moosburg, arată, într-o scrisoare din 1 august 1945: “La noi, GI au luat pentru desfătările lor 17 fetițe, fete și femei. Cea mai tânără avea 7 ani, cea mai mare, 69 de ani ”.

Răpire, violență, moarte

Concluziile lui Gebhart au fost revoltătoare. Chiar și revista Der Spiegel însăși informează, cu corectitudine politică, precum că “datele despre violurile americane pot fi exagerate” și publică opinia profesorului american Robert Lilly, care crede că “doar” 11.000 de femei au devenit victime ale violatorilor americani în Germania. Studiul lui Carol Harrington consemnează relatări ale martorilor oculari și, în plus, documentele anchetei: în mai-iunie 1946, chiar în mai multe orașe germane, americanii răpeau fete de pe străzi. Le aduceau la cazărmi și le violau pe rând, câte o companie întreagă. 10 femei au murit din cauza hemoragiilor interne, iar trupurile lor au fost aruncate în subsoluri. Ulterior, cadavrele au fost găsite; cineva a fost chiar pedepsit, dar tot scandalul a fost mușamalizat. Cu toate acestea, este demn de remarcat faptul că în zona de ocupație americană au existat, totuși, instanțe de judecată asupra violatorilor în uniformă militară și, de cele mai multe ori, au fost judecați soldați negri. Lor le-a fost mai dificil să-și dovedească nevinovăția.

Tema violenței “eliberatorilor” occidentali ai Germaniei, în mare parte, este tabu. De îndată ce se aud brusc mărturii și dovezi, riposta vine imediat: nu merită să  scormonești trecutul, de ce sunt aceste săpături, a trecut atâta timp! Gebhart a menționat, în 2015: “Chiar și la 70 de ani după război, a spune adevărul nu este ușor”. Tocmai Armata Roșie, în viziunea Occidentului, este o hoardă de violatori și ucigași, iar militarii americani, francezi și britanici sunt drăguți copii zâmbitori, cu înghețată și dulciuri. Nu, fraților. Dacă ați început o discuție despre noi, hai să discutăm și despre voi. Cred că va fi interesant să cunoașteți fapte și cifre șocante, care nu vă vor plăcea deloc.

Din săptămânalul ”Argumentî i factî”