Curtea Europeană consemnează: Navalnîi distorsionează informațiile CEDO

În timpul ședinței de judecată din 2 februarie a.c., Aleksei Navalnîi a declarat că a fost achitat de Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (CEDO) și, de aceea, toate acțiunile instanțelor ruse și ale Serviciului Federal de Executare a Pedepselor sunt ilegale, scrie ”Rossiiskaia gazeta” într-un amplu articol menit să clarifice multe aspecte legate de situația bloggerului rus.

În realitate, continuă cotidianul, CEDO nu poate face așa ceva, pentru simplul motiv că nu dispune de competențe în acest sens. Este ceea ce însăși Curtea Europeană le-a amintit fraților Navalnîi (amândoi au fost condamnați în cazul ”Yves Rocher”, în 2014), chiar în acea hotărâre.

”Curtea Europeană consemnează că în atribuțiile ei nu intră emiterea de decizii în chestiuni care țin de responsabilitatea penală individuală a reclamanților – de acest lucru se ocupă, în primul rând, instanțele naționale”, se spune literalmente în hotărârea CEDO.

Altfel spus: La Strasbourg nu sunt revizuite sentințe concrete.

Care este misiunea judecătorilor CEDO? Ei verifică dacă, pe parcursul procedurilor, nu au fost încălcare unele dintre principiile ce apără drepturile omului. Cum ar fi, spre exemplu, dacă un inculpat a fost privat de dreptul la apărare, dacă nu i-au fost asigurate întrevederi cu avocatul, dacă nu i s-a dat voie să studieze dovezile acuzării, etc., atunci, Curtea Europeană, cu siguranță, ar fi susținut persoana respectivă.

Cu alte cuvinte, la Strasbourg disputele se duc, în principal, pe marginea unor chestiuni de procedură, majoritatea lor fiind plictisitoare pentru cetățeni. Dacă este să reducem toate aceste lucruri la un singur cuvânt, reiese minciuna. De aceea, în cazul de față, trebuie analizat totul în detaliu, pentru a pătrunde esența lucrurilor.

«Hotărârea CEDO în cazul ”Navalnîi vs Rusia” în dosarul ”Yves Rocher” nu conține recunoașterea nevinovăției lui Aleksei Navalnîi și nici nu obligă autoritățile Rusiei să anuleze pedeapsa penală adoptată împotriva lui», a explicat Maria Spiridonova, membru al Asociației juriștilor din Rusia. Spre exemplu, ”Curtea Europeană nu este împuternicită să oblige statul-pârât să ia o anumită hotărâre judecătorească, să modifice practica administrativă stabilită sau să revizuiască legislația internă națională. Curtea nu face decât să constate o încălcare, de către statul-pârât, a drepturilor garantate de Convenția și de Protocoalele aferente (încălcarea de către stat a obligațiilor internaționale asumate).

Mai mult, în conformitate cu abordarea sa generală, Curtea Europeană nu pune sub semnul întrebării interpretarea și aplicarea legislației naționale de către tribunalele interne, atâta timp cât nu există o încălcare clară sau o aplicare arbitrară a acestei legislații.

Curtea Europeană menționează că în atribuțiile ei nu intră evaluarea responsabilității penale individuale a reclamanților, ce revine, în primul rând, tribunalelor interne”.

În acest caz, continuă Maria Spiridonova, la finalul examinării plângerii, Curtea Europeană a ajuns la concluzia că există o încălcare parțială, de către statul-pârât, a drepturilor prevăzute în Convenție și l-a obligat la plata unor compensații pentru daunele morale provocate, a cheltuielilor de judecată și de altă natură.

În același timp, CEDO nu a văzut un substrat politic în cazul în speța de care s-au plâns frații Navalnîi. Din concluzia seacă a europenilor reiese: nu există un substrat politic în acest caz, sunt câteva pretenții de ordin procesual, dar instanțele ruse sunt cele care decid dacă acuzații sunt sau nu vinovați.

Prezidiul Curții Supreme a Rusiei a analizat obiecțiile formulate de CEDO și, ținând seamă de poziția adoptată de Strasbourg, a luat decizia.

«Navalnîi distorsionează cu abilitate informația și se folosește de statutul său de ”politician de opoziție” pentru a se prezenta într-o lumină avantajoasă în ochii susținătorilor și simpatizanților săi», este de părere expertul în sistemul legislativ Dmitri Lipin. ”În timpul spectacolului pe care l-au dat el și avocații lui, a răsunat de multe ori teza conform căreia CEDO l-a declarat pe Navalnîi nevinovat și că întregul caz a fost fabricat. În realitate, însă, Navalnîi și susținătorii lui au trecut sub tăcere atât conținutul hotărârii instanței, cât și faptul că CEDO nu este împuternicită să anuleze actele judiciare ale instanțelor naționale și să emită decizii proprii legate de vinovăție. Curtea Europeană nu poate decât să examineze plângerea reclamanților în privința unei eventuale încălcări ale drepturilor omului în cadrul procesului penal”.

Potrivit spuselor sale, în hotărârea CEDO din dosarul fraților Navalnîi au fost formulate, fără îndoială, o serie de observații la adresa sistemului judiciar rusesc, dar toate vizau exclusiv aspecte de ordin procesual. De exemplu, faptul că, în opinia CEDO, instanțele ruse nu au procedat la o evaluare completă a obiecțiilor lui Navalnîi.

”Trebuie subliniat că toate observațiile CEDO au fost rezolvate de Curtea Supremă a Rusiei, iar Curtea Europeană nu a revenit cu alte obiecții”, a spus Dmitri Lipin.

Mai mult, din punct de vedere procesual, problema dacă sentința dată fraților Navalnîi a fost sau nu corectă nu mai are, acum, nici un fel de importanță. Sentința a intrat în vigoare. Iar procedura se referă la chestiuni privind executarea pedepsei: dacă Navalnîi a încălcat sau nu cerințele prevăzute în cazul unei pedepse cu suspendare. Serviciul Federal de Executare a Pedepselor (FSIN) a acționat în conformitate cu prerogativele sale. Dar decizia finală este luată de judecător, în cadrul unei proceduri foarte clar stabilite. Iar apărarea are dreptul de a prezenta obiecții bine întemeiate. Este cu totul altă chestiune dacă dialogul profesionist și constructiv din sala de judecată a fost înlocuit cu lozinci zgomotoase și declarații dedicate publicului.

”Un mare semn de întrebare ridică și activitatea apărătorilor, al căror scop ar trebui să fie asigurarea unui dialog se maximă eficiență cu sistemul judiciar, în interesul clientului lor”, spune Dmitri Lipin. În acest caz, însă, avocații s-au vârât prea mult în politică, fie Navalnîi însuși lucrează din principiu numai cu acei care îi împărtășesc retorica și nu au nici o poziție profesională. Este evident că avocații ar fi trebuit să intre în legătură cu Inspectoratul de Executare a Pedepselor Penale din primele zile ale spitalizării lui Navalnîi, să stabilească o serie de canale de cooperare și să pregătească în mod minuțios documentația necesară, punând-o, pe parcurs, la dispoziția FSIN în conformitate cu cerințele acestui serviciu. În schimb, pe durata procesului, avocații au operat cu termeni ca ”dacă” și au încercat să-i convingă pe participanții la proces că FSIN ar fi trebuit să afle detaliile suferinței clientului lor din mass-media. Destul de ciudat pentru un apărător profesionist – participant la procese penale – să nu știe că acest serviciu lucrează în conformitate cu proceduri și instrucțiuni bine formulate și reglementate și nu pe baza unor articole de presă, știri, rețele sociale și nici măcar după «un telefon dat ”de sus”».