Occidentul a recunoscut media ”independente” liberale drept armă împotriva Rusiei

La sfârșitul anului trecut, Ministerul de Externe al Marii Britanii a anunțat că rețeaua lui de calculatoare a fost spartă de hackeri. Astfel, oficialii au confirmat indirect veridicitatea datelor interne ale MAE britanic, apărute anterior în spațiul public, privind declanșarea unui război informațional complex pentru răsturnarea conducerii legale a Siriei. O componentă importantă a acestui război a devenit utilizarea la scară largă, ca armă directă, a mass-media britanice, ”imparțiale”, ”de calitate”, ”care nu mint”, scrie Mihail Deliaghin, directorul Institutului pentru Problemele Globalizării, într-un articol pentru ”Nezavisimaia gazeta”.

Noul pachet de documente interne ale MAE britanic, care a ajuns chiar acum în spatiul public, demonstrează utilizarea aceleeași tehnologii împotriva Rusiei. Identitatea principială a cazurilor ”rusesc” și ”sirian”, cu o confirmare indirectă a celui din urmă, chiar de către autoritățile britanice, nu lasă loc de îndoieli nici în privința cazului rusesc.

Mai ales că el descrie, din partea finanțiștilor și a organizatorilor, ceea ce, oricum, noi vedem în Rusia, din partea consumatorilor de informație: tendențiozitatea absolută și ostilitatea față de țara noastră, față de poporul nostru, pe care le manifestă mass-media liberale. Și cu cât ele se laudă mai mult cu ”imparțialitatea” lor, cu atât mai multă disperare atacă Rusia, ducând, sub acoperirea ”luptei împotriva neajunsurilor”, un război împotriva intereselor statului nostru. Toate acestea se înscriu în tabloul general al agresiunii pe față împotriva Moscovei, când noul președinte al Statelor Unite, Joe Biden, numește Rusia ”dușmanul democrației americane”.

Devenite un bun public, documentele schițează întreagul tablou al colaborării MAE britanic cu serviciile speciale, pentru organizarea și finanțarea activității mass-media britanice globale, chemate nu doar să îmbunătățească imaginea Marii Britanii sau să discrediteze Rusia în Europa de Est, dar și să ofere ”sprijin pentru schimbarea puterii în interiorul Rusiei” – adică, o lovitură de stat.

Principalele instrumente ce permit ca războiul informațional să fie transferat în interiorul țării noastre se constituie din rețeaua de mass-media ”independente”, special creată, consolidarea rețelei vechilor mijloace liberale de informare în masă și, cel mai important, educarea multor jurnaliști și bloggeri, care-și privesc țara cu ochii patronilor englezi și care, fără chiar să conștientizeze dependența lor, promovează cu orice ocazie – fie că sunt discursuri ale președintelui, fie problemele țării sau realizările ei – o agendă anti-rusă.

În aceste condiții, cum să nu-ți revină în minte programul american de creare, în Rusia, a unei întregi rețele de mass-media online locale, care ar urma să devină generatoare de știri negative ”de pe teren” – pentru a convinge o țară imensă că aici nu se întâmplă nimic bun și că aici, așa ceva, pur și simplu, nu se poate întâmpla!

Britanicii au abordat problema în mod sistematic. Astfel, cerând autorităților să finanțeze războiul informațional cu Moscova, Reuters a anunțat că a fost creată o adevărată armată de 115.000 de jurnaliști și bloggeri independenți, inclusiv 400 de jurnaliști în spatele liniei frontului, adică, scuzați, pe teritoriul Rusiei.

Deosebit de ilustrativ și-a descris posibilitățile și experiența acumulată și compania de stat BBC, care a înființat, pentru războiul informațional, o subunitate specială, denumită Media Action – o titulatură care vorbește de la sine.

În ceea ce privește termenul de ”război politic”, ce desemnează un război purtat cu toate metodele, mai puțin cele specific militare, pentru distrugerea inamicului, el a fost inventat la începutul secolului trecut, exact în Marea Britanie. Și tot britanicii sunt cei care au dobândit în acest război o măiestrie cu adevărat barbară.

Nu le putem judeca operațiunile împotriva noastră; având în vedere că nu s-a reușit distrugerea civilizației noastre, transformarea noastră într-o relicvă a istoriei, ele nu sunt desecretizate. Dar despre nivelul lor de sofisticare se poate vorbi după episoadele declasificate (în legătură cu distrugerea inamicului).

Spre exemplu, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, pentru distrugerea unui oficial german potențial periculos, după o deplasare efectuată de acesta în America Latină, s-ar fi trimis o scrisoare, din partea unuia dintre interlocutorii lui de acolo, ce descrie episoade private și reale ale călătoriei și planuri fictive ale respectivului oficial de organizare a unor diversiuni în spatele liniei frontului din Germania. Scrisoarea era astfel expediată încât să fie interceptată de Gestapo – și, cu cât mai aprig își nega oficialul vinovăția, cu atât mai rea era soarta lui.

De atunci, tehnologiile războiului informațional au devenit considerabil mai eficiente (chiar dacă mijloacele simple, precum ”lunetiștii necunoscuți”, nu pot fi scoase din ecuație).

Astăzi este absolut evident că războiul informațional împotriva Rusiei, în care sunt folosite inclusiv mass-media rusești formale (ca să nu mai vorbim despre jurnaliștii unor publicații încă respectabile și despre bloggeri care, aparent, nu ar depinde de nimeni), include, pe lângă subminarea statalității și erodarea culturii, și un puternic aspect corporativ.

După cum observăm, mass-media ”independente” și jurnaliști dresați cu atenție luptă cu stoicism și ingenios în acest război inclusiv împotriva corporațiile rusești cheie (în special a celor de stat) – probabil și ca elemente ale stabilității societății ruse, dar și în calitatea lor de concurenți ai corporațiilor globale.

În mod special, merită evidențiată utilizarea eficientă, evidentă și fără nici un fel de scurgeri de informații, a ”infanteriei media” pentru acțiuni de compromitere a companiilor și a anumitor oameni de afaceri, de subminare a unor tranzacții cheie, pentru plasarea sub sancțiuni a mediului de afaceri din Rusia. Schema tradițională folosită în acest scop: jurnaliștii ruși ”independenți” găsesc factura necesară, preluată de Occident, pentru ca, într-un final, să fie pregătite alte sancțiuni.

După părerea mea, dacă statul rus nu este la fel de dușman Rusiei ca MAE britanic, el trebuie să interzică activitatea în țara noastră a mijloacelor de informare în masă și a persoanelor fizice ce apar în materialele devenite publice, să le interzică site-urile și să ceară de la MAE britanic să dezvăluie în totalitate programele existente, pentru a-i priva pe participanți de posibiltatea de a influența opinia publică și politica de stat a Rusiei. Până la devoalarea acestei informații, trebuie limitate relațiile diplomatice cu Marea Britanie la ceea ce este strict necesar pentru noi – eliberarea vizelor și colaborare economică.

Și, pentru că oficialii noștri vor încerca, mă tem, să se mulțumească doar cu o grimasă ridicolă de ”îngrijorare serioasă”, noi, ca cetățeni ai Rusiei, trebuie să-i obligăm să-și îndeplinească îndatoririle de serviciu ce le revin.