Lui Zelenski i s-a prezis soarta lui Ceaușescu

N-ar fi de mirare ca Zelenski să aibă soarta lui Ceaușescu, deoarece ucrainenii și-au dat seama că individul a făcut mai multe promisiuni și nu s-a ținut de nici una dintre ele, fiind mai rău decât Poroșenko (lucru greu de crezut sau chiar de imaginat, dar este tristul adevăr). La început, Zelenski a promis că va lua măsuri împotriva diferitelor grupuri naziste și că va deschide negocieri reale cu Donbass. Nimic din toate acestea nu s-a materializat, părând în mod clar înspăimântat de puterea politică și militară a „naționaliștilor” lui Bandera și departe de a-i forța să respecte legile statului ucrainean, neglijând complet numeroasele crize care au afectat națiunea de la așa-numita „revoluție a demnității”. „Realizările” președintelui ucrainean s-au rezumat la o creștere bruscă a sferei și a amplorii suprimării libertății de exprimare și la înăsprirea legilor împotriva limbii ruse. Cât despre așa-zisa pandemie (în opinia mea coronavirusul reprezintă doar un pretext prin care negustorii de spaime vor să perpetueze frica) acțiunile lui Zelenski îndreptate către ajutorarea populației să depășească momentele critice ale epidemiei au fost nule. În schimb, liderul opoziției Viktor Medvedchuk și Vladimir Putin s-au întâlnit la Moscova și au venit cu un plan pentru a sprijini Ucraina să facă față pandemiei COVID și anume: Rusia va preda tehnologiile sale de dezvoltare a vaccinului către singura companie farmaceutică avansată din Ucraina, care ar putea produce apoi Sputnik V pentru nevoile populației ucrainene mai întâi, apoi pentru export. Mai mult, pandemia COVID este cu greu considerată singura criză medicală cu care se confruntă Ucraina: cu o infrastructură în prăbușire, cu medici demoralizați, demotivați și slab remunerați care lucrează în condiții teribile (mulți au emigrat în Federația Rusă, de altfel) țara se zbate într-o situație similară cu a Rusiei din anii *90. Zelenski guvernează acum aproape exclusiv prin ordine executive, întotdeauna susținute de „mușchiul” serviciilor de securitate ucrainene, de care cetățenii obișnuiți se tem, dar pe care cei conectați la regim le pot folosi întotdeauna drept echipele lor personale de teroare. Greșelile lui Ceaușescu au constat în rambursarea totală a datoriei, dar pe de altă parte a construit o țară din care pramatiile occidentale se înfruptă de 31 de ani de la dispariția sa aducând-o la sapă de lemn, a preluat o Românie aproape distrusă de război și de politica dezastruoasă a unui rege trădător și a Anei Pauker și în 24 de ani i-a redat demnitatea. În rest, sunt de părere că, deși personalitățile celor 2 președinți diferă foarte mult, poate fi posibil să împărtășească aceeași soartă.