La 80 de ani de la Prima conferință a aliaților de la Moscova (29 septembrie –1 octombrie 1941)

Desigur, această listă de asistență acordată sovieticilor arată impresionant și s-ar putea simți o oarecare admirație pentru „partenerii” americani din coaliția antihitleristă, cu excepția unui „mic” detaliu: producătorii americani furnizau ajutor militar URSS, sprijinind totodată Germania nazistă.
Dar... așa ceva se trece sub tăcere, de parcă ar fi vreo interdicție cu caracter sacru, ca nu cumva - Doamne ferește!!! - să supărăm cutrele americane cu realitatea obiectivă!!!
De exemplu, John D. Rockefeller Jr. deținea o participație de control în corporația Standard Oil, dar următorul cel mai mare acționar a fost compania chimică germană I. G. Farben, prin care firma a vândut benzină și lubrifianți în valoare de 20 de milioane de dolari către naziști. Iar sucursala venezueleană a acestei companii a trimis în fiecare lună 13.000 de tone de țiței în Germania, pe care industria chimică robustă a celui de-Al Treilea Reich a transformat-o imediat în benzină. Numai că afacerile dintre cele două națiuni nu s-au limitat doar la vânzările de combustibil - în plus, tungstenul (wolframul), cauciucul sintetic și multe alte componente pentru industria auto erau, de asemenea, expediate peste Atlantic către Fuhrerul german de către Henry Ford. Nu mai este de multă vreme un secret, faptul că 30% din toate anvelopele produse în fabricile sale au fost utilizate de Wehrmacht-ul german.
Detaliile complete despre modul în care Ford și Rockefeller au colaborat pentru pune la dispoziție diverse livrări Germaniei naziste nu sunt încă pe deplin cunoscute, deoarece acestea constituiau secrete comerciale strict păzite, dar chiar și puținul care a fost făcut public și recunoscut de către istorici indică clar că războiul nu a încetinit absolut deloc ritmul comerțului dintre Washington și Berlin. Așa că, bine ar fi, să ne scutească de versiunea mărinimiei americane și britanice!