Corneliu Vlad: Agitație și impas occidental în relațiile cu Rusia

Corneliu VLAD

După stabilitatea lor precară din timpul războiului rece, al cărui sfârșit a fost proclamat pripit și neindeajuns de justificat, relațiile dintre Rusia și blocul euroatlantic au înregistrat mai întâi un scurt interludiu de speranță și chiar euforie, urmat însă de o nouă perioadă tensionată, declanșată în principal de criza ucraineană.

Este demn de remarcat și de reflectat asupra faptului că depășirea “liniei roșii” stabilite de Rusia pe limitele arealului postsovietic a generat reacții mult mai energice la Moscova decât alte acte apreciate negativ de liderii rusi, și aici trebuie menționată în primul rand extinderea NATO în fostele state aliate URSS din Europa Centrală și de Est (chiar dacă această acțiune a fost un prim indiciu că noile relații ruso-occidentale au fost de la bun început subminate și de fapt statornicite pe un teren șubred și de neîncredere).

Dar războiul civil din Ucraina și încercările de destabilizare a Belarusului au fost elementele care au înrăutățit considerabil relațiile Rusiei cu NATO și unele dintre statele protagoniste ale Alianței. Iar criza energetica, în desfășurare, care afectează în principal statele din zona europeană a NATO, nu face decat să potențeze neîncrederea și încordarea pe continent.

Viziunea Rusiei asupra acestei noi etape de confruntare este nuanțată.

Moscova distinge net între amenințările reale și cele de imagine ale Vestului. Nu pune mare preț pe ruperea mai degrabă simbolică a unor contacte și formate dintre Rusia și NATO (căci între părți rămân în continuare suficiente canale de comunicare), dar Moscova nu rămâne indiferentă la implicarea militară prudentă – dar tot mai insistentă și mai pronunțată – a Vestului în criza ucraineană.

Moscova nu consideră necesar să trateze cu NATO, care, observă politologul Dmitri Trenin, este “înainte de toate o platformă pentru prezența militară americană în Europa”, și nici cu UE, pe care o consideră ineficientă, ci se preocupă în principal de relațiile cu Statele Unite. “Când trebuie să vorbești, vorbești direct cu patronul”, spune fără menajamente Trenin.

Este și motivul pentru care Moscova a propus cooptarea SUA în formatul Normandia pentru Ucraina, care e blocat și din cauza sterilității eforturilor capitalelor vesteuropene incluse în format, inițiativă pe care însă Berlinul și Parisul nu au acceptat-o. Explicația? Principalele puteri vesteuropene vor să arate probabil marelui aliat de peste Ocean că și ele, și structurile lor instituționale, pot dezvolta o politică externă și de securitate viguroasă și eficientă. La care se mai adaugă, desigur, și faptul că și Berlinul și Parisul sunt blocate acum de propriile lor probleme de acasă – unul cu formarea noului guvern, celălalt cu apropiatele alegeri prezidențiale. Iar NATO… “Relatile dintre Rusia și NATO nu pot fi numite catastrofale pentru că pur și simplu nu exista”, constată cu un umor coroziv ministrul rus de Externe Serghei Lavrov.

Inactive sau ineficiente ca acțiune, unele capitale occidentale sunt însă foarte productive în declarații abrazive. Șeful Pentagonului susține că nimeni nu poate împiedică Ucraina să intre în NATO, iar omoloaga sa germană nu exclude recurgerea la arma nucleară în caz de “necesitate”, față de Rusia. Ministrului american îi poate raspunde ziarul “Nezavisimaia Gazeta”: “Dacă Ucraina aderă oficial la NATO, Donbassul va deveni problema Alianței și aproape niciun membru al UE nu va dori să-și trimită soldații într-un război adevărat”. Iar doamnei ministru de la Berlin i se poate aminti că țara sa nu e putere nucleară și nici NATO, nici UE nu au acces la vreun buton nuclear.

Impas, așadar, cvasitotal în relațiile dintre Rusia și structurile euroatlantice. Dar analistul american Michael Kofman ține să atragă atenția în ”Washington Post” că situația din Ucraina, care a intrat într-o etapă nouă, “merită o atenție deosebită”. Iar cotidianul britanic”Daily Mail” apreciază că “Adminstratia Biden duce în prezent o politică de consolidare a alianțelor americane, iar aliații sunt gata să urmeze liderul. În acest context, continuă comentariul, argumentele în favoarea raționalizării relațiilor diplomatice cu Moscova sunt convingătoare”.