Corneliu Vlad: Rafală de diplomație în criza Rusia-SUA/NATO

Corneliu VLAD

Tot mai improprie, sintagma “criza ucraineană” pentru confruntarea politico-diplomatică și accentuat militară care implică într-un fel sau altul toate marile puteri și importante alianțe.

Isteria războinică  atât de frenetic și imaginativ întreținută în lumea euroatlantică nu se temperează și rămâne insensibilă la toate consultările purtate la diferite niveluri și formate, gesticulația militară continuă și ea, iar nivelul încordării rămâne ridicat.

Și totuși, au apărut elemente noi. E adevărat, poziția americană rămâne inflexibilă, ca să nu spunem rigidă, căci Washingtonul pare a se complace în actuala situație, fie pentru că nu vrea, fie că nu poate găsi formula potrivită de abordare pentru ieșirea din impas.  Rusia însă, dar și Franța, Germania și alții, își întețesc eforturile pentru a identifica o soluție pentru fluidizarea procesului politico-diplomatic acum  blocat.

În primul rând, însă, Rusia. Moscova a avut în ultima săptămână câteva succese notabile în consolidarea forței sale de negociere în perspectiva următoarelor runde de întâlniri cu partea americană.

Întâlnirea Putin-Xi Jinping a consolidat considerabil poziția Moscovei în confruntarea sa pașnică cu Washingtonul. China, care s-a menținut până acum pe o poziție oarecum rezervată, s-a declarat, prin declarația comună ruso-chineză de la Beijing, total solidară cu pozitia Rusiei, căci documentul subliniază că “prietenia dintre cele doua state nu are limite”, conlucrarea dintre Uniunea Economică Eurasiatica și Inițiativa O Centură, un Drum se va intensifica,  securitatea internațională este indivizibilă,  NATO nu trebuie să se extindă,  securitatea europeană trebuie statuată pe documente angajante, Statele Unite trebuie să renunțe la planurile de desfășurare a rachetelor cu rază medie și mai scurtă. Mai clar spus, Beijingul sprijină fără rezerve toate cerințele și propunerile cuprinse în cele două documente trimise de MAE rus SUA și NATO. Este, acesta, un mare succes al politicii și diplomației ruse.

De remarcat și ieșirea din expectativă a Indei care ”înclină spre Rusia în problema Ucrainei la ONU”, după cum observă analistul Sarang Shidore de la Council on Strategic Risks din SUA. “Legăturile indo-ruse sunt din ce în ce mai puternice”, constată el. Iar “presiunea americană asupra Indiei cu privire la legăturile sale strategice cu Rusia nu vor face decât să împingă New Delhi mai departe de Washington”.

În sfârșit, nu mai puțin semnificative sunt demersurile Parisului și Berlinului de gestionare a crizei dintre Rusia și SUA/NATO. Președintele Macron se declară de acord cu cerința Rusiei de “a obține garanții de securitate”. Șeful statului francez evaluează criza într-o optică asemănătoare Moscovei când afirmă că “obiectivul geopolitic al Rusiei de astăzi nu este în mod clar Ucraina, ci clarificarea regulilor de coabitare cu NATO și UE”.

Și cancelarul german Olaf Scholz va avea convorbiri la Moscova cu președintele Putin. Că și președintele Frantei, itinerariul său diplomatic include și Washingtonul, și Kievul, dar mai important este că ambii lideri vesteuropeni au ca leitmotiv  al eforturilor lor securitatea europeană. Adică exact cuvantul de ordine al Moscovei.

Rafala de diplomație din aceste zile, cum o numește Deutsche Welle îndreptățește un optimism moderat.