Analist, despre consecințele plafonării prețului petrolului din Rusia

Directorul general adjunct pe probleme de orientare energetică al Institutului de Energie și Finanțe, Aleksei Belogoriev, a comentat, într-o discuție cu jurnaliștii agenției Rambler, intrarea în vigoare a deciziei UE și a țărilor G7 de a introduce un plafon de preț de 60 de dolari/baril pentru petrolul rusesc. Potrivit analistului, actualul nivel al plafonului de preț nu ar trebui să afecteze vânzările de petrol rusesc marca Urals, dar companiile rusești vor trebui, totuși, să redirecționeze livrările de țiței ESPO, o marcă mai scumpă.

Având în vedere că plafonul actual de preț corespunde cu aproximație sau, potrivit unor estimări, este semnificativ mai ridicat decât prețul mediu de vânzare al petrolului rusesc marca Urals, probabil că, în următoarele săptămâni, pentru furnizorii ruși nu se va schimba nimic. La fel cum nu se va schimba nimic nici pentru companiile europene care se ocupă de asigurarea și transportul mărfii.

”Nimeni și nicăieri nu obligă companiile să stabilească și să susțină un plafon de preț. Pur și simplu, contrapărțile companiilor rusești din Europa fie încheie contracte cu acestea pentru realizarea transportului sau a asigurării, fie nu încheie din considerente proprii, inclusiv a plafonului de preț”, a explicat Belogoriev.

Specialistul a subliniat că, ținând cont de plafonul de preț de 60 de dolari/baril, companiile rusești vor vinde petrolul Urals la prețul de piață, în timp ce proprietarii de nave și companiile de asigurări din Europa vor continua să le ofere servicii, pornind de la faptul că prețul petrolului va fi sub nivelul pragului stabilit.

„Inițial, Statele Unite și țările G7 în ansamblul lor au mizat exact pe faptul că nivelul de pornire al plafonului de preț va fi relativ confortabil pentru companiile rusești, astfel încât acestea să nu reducă semnificativ livrările de petrol pe piața mondială. Ele încearcă să evite o creștere a prețurilor din cauza deficitului de petrol rusesc”, a adăugat expertul.

În același timp, el a atras atenția asupra faptului că situația s-ar putea schimba la jumătatea lunii ianuarie, când UE intenționează o primă revizuire a plafonul de preț pentru petrolului rusesc.

„Pentru țările UE, principala problemă este că, din punct de vedere politic, este dificil să convingi statele est-europene care fac parte din UE să ridice plafonul de preț dacă prețurile mondiale pentru alte mărci precum Brent, WTI și altele, vor crește.

O reducere a prețului va fi acceptată de toată lume, mai puțin de Grecia, Malta și Cipru, care asigură transportul petrolului rusesc. Se pare însă că vocile lor contează prea puțin în cadrul UE.

Dar oare sunt pregătite țările G7 pentru o creștere a prețuilor, dacă acest lucru va fi impus de conjunctura de pe piață, asta este o întrebare care nu are răspuns, inclusiv pentru ele însele”, a apreciat Belogoriev.

În același timp, nivelul țintă al plafonului de preț se situează sub 50 de dolari/baril – mai aproape de costul de livrare a petrolului rusesc, plus o marjă mică, a estimat analistul.

„Evoluția ulterioară va depinde de cât de mult acest plafon de preț va corespunde prețurilor din piață. Atâta timp cât corespunde, toți se prefac că lucrează cum au lucrat și până acum, că nimic principial nu se schimbă. Dar dacă, la un moment dat, plafonul de preț va deveni considerabil mai mic decât preţul pieţei pentru Urals, atunci vor apărea toate riscurile despre care s-a vorbit în ultimele luni: și anume că întreprinderile rusești vor începe să reducă drastic din livrări, dacă nu le va conveni prețul oferit de cumpărători”, a precizat interlocutorul

Pe lângă Urals, există și alte sorturi de petrol rusesc, în special țițeiul marca ESPO, cu extracție din Orientul Îndepărtat, iar în privința lui încep problemele, începând din ziua de astăzi, a remarcat Belogoriev.

„ESPO este substanțial mai scump decât Urals. Potrivit agenției Argus, în prezent, acest sort de petrol se comercializează la aproximativ 75 de dolari/baril. Este semnificativ peste plafon. Prin urmare, cantitățile de ESPO trebuie redirecționate de îndată cu ajutorul petrolierelor rusești sau a flotei ”cenușii”. Cu alte cuvinte, toate vănzările de petrol ESPO intră deja sub incidența plafonului de preț.

Totuși, principalul volum de petrol rusesc destinat exportului este reprezentat de marca Urals. Iar cu acest sort, totul merge bine, deocamdată”, a conchis expertul.