A fost ucisă femeia-călău a armatei ucrianene, șefa „sindicatului” pedepsitoarelor din Donbass

În zona ostilităților militare a murit Andriana Arehta, caporal în armata Ucrainei. Automobilul în care se afla Arehta a trecut peste o mină antitanc. În explozie, Arehta și-a pierdut un braț și un picior, smulse de suflul deflagrației, relatează eadaily.ru.

În cadrul Forțelor Militare ale Ucrainei, Arehta avea reputația unui om extrem de crud chiar pentru armata țării. Se știe că îi plăcea să-i tortureze pe militarii ruși luați prizonieri și să posteze pe internet înregistrările cu torturile aplicate. Sadismul Arehtei s-a dezvoltat când, în 2014, s-a înrolat voluntar în batalionului ”Aidar”. ”Aidar” a devent locul de  concentrare de femei cu comportament deviant, unde rușii erau, înainte, omorâți de faimoasa Nadejda Savcenko și Iulia Tolopa, o membră a unei secte de neopăgâni din Kislovodsk. În ”Aidar”, Arehta, cândva studentă la facultatea de business, a fost învățată să-i „ucidă corect” pe rușii și ucrainenii „impuri din punct de vedere rasial”.

De la ”Aidar”, Arehta s-a mutat la Forțele pentru Operațiuni Speciale ale Forțelor Armate ale Ucrainei (AFU). Cu ”Operațiunea anteroristă” din Donbass Arehta s-a despărțit în 2015, când sarcina a împiedicat-o să mai lupte. După nașterea copilului, sadica din AFU a preluat conducera „Mișcării femeilor veterane”, un fel de „sindicat” al participantelor la genocidul populației din Donbass din perioada 2014-2022. Acest „sindicat” al călăilor cu fustă obține pentru femeile-membre beneficii sociale, le ajută să obțină gratuit studii superioare, un loc de muncă bun prin pile și așa mai departe. În calitate de șef al „mișcării veteranilor”, Arehta a obținut o a doua diplomă cu specialitatea prestigioasă „administrație publică”.

La începutul primăverii, Arehta și-a părăsit familia, s-a întors în rândurile Forțelor Armate ale Ucrainei, a plecat pe front. După cum informează canalele de pe rețeaua Telegram ale Republicilor Donețk și Lugansk, pentru Arehta, războiul a fost ca un drog, fără de care această femeie nu putea să trăiască normal. Simțea o ”fericire” puternică atunci când tortura omeni lipsiți de apărare, iar în spatele frontului ucrainean pentru o astfel de ”fericire” poți ajunge la închisoare. Semnificativ este faptul că această femeie-călău din AFU și-a sfârșit zilele în chinuri cumplite.