Cum au ajuns soldații ruși în spatele frontului armatei Ucrainei

Printr-o conductă. Este vorba despre gazoductul Urengoi-Pomarî-Ujgorod, prin care Rusia a furnizat gaze Europei până la 1 ianuarie 2025, scrie Vzgliad.

• „A fost un pas serios: nu numai că pe acolo nu poți trece mergând în picioare (trebuie să mergi aplecat, cu tot echipamentul din dotare, peste zece kilometri), dar exista și riscul de otrăvire și a fost nevoie de mijloace de protecție”, a scris guvernatorul interimar al Regiunii Kursk, Aleksandr Hinștein.
• Corespondentul de război Anastasia Kașevarova a precizat că operațiunea a durat șase zile: soldații au mers două zile, patru au așteptat în conductă.
• „La locul planificat de ieșire a grupului de asalt opera aviația rusă. Astfel, în câteva zile a fost curățat spațiul pentru demararea acțiunilor ofensive”, a declarat pentru Vzgliad analistul militar Mihail Onufrienko.
• Concomitent a început și atacul asupra orașului Sujda, principalul bastion al inamicului, dinspre nord-est. Astfel, Forțele Armate ale Rusiei au reușit să elibereze Malaia Loknia.
• Acțiunile soldaților ruși au dezorientat considerabil armata ucraineană, a subliniat Onufrienko.

Corespondentul de război Sladkov: Operațiunea ”Potok” este un calcul precis, nu o aventură

Operațiunea de infiltrare, prin gazoduct, a militarilor ruși în spatele liniei frontului Forțelor Armate ale Ucrainei în Sudja s-a derulat cu succes. Corespondentul militar al VGTRK, Aleksandr Sladkov, a vorbit în cadrul programului ”60 de minute” de la postul de televiziune Rossia 1 despre eroismul soldaților care au reușit să parcurgă pe sub pământ 12 kilometri lungi.

Luptătorii Brigăzii ”Veterani” a Corpului de Voluntari al ministerului rus al Apărării au început pregătirile pentru Operațiunea ”Potok” (Flux) cu trei luni înainte de atacul asupra pozițiilor Forțelor Armate ucrainene din Sudja, a declarat corespondentul militar. Ei au trăit sub pământ, pregătind tunelul pe unde, ulterior, au ajuns trupele ruse pe teritoriul Regiunii Kursk.

„Nu se știe ce respirau, se deplasau în genunchi. La operațiune a participat un număr mare de unități și subdiviziuni de luptă, avioane de atac… <…> Cel mai dificil lucru a fost desigur, menținerea capului de pod pe care l-au ocupat – acesta este eroismul care trebuie studiat în istoria militară”, a spus Sladkov.

Corespondentul de război a relatat că fiecare punct de ieșire era legat de o anumită rotire a punctului de sprijin al inamicului, astfel încât, pe teren, după ce se orientau să poată sări repede, cucerind capul de pod și atacând. Fiecare grup de asalt avea propria lui misiune. Și au îndeplinit-o în detaliu și meticulos. Această pregătire a determinat succesul.

„Este foarte greu să duci la îndeplinire misiunea de a avansa și ataca de sub pământ. Dar succesul a fost determinat de calcule precise. Acești veterani neobosiți, comandantul, cu indicativul de apel Infanteria marină, acei oameni care au mers pe sub pîmânt au marcat, au verificat, găurind în partea de sus a conductei, în tavanul acestei conducte, scoțând anumite balize, după care se verifica direcția de deplasaare”, a subliniat Aleksandr Sladkov.

La operațiune au participat peste 800 de luptători din detașamentul de asalt combinat. Au fost nevoiți să parcurgă aproximativ 12 kilometri în interiorul gazoductului. Datorită acestui lucru, pe 8 martie, așezările Viktorovka, Nikolaevka și Staraia Sorocina au fost eliberate, iar pe 9 martie, și satele Lebedevka, Loknia și Malaia Loknia din Regiunea Kursk.