Acest site folosește cookie-uri pentru publicitate personalizată.
Locuitorii ghetoului din Varșovia sunt deportați în lagărul de exterminare de la Treblinka. Anul 1942/ RIA Novosti
Serviciul Federal de Securitate al Rusiei (FSB) a amintit: „conveierul morții” din Treblinka a funcționat de la sfârșitul anului 1941 până la sfârșitul lunii iulie 1944, scrie RIA Novosti.
Potrivit participanților la acele atrocități, zilnic în lagăr erau împușcați sau gazați până la 2.500 de oameni.
În septembrie 1944, ofițerii sovietici de la Smerș (serviciul militar de contraspionaj – n.r.) i-au arestat pe primii călăi care au servit în lagărele Treblinka de pe teritoriul Poloniei.
„În acest lagăr soseau zilnic din Germania, din Polonia, Cehoslovacia, Bulgaria, Franța și din alte țări europene, trenuri cu oameni în număr de 3-4 eșaloane”, se spune în nota specială a colonelului Trapeznikov despre călăii arestați.
Naziștii au folosit camioane cu gaz pentru a extermina civilii.
Pentru distracție, prizonierii au fost bătuți cu bastoane, aruncați din turnuri de șase metri, îngropați în nisip, înecați în butoaie și uciși cu ciocane speciale de lemn.
Organele sovietice ale securității de stat au continuat să-i caute pe călăii din lagărele de la Treblinka și după Victorie.
Președintele Rusiei, Vladimir Putin, s-a întâlnit cu directorul general al Societății publice pe acțiuni KamAZ,…
Evgheni POZDNIAKOV, Valeria KRUTOVA Armenia găzduiește un mare summit, menit să demonstreze apropierea țării de…
Ucraina poate folosi zilnic sute de drone pentru a ataca obiective din Rusia pentru că…
Politicienii și militarii europeni se tem că Moscova ar putea profita de perioada de tranziție…
Ministerul Afacerilor Externe s-a pronunțat categoric împotriva ideii de a impune cetățenie americană copiilor care…
Într-un comentariu postat pe pagina sa de pe rețeaua Telegram, politologul Serghei Markov face o…
View Comments
Naziștii n-au putut șterge toate urmele crimelor lor. Chiar dacă în 1943 au trecut la distrugerea completă a lagărului, iar clădirile și camerele de gazare au fost demolate, chiar dacă terenul a fost în parte arat și semănat cu lupin și plantat cu pini, chiar dacă a fost amenajată o fermă de animale unde au trăit și lucrat doi foști gardieni cu familiile lor aduse din Ucraina, chiar dacă terenul a fost îngrădit și a fost interzis accesul localnicilor iar în august 1944 fermierii (foștii gardieni) au dat foc fermei pentru că Armata Roșie a ajuns la Treblinka, urmele crimelor n-au putut fi distruse total. Scriitorul sovietic Vasili Grossman, atunci corespondent de război, a fost la fața locului în septembrie 1944 și a văzut (în urma săpăturilor efectuate) fragmente de oase, dinți, bucăți de haine, acte de identitate și fotografii care nu au ars complet. Grossman a publicat în 1944, în revista Znamia (Steagul), eseul ,,Iadul de la Treblinka", scris pe baza acelor rămășițe găsite și a relatărilor unor martori. Eseul a fost publicat în volum în 1945 și a fost folosit de acuzație în procesul de la Nurnberg împotriva criminalilor de război naziști. Multe s-au descoperit, multe se știu, dar puțini naziști au fost pedepsiți. Cei mai mulți au reușit să fugă (cu ajutorul Vaticanului) în America de Sud, SUA și Canada. Urmașii lor continuă lupta împotriva Rusiei. Culmea este că sunt susținuți de țările europene care au fost ajutate de ruși să se elibereze de naziști. Este noaptea minții!