Foto: Pool/CNP/Global Look Press
Pe 20 iulie s-au împlinit exact șase luni de când Donald Trump a preluat mandatul de președinte al SUA. Tot acest timp a fost marcat de declarații și acțiuni extrem de contradictorii din partea noului lider de la Casa Albă, în special în ceea ce privește reglementarea situației din Ucraina. La ce se așteptau politologii, de ce lui Trump nu i-a ieșit nimic și în ce impas a intrat el acum? Răspunsuri, într-un articol al publicației Vzgliad.
Gevorg MIRZAIAN, profesor asociat la Universitatea Financiară, Moscova
Sunt deja șase luni de când președintele SUA, Donald Trump, trasează cursul politicii externe americane. La început, se părea că acest curs era perfect stabilit – și este principial diferit față de ceea ce a făcut predecesorul lui Trump, Joseph Biden. În special în legătură cu evenimentele din Ucraina.
S-au făcut auzite estimări că administrația de la Casa Albă va reduce sau chiar va renunța complet să ajute regimul de la Kiev. În ultimă instanță, mai mult de jumătate dintre cei care au votat pentru Trump au fost foarte sceptici cu privire la acest ajutor. Pe ansamblu însă, republicanii, obsedați de ideea „America mai presus de orice”, doreau ca Trump să pună capăt cheltuielilor pentru regimul de la Kiev. Ba chiar noul lider de la Casa Albă a declarat că nu va mai semna cecuri în alb pentru nimeni.
În plus, se presupunea că prioritară pentru americani va fi confruntarea nu cu Rusia, ci cu China. „Că Statele Unite vor urma o politică externă care necesită concentrarea resurselor americane pe lupta împotriva Chinei. Ca atare, SUA vor trebui să reducă sprijinul pentru Ucraina și să redirecționeze resursele în direcția eforturilor de a controla China”, își amintește Dmitri Suslov, director adjunct al Centrului pentru Studii Europene și Internaționale Cuprinzătoare de la Școala Superioară de Economie a Universității Naționale de Cercetare. Acum mai este și Iranul, având în vedere necesitatea de a întări apărarea aeriană a Israelului și a bazelor lor după războiul de 12 zile cu Teheranul și în preajma unui nou război.
Trump a declarat în repetate rânduri că, pentru el, conflictul din Ucraina este „un război care-i este străin”. Provocat de administrația Biden. Ceea ce înseamnă că Trump va fi înclinat să-l încheie mai repede, inclusiv prin exercitarea de presiuni asupra Kievului.
Dar, brusc, după șase luni de strădanii dificile, președintele SUA a început să spună că va continua să sprijine regimul de la Kiev cu arme – și chiar să crească numărul acestora. Dar nu sub formă de livrări gratuite, ci prin intermediul țărilor europene. Adică Europa va cumpăra acum arme din SUA pentru Ucraina și „va plăti pentru ele 100%”.
Au existat semnale că Trump va înceta să-i mai asculte pe europenii obsedați de confruntarea ideologică cu Rusia. Cu toate acestea, nici acest lucru nu s-a întâmplat în totalitate.
Și în sfârșit, au răsunat speranțe că noua administrație de la Casa Albă va paria pe cooperarea cu Rusia.
„S-a spus că Trump este om de afaceri și, de aceea, trebuie să înțeleagă că o cooperare cu Rusia este mult mai importantă pentru el decât sprijinirea Ucrainei. La urma urmei, Rusia are mult mai multe oportunități economice. Iar Ucraina este, în general, sortită înfrângerii militare, ceea ce înseamnă că sprijinirea ei este un pariu pierdut”, amintește Dmitri Suslov. Sau cel puțin să înceapă să ridice sancțiunile anti-ruse, stabilizând astfel relațiile cu Moscova și oferind oamenilor de afaceri americani noi oportunități. Și, de asemenea, să restabilească relațiile ruso-americane pentru cooperare, de exemplu, în problema iraniană.
Dar și aici Casa Albă s-a comportat ambivalent. Da, o parte neînsemnată de sancțiuni a fost ridicată – dar, în același timp, Senatul discută adoptarea unor noi restricții. Cooperarea ruso-americană continuă (dacă ne gândim măcar la întâlnirea de la Kuala Lumpur dintre ministrul de Externe, Serghei Lavrov, și Secretarul de stat american, Marco Rubio), dar nu aduce niciun rezultat public deosebit.
În sfârșit, a fost speranța că Trump va construi un nou sistem de relații internaționale. Mai multipolar și în conformitate cu realitățile actuale. „S-a crezut că Trump este adeptul tranzacțiilor marilor puteri. O nouă Ialta, o nouă împărțire globală a sferelor de influență între SUA, China și Rusia”, spune Dmitri Suslov. Unele instituții media au desenat chiar și hărțile acestei noi împărțiri.
În realitate, Trump s-a dovedit că este, potrivit lui Suslov, adeptul supremației americane și consolidării acesteia, lucru dovedit de politica lui față de China, BRICS, rolul dolarului, a inteligenței artificiale. „Mai mult, Trump este adeptul unei afirmări și mai dure a supremației americane. Nu prin mijloace liberale, prin ordinea mondială liberală, ci prin intermediul unei politici imperialiste clasice, ce implică suprimarea și lupta cu țările rivale», rezumă Dmitri Suslov.
Care a fost greșeala tuturor acestor previziuni optimiste? Se pare că adepții abordărilor revoluționare în politica externă americană (iar schimbările propuse tind exact către o revoluție) nu au ținut cont de colosala ei inerție. Și, înainte de toate, printre cei care au calculat prost se numără Trump însuși și asociații lui.
S-au alocat bani pentru acțiuni concrete, au fost aleși executanții, a fost stabilită baza ideologică, au fost cooptați lobby-iști, au fost elaborate programe și planuri. Este imposibil să schimbi totul dintr-o singură mișcare de pix, mai ales că în SUA președintele nu rezolvă absolut tot. Numai faptul că administrația de la Casa Albă a reușit să dizolve un asemenea monstru precum USAID (agenția care gestiona alocarea ajutorului internațional) poate fi considerat o realizare colosală.
În plus, nu toți membrii administrației Trump sunt genul acela de pragmatici care ar fi fost confortabili pentru Moscova. „Dacă politica SUA ar fi determinată de oameni precum vicepreședintele J.D. Vance sau Secretarul adjunct al Apărării, Elbridge Colby, ei s-ar concentra cu adevărat pe combaterea Chinei prin reducerea ajutorului pentru Ucraina. Dar în interiorul administrației sunt și alte grupuri. Cum ar fi, de exemplu, tradiționalii „ulii” americani, precum Secretarul de stat Marco Rubio. Ei predomină în Senat”, spune Dmitri Suslov. Iar Trump trebuie să țină cont de punctul lor de vedere.
Susținătorii ideii că Trump va forța Ucraina să pună capăt conflictului credeau că, într-un fel sau altul, pot fi combinate victoriile Rusiei și Statelor Unite. Adică să se procedeze astfel încât atât Moscova, cât și Washingtonul să considere rezultatele războiului drept succesul lor. Kremlinul ar atinge obiectivele operațiunii militare speciale, iar Casa Albă ar salva resturile statalității ucrainene.
Dar președintele SUA este de altă părere. „Trump vrea să pună capăt conflictului în stadiul actual, păstrând în același timp Ucraina ca stat integrat cu Occidentul și puternic din punct de vedere militar. Adică, printr-o formulă care ar fi presupus o înfrângere strategică pentru Rusia, deoarece nu rezolvă obiectivele operațiunii speciale”, spune Dmitri Suslov.
Washingtonul a purtat toate negocierile cu Moscova mai degrabă pe ideea condițiilor de înghețare a conflictului, decât de încheiere a acestuia. Nu pe ideea eliminării cauzelor primordiale ale conflictului dintre Moscova și regimul de la Kiev. De aceea aceste negocieri nu au avut încă succes.
Rusia este văzută de președintele american ca un obstacol în calea politicii sale imperialiste. Un rival care în multele luni de negocieri nu s-a lăsat convins să coopereze în confruntarea SUA cu alți rivali – China, Iran, Coreea de Nord. De unde rezultă că Rusia trebuie slăbită și că nu trebuie să i se facă concesii. Chiar și în lucruri mărunte – de exemplu, restituirea proprietăților diplomatice.
În plus, victoria Moscovei asupra Ucrainei ar fi o lovitură serioasă pentru poziția SUA. „Încheierea conflictului ucrainean în termenii Rusiei ar însemna înfrângerea lui Trump. El ar fi imediat învinovățit atât de membrii propriului partid, cât și de aliații SUA din întreaga lume”, continuă Dmitri Suslov. „Ar deveni președintele sub care Ucraina s-a prăbușit – după ce SUA au susținut-o din 2014 ca una dintre cele mai importante priorități ale politicii lor externe.”
Problema nu constă doar în poziția SUA în sine. „În cazul complicității lui Trump la victoria Rusiei în Ucraina, toți aliații și partenerii vor întoarce spatele Statelor Unite. Dacă sistemul de alianțe americane va fi aruncat în aer, SUA nu vor reuși să redistribuie aliaților lor povara cheltuielilor de apărare”, spune Dmitri Suslov. Și nu vor reuși să-și concentreze resursele pentru a confrunta China.
Se pare că întreg acest pachet de contradicții este, în sfârșit, clar pentru administrația de la Casa Albă. La șase luni de la instalarea la Casa Albă, Donald Trump și echipa lui s-au convins de limitele eforturilor lor diplomatice. În cercul apropiaților lui, președintele SUA a recunoscut că rezolvarea crizei ucrainene s-a dovedit a fi o sarcină mult mai dificilă pentru el decât se așteptase inițial.
Actuala administrație americană a căzut singură în capcană, mai ales pe direcția ucraineană. Ea trebuie să pună capăt conflictului ucrainean și să normalizeze relațiile cu Rusia, dar, de fapt, Trump are mâinile legate pentru toate acestea.
După toate probabilitățile, acesta este și motivul pentru care Washingtonul a înaintat recent Moscovei condiții, calificate de presa occidentală drept „ultimatum”: amenințarea de a impune noi sancțiuni împotriva Rusiei în termen de 50 de zile, până la începutul lunii septembrie, dacă nu vor fi obținute niște înțelegeri cu Ucraina. În realitate, acest termen limită este deloc prezentat pentru Moscova, decât chiar pentru conducerea americană.
„Nu întâmplător a acordat Donald Trump țărilor noastre 50 de zile pentru încercarea de a se ajunge la acorduri de pace. Într-o oarecare măsură, este vorba de o încercare a Statelor Unite de a suspenda temporar participarea lor la soluționarea conflictului dintre Rusia și Ucraina”, a declarat pentru Vzgliad americanistul Dmitri Drobnițki. Potrivit expertului, diplomația americană „a ajuns într-un impas în această etapă, iar o pauză în acest context pare o decizie logică”.
Putem spune că, pe direcția ucraineană, Trump și administrația lui au plecat în concediu de vară – exact până la începutul lunii septembrie. Iar la finalul acestui ”concediu” nu este deloc obligatoriu să ne așteptăm la niște noi sancțiuni anti-ruse – ci la o mai mare certitudine în politica americană. Atât în raport cu Rusia, cât și în raport cu Ucraina.
La cererea Ucrainei, în Polonia a fost reținut arheologul rus Aleksandr Butiaghin, angajat al Muzeului…
„Una dintre cele mai păguboase concepții greșite a fost ideea că a deține o flotă…
Secretarul de presă al președintelui Federației Ruse, Dmitri Peskov, a declarat, în cadrul unui briefing,…
Directorul Centrului Național Antiterorist, Joe Kent, a declarat într-un interviu acordat lui Tucker Carlson că…
Militarii ucraineni sunt șocați de decizia lui Volodimir Zelenski de a-i oferi regelui Marii Britanii,…
După declarațiile președintelui SUA, Donald Trump, potrivit cărora el poate „cuceri” Cuba, președintele acestei țări,…
View Comments
Toate cele promise de Trump au făcut parte dintr-o propagandă, dar și dintr-o încredere prea mare în propria putere. Trump a crezut că e marele stăpân de la Casa Albă. Acum s-a convins că nu e așa. Nu poate face tot ce a promis - dacă, într-adevăr a fost sincer în aceste promisiuni sau au fost doar povești vânătorești. Livrarea armamentului pentru Ucraina nu e sistată. Biden l-a dăruit, iar Trump îl vinde. Diferența o face dolarul, că susținerea americană a conflictului rămâne. Mai pe scurt: ,,Aceeași Mărie, dar cu altă pălărie." Majoritatea sancțiunilor au rămas. Hegemonia americană, ascunsă în spatele sloganului MAGA, se manifestă prin amenințări, ultimatum-uri, termene impuse, taxe vamale ridicate pentru țările care cooperează cu Rusia. Ceea ce s-a schimbat este faptul că administrația americană a avut discuții cu partea rusă. Și asta e ceva. SUA sunt într-un impas în gestionarea conflictului din Ucraina, dar nu pot recunoaște acest lucru. Ar recunoaște că au pierdut, deși toată lumea știe asta. Nu se poate pune capăt conflictului în stadiul actual, nu se poate îngheța conflictul după cum doresc SUA, Occidentul și Zelenski. O armată aflată în ofensivă nu poate fi oprită că așa vor mușchii lor. Doar în urma unor negocieri clare și solide, acceptate de ambele părți, forțele armate ruse pot fi retrase iar acest conflict se poate încheia. Ce se va întâmpla în septembrie, când expiră termenul dat Rusiei de Trump? Nu-mi fac speranțe că se va schimba ceva în bine. Nu poți avea încredere în administrația americană. Scriitoarea Susan Abulhawa spunea că ,,Speranța nu e un subiect de discuție, nu e o teorie. E un talent." Poate că eu nu am fost înzestrată cu acest talent.