Maria Zaharova/ Foto: Serviciul de presă al MAE
Astăzi se împlinesc 17 ani de la tragicele evenimente din Caucazul de Sud, se spune în comentariul publicat pe site-ul MAE rus.
În noaptea de 7 spre 8 august 2008, regimul Saakașvili a lansaat, încălcând toate acordurile internaționale privind soluționarea conflictului georgian-osetian, un atac armat asupra Osetiei de Sud.
Concomitent au fost luate cu asalt locurile de staționare a forțelor ruse de menținere a păcii din cadrul Forțelor Comune de Menținere a Păcii.
Ulterior, caracterul intenționat al agresiunii georgiene, care a provocat numeroase victime în rândul osetinilor de sud pașnici și al cetățenilor ruși, a fost confirmat oficial, în special în raportul Comisiei Internaționale de Anchetă privind Cauzele Conflictului din Caucaz, care a funcționat sub auspiciile Uniunii Europene și a fost condusă de diplomatul elvețian H. Tagliavini.
În situația în care comunitatea internațională s-a distanțat de încercările de îmblânzi agresorul, Rusia a fost singura țară care a răspuns prompt și adecvat la acest atac perfid. Mai întâi, Moscova a efectuat o operațiune de a forța Georgia să cadă la pace, iar mai târziu a recunoscut Osetia de Sud și Abhazia ca state suverane și independente.
Un alt rezultat al respingerii agresiunii armate a fost lansarea unui nou mecanism de negociere – Discuțiile Internaționale privind Securitatea și Stabilitatea în Caucaz (IDS), al căror obiectiv principal este de a asigura o securitate fiabilă pentru Abhazia și Osetia de Sud prin menținerea unui dialog direct între ambele republici și partea georgiană.
Datorită, în mare parte, acestui format și a mecanismelor de interacțiune dintre părțile care operează sub auspiciile acestuia, în ultimii ani a fost posibilă menținerea unui calm relativ în zonele de frontieră dintre Georgia și Abhazia, pe de o parte, și dintre Georgia și Osetia de Sud, pe de altă, minimizându-se, astfel, riscurile de escaladare a tensiunilor „pe teren”.
În condițiile în care autoritățile georgiene au recunoscut public, în ultimul an, faptul agresiunii întreprinse de Saakașvili împotriva Osetiei de Sud, precum și pe fondul declarațiilor privind necesitatea reconcilierii cu abhazii și osetinii de sud, există posibilitatea de a miza pe un progres al negocierilor din cadrul IDS.
Important este ca aceste dezvăluiri ale conducerii georgiene să devină determinante în abordările conducerii de la Tbilisi privind edificarea relațiilor cu Suhumi și Țhinvali și, de asemenea, să se transforme în acțiuni practice concrete.
Printre obiectivele prioritare se numără încheierea unui acord obligatoriu din punct de vedere juridic privind neutilizarea forței de către Georgia împotriva Abhaziei și a Osetiei de Sud, document care să servească nu doar ca o garanție sigură împotriva repetării evenimentelor tragice din august 2008, dar și ca punct de plecare pentru a avansa spre normalizarea situației din triunghiul Tbilisi-Suhumi-Țhinvali.
Începutul delimitării frontierelor georgian-abhaz și georgian-osetia de sud, cu demarcarea ulterioară a acestora, va contribui la stabilizarea situației în zonele de frontieră ale celor trei state.
Rusia, în calitatea ei de cel mai apropiat vecin al Abhaziei, Georgiei și Osetiei de Sud, este pregătită să faciliteze pe deplin aceste procese.
Ghevorg MIRZAIAN Israelul și-a respectat promisiunea și a eliminat încă una dintre figurile cheie ale…
La cererea Ucrainei, în Polonia a fost reținut arheologul rus Aleksandr Butiaghin, angajat al Muzeului…
„Una dintre cele mai păguboase concepții greșite a fost ideea că a deține o flotă…
Secretarul de presă al președintelui Federației Ruse, Dmitri Peskov, a declarat, în cadrul unui briefing,…
Directorul Centrului Național Antiterorist, Joe Kent, a declarat într-un interviu acordat lui Tucker Carlson că…
Militarii ucraineni sunt șocați de decizia lui Volodimir Zelenski de a-i oferi regelui Marii Britanii,…
View Comments
Războiul de cinci zile din august 2008 a fost o continuare a conflictului ,,înghețat" de la începutul anilor '90. Ambasadorul Georgiei la ONU, Irakli Alasania, declara în martie 2008 că principala prioritate a Georgiei este integrarea provinciilor separatiste Osetia de Sud și Abhazia, dar și integrarea în NATO. Ambasadorul considera că America și Georgia pot fi aliați strategici. Ce alianță poate fi între o superputere și o țară mică, nu înțeleg. Poate o subordonare, o vasalitate. După eșecul integrării celor două provincii în 2004, președintele Saakașvili a mărit fondurile militare, a implementat un program de achiziționare de armament și a recurs la antrenarea trupelor georgiene de către americani. Bine învățate de americani, la sfârșitul lunii iulie și începutul lunii august, trupele georgiene au început conflictul în Osetia de Sud. Doar că Georgia s-a încrezut prea mult în forțele proprii și a omis posibilitatea unei intervenții din partea Rusiei. Și ceea ce nu știa Georgia era faptul că Rusia a avut cunoștință de planurile georgiene, însă nu știa exact data începerii operațiunii. Hotărârea lui Saakașvili de a lua teritoriul Osetiei de Sud cu forța a eșuat pentru că președintele Rusiei de atunci, Dmitri Medvedev, a hotărât să vină în ajutorul Osetiei de Sud, argumentând că ,,femei, copii și bătrâni mor în Osetia de Sud, iar majoritatea dintre ei sunt cetățeni ai Federației Ruse." Acest argument rămâne valabil și azi și pentru totdeauna! Atunci când cetățenii ruși sunt puși în pericol, în orice țară s-ar afla ei, lumea trebuie să știe că Rusia îi va apăra întotdeauna și va interveni pentru ei. Să deschidă bine urechile toți rusofobii. Dar, să revin. Între 7 și 12 august Rusia a dislocat 20.000 de forțe militare în Osetia de Sud și tot atâtea în Abhazia, un total care reprezenta de trei ori mai multe decât avea armata georgiană. Schimbarea de situație îi obligă pe georgieni să cedeze. La 10 august, secretarul Consiliului Național de Securitate al Georgiei, Alexander Lomaia, anunță că Georgia a cerut secretarului de stat american Condoleezza Rice să acționeze ca mediator între părțile beligerante. A mai anunțat și că Georgia a încetat focul și s-a retras din Osetia de Sud, ceea ce era o minciună. Serghei Lavrov a spus că armata georgiană a rămas în Tskhinvali, ceea ce l-a determinat pe Dmitri Medvedev să ordone ocuparea orașului Gori, declarând: ,,Rusia a fost în mod tradițional, și va continua să fie, un garant al securității popoarelor din Caucaz; niciodată Rusia nu a fost doar un observator pasiv și nu va fi niciodată." În 11 august Gori este ocupat de trupele ruse, iar în 12 august s-a încheiat acordul de încetare a focului. Se cunoaște rolul (din spatele cortinei) a președintelui Bush și împingerea în prima linie ca mediator a președintelui Sarkozy. La 26 august 2008 președintele Medvedev anunță că Rusia recunoaște independența Osetiei de Sus și Abhaziei, ulterior (într-o conferință de presă) a subliniat că recunoașterea independenței de către Rusia este ,,irevocabilă", aceasta fiind unica soluție posibilă ,,de a salva vieți umane." Ca răspuns la hotărârea Rusiei, Casa Albă emite în aceeași zi o declarație prin care condamnă decizia președintelui Rusiei. Nimic nou sub soare din partea Statelor Unite. Tare mă tem că în negocierile din cadrul IDS, americanii o să-și vâre coada veninoasă. Primul pas e coridorul de transport prin Caucazul de Sud, acordul recent semnat cu Armenia și Azerbaidjan. Ruta ,,Trump pentru pace"...