Ucraina spune adio visului despre gazele care nu provin din Rusia

Proiectul Kievului de a primi, via România, gaze azere a durat doar o lună. În septembrie, totul s-a terminat. Ceea ce înseamnă că Ucraina va continua să depindă puternic de gazul rusesc, care îi este livrat prin intermediari, adică prin Ungaria și Slovacia. Și ca să fim sinceri, dacă nu ar fi fost Rusia, Ucraina nu ar fi avut nici alte resurse energetice, scrie publicația Vzgliad într-un comentariu pe această temă.

Începute în august, livrările de gaze azere către Ucraina prin gazoductul Transbalcanic și prin România, s-au oprit. În septembrie nu mai erau deja, potrivit publicației ucrainene Strana.ru.

În primele zece zile ale lunii septembrie, Ucraina a primit 236 de milioane de metri cubi de gaze, dar pe alte rute. Ungaria și Slovacia au furnizat Ucrainei 145 de milioane de metri cubi de gaze, iar Polonia – 101 milioane de metri cubi.

„Strana.ua” estimează că încetarea livrărilor de gaze azere ar putea avea legătură cu defectarea infrastructurii de transport al gazelor la granița cu România și Moldova.

„Există două versiuni pentru cele întâmplate: fie livrările au fost oprite, fie infrastructura a fost deteriorată. Mass-media occidentale și ucrainene vor marja, firește, pe a doua versiune, cum că Rusia a atacat conducta de gaze. De fapt, contractul Ucrainei cu compania azeră SOCAR nu a fost permanent și pe termen lung. A fost un acord pentru livrarea unor volume individuale și neregulate de gaze, acord care ar fi putut ajunge, pur și simplu, la final”, spune Igor Iușkov, expert la Universitatea Financiară de pe lângă Guvernul Federației Ruse și al Fondului Național de Securitate Energetică (NESF).

Mai mult, acest acord dintre Naftogaz din Ucraina și SOCAR ar fi putut fi semnat pur și simplu pentru a distrage atenția. El a fost încheiat pe neașteptate în iulie, imediat după ce mass-media ucrainene au început să publice intens articole privind proveniența reală a gazelor importate de Ucraina.

Principalii furnizori de gaze pentru Ucraina sunt Ungaria și Slovacia, care cumpără aceste gaze din Rusia. Până în 2025, Ungaria și Slovacia primeau gaze rusești tranzitate prin Ucraina. Dar din acest an, Kievul a oprit tranzitul. S-a reușit însă ca aceste gaze rusești să fie redirecționate către aceste țări europene pe altă rută – prin Turkish Stream. Prin urmare, Kievul a fost acuzat public de propria presă că achiziționează gaze de origine rusească. A ieșit un scandal real și periculos.

Semnarea acordului cu SOCAR privind furnizare de gaze a devenit o campanie de informare anticriză a Kievului, consideră Iușkov. Deoarece din punct de vedere politic, arăta foarte inestetic pentru o țară care interzice Europei să cumpere gaze rusești, și nu doar gaze, și se folosește ea însăși de produsele rusești.

„Reiese că Ucraina, care strigă că europenii trebuie să înceteze să mai cumpere hidrocarburi rusești și, în general, să întrețină relații comerciale cu Rusia, pentru ca Moscova să nu încaseze bani, creează ea însăși o cerere suplimentară de gaze rusești. Mai mult, Ucraina provoacă și un deficit de gaze pe piața europeană, ceea ce permite menținerea unor prețuri ridicate. Drept urmare, Rusia câștigă mai mult din fiecare metru cub de gaze vândut, indiferent unde este vândut – în Ungaria sau Ucraina, decât dacă nu ar exista acest deficit”, spune Igor Iușkov.

Semnarea contractului cu SOCAR a fost prezentată de presa ucraineană ca o diversificare a aprovizionării cu gaze pentru a respinge acuzațiile de achiziționare exclusivă de gaze rusești.

„În același timp, nu s-a menționat nicăieri că Naftogaz ar cumpăra doar gaze de origine azeră. Problema este că, deseori, firma azeră SOCAR acționează ca trader, adică ea cumpără și revinde gazele care provin de la altcineva. Poate fi orice gaz, inclusiv cel achiziționat direct sau indirect de la Gazprom.

”Când gazele noastre trec prin Turkish Stream, pot exista surplusuri pe care traderii le cumpără pentru revânzare”, spune Igor Iușkov. În același timp, expertul nu ar exclude o lovitură adusă infrastructurii de transport al gazelor: una nu o încurcă pe cealaltă.

Este posibil ca, în general, să fie vorba de infrastructură. „Punerea în practică a proiectului putea fi influențată de deficitul de conducte pentru transportul gazelor. Este vorba despre gazoductele Trans-anatolian (TANAP) și Trans-adriatic (TAP), cu o capacitate de 16 miliarde și, respectiv, 11 miliarde de metri cubi pe an. Pentru a crește livrările în Europa și a aproviziona noi consumatori, Azerbaidjanul va trebui să pună în funcțiune o infrastructură suplimentară de transport al gazelor”, notează Serghei Tereșkin, CEO al Open Oil Market.

Între timp, Ucraina nu ezită nu doar să cumpere gaz rusesc prin intermediul unor terțe părți, ci continuă să cumpere produse petroliere fabricate din petrol rusesc, precum și electricitate produsă din combustibil nuclear rusesc.

„Petrolul nostru trece prin conducta Drujba spre Ungaria și Slovacia, care au dreptul să-l cumpere. Rafinăriile locale au dreptul să-l prelucreze și să furnizeze combustibil pentru propriile nevoi și pentru alte țări care nu sunt membre ale Uniunii Europene. De aceea, Ungaria și Slovacia revând Ucrainei surplusul de produse petroliere obținute din petrolul rusesc. În plus, centralele nucleare din aceste țări funcționează și cu combustibil nuclear rusesc, iar surplusul de energie electrică generat de acestea este achiziționat și de Ucraina”, conchide Igor Iușkov.