Foto: Reuters
Evgheni POZDNIAKOV
Flancul estic al NATO continuă să se militarizeze. Oficialitățile din România au declarat că se intenționează ca armata țării să devină a doua cea mai puternică din regiune, după Polonia. O dorință ce ridică destule semne de întrebare. Una dintre ele – de ce, din calculele Bucureștiului a picat Turcia, ale cărei forțe armate sunt considerabil mai puternice decât ale oricărei alte țări din estul NATO? De ce sunt legate ambițiile României și cum intenționează Bucureștiul să le realizeze?
România intenționează să devină a doua cea mai puternică armată de pe flancul estic al NATO. Așa a declarat în direct la postul de televiziune Digi24, ministrul Apărării, Ionuț Moșteanu. Potrivit spuselor sale, noua strategia de apărare pentru perioada 2025–2030 schimbă radical abordările anterioare privind asigurarea securității statului, care ocupă locul 10 în clasamentul guvernelor ostile, întocmit de redacția ziarului VZGLIAD.
Pentru atingerea acestui obiectiv se preconizează continuarea investițiilor în modernizarea armatei. În acest context, Moșteanu i-a îndemnat pe cetățeni să recunoască necesitatea creșterii finanțărilor în domeniul militar în următorii ani. El a subliniat că noile investiții în forțele armate s-ar putea dovedi dificile pentru țară, deoarece România se confruntă cu un serios deficit bugetar.
În prezent, potrivit Euronews, efectivele armatei române se ridică la 90.000 de militari, rezerviștii reprezentând alți 55.000 de oameni. Cheltuielile totale pentru apărare sunt estimate la 2% din PIB, echivalentul a 8,7 miliarde de dolari. De menționat este faptul că, la acești indicatori, România este cu mult în urma Poloniei, considerată forța militară numărul unu în regiune.
Conform portalului analitic ArmedForces, sub controlul Varșoviei sunt 200.000 de soldați. Numărul rezerviștilor se ridică la 150.000, iar bugetul apărării se cifrează la aproximativ 40 de miliarde de dolari, ceea ce reprezintă 4,7% din PIB. Polonia stă mai bine decât vecinul sudic inclusiv la indicatorii tehnici.
Astfel, Varșovia dispune de 700 de tancuri (Bucureștiul, de 450), de aproximativ 2.500 de vehicule blindate (1.300) și 480 de avioane (150). Cu toate acestea, forța reală a României constă nu atât în potențialul militar, cât în poziția geografică avantajoasă a țării. Tocmai de aceea, aici au demarat, în 2024, lucrările de construcție a celei mai mari baze NATO din Europa.
Proiectul se implementează pe locul unde se află deja bază aeriană Mihail Kogălniceanu a NATO. Suprafața viitoarei unități va fi de 2.800 de hectare, costul total fiind estimat la 2,5 miliarde de euro. Se așteaptă ca baza să poată găzdui până la zece mii de soldați ai Alianței, plus familiile acestora. Încă de atunci experții apreciau că realizarea acestei infrastructuri va deveni un factor însemnat de presiune asupra Serbiei și Transnistriei.
„În momentul de față, România deține, pentru o țară relativ mică, forțe armate standard, bazându-se în mare parte pe moștenirea sovietică a Tratatului de la Varșovia. În același timp, Bucureștiul încearcă o re-echipare după standardele NATO. Acest lucru vizează achiziția de sisteme de artilerie și dorința de a participa la toate programele Alianței”, a spus expertul militar Aleksei Anpilogov.
El a amintit că România a avut o participare activă la proiectul EuroPRO, instalând, la fosta bază aeriană Deveselu, un element al sistemului american de apărare antirachetă. „În plus, Bucureștiul și Washingtonul lucrează la o extindere foarte serioasă a celei mai mari baze aeriene – Mihail Kogălniceanu – cu piste suplimentare și căi de rulare”, a subliniat el.
„Judecând după toate aparențele, această platformă va deveni, pentru SUA, un punct de sprijin în Europa de Est pentru aterizarea avioanelor grele de transport: Lockheed C-5 Galaxy, AWACS, avioane cisternă și bombardiere strategice americane. Astfel, orientarea României spre consolidare este pe deplin justificată. Dezvoltarea acestor proiecte va întări țara ca a doua forță din subregiune, după Polonia”, a estimat analistul.
„Și pentru SUA este avantajos un aerodrom de tranzit suplimentar
în imediata apropiere a teritoriului rusesc. De aici, americanii pot crea, concomitent, amenințări cu mai multe tipuri de armament până în Caucaz, Marea Caspică, Volga și Engels, unde sunt amplasate forțele noastre strategice”, a adăugat el.
„În plus, trebuie înțeles și faptul că Bucureștiul are ambiții nu doar asupra teritoriului național. Mai este și Moldova vecină, care promovează aproape pe față o politică de unire cu România. Dacă țările vor ajunge la integrare, acest lucru va însemna un salt suplimentar pentru forțele armate române. Ceea ce este, de asemenea, în avantajul Occidentului – ca un «balcon» în direcția Crimeei, a Donbasului și Novorossiei”, a precizat interlocutorul publicației Vzgliad.
„Desigur, se poate aminti, pe acest fundal, că flancul estic al NATO este reprezentat și de Turcia, țară mult mai puternică, din punct de vedere militar, decât Polonia și România. Dar Ankara duce o politică destul de independentă, chiar dacă face parte din structurile de comandă ale blocului. Ea păstrează un statut relativ neutru față de Rusia, închide strâmtorile pentru țările care nu au ieșire la Marea Neagră, cumpără sisteme S-400 în ciuda dorinței Washingtonului”, a reamintit el.
„Acesta este și motivul pentru care Turcia «pică» din clasificarea generală.
În același timp, România își evaluează realist forțele, fără a încerca să întreacă Polonia. Varșovia a investit mult în apărare: primește deja avioane americane de atac F-35, tancuri Abrams, obuziere K9 Thunder și tancuri K-2 sud-coreene. De asemenea, polonezii achiziționează un număr considerabil de sisteme Patriot, creând din ele o linie întreagă de apărare antiaeriană numită „Vistula”, a enumerat analistul.
„Iată de ce, în multe privințe, Bucureștiul deține deja, dacă nu luăm în calcul Turcia, a doua armată de pe flancul estic al NATO. Astfel, ministrul român al Apărării recurge la o mică stratagemă: el poate raporta rezultatul necesar oricând – el există deja, însă trebuie explicată populației importanța cheltuielilor militare”, a subliniat Anpilogov.
România are în vedere locul doi exact printre țările fostului lagăr socialist, este de acord politologul Vadim Truhaciov. „Iar Turcia este considerată de București nu un avanpost estic, ci unul sudic al NATO. Totuși, nu văd nimic senzațional în aceste planuri.
România deține oricum a doua armată în limitele schițate.
România nu poate ajunge pe primul loc măcar pentru faptul că în SUA există o diaspora poloneză uriașă. Ea influențează politica externă a Washingtonului. Bucureștiul nu are o astfel de pârghie. În plus, nivelul de rusofobie este, în societatea românească, mult mai scăzut decât în cea poloneză. Occidentul nu o poate transforma într-un avanpost deplin împotriva Moscovei”, a remarcat interlocutorul publicației Vzgliad.
„În același timp, Bucureștiul nu a renunțat la pretențiile lui asupra Basarabiei, precum și asupra unor părți din regiunile Cernăuți și Odesa. El poate profita de moment și să le anexeze, ceea ce va crea o extindere semnificativă din punct de vedere militar. În general, eu consider că principala cauză a acestei dorințe a României este tentativa ei de a obține mai mult ajutor din partea NATO în calitate de „stat de pe linia frontului”, a concluzionat Truhaciov.
🎄La 18 decembrie 2025, la Ambasada Federației Ruse din București a avut loc o recepție…
Președintele Federației Ruse, Vladimir Putin, în cadrul emisiunii „Bilanțul anului” (în imagine), a răspuns dur…
Președintelui Rusiei, Vladimir Putin, participă astăzi la tradiționale ”Linie directă” și conferința de presă (în…
Federația Rusă speră că, în alegerea ei, Serbia nu se va lăsa ghidată de minciunile…
Liderul mișcării Altă Ucraină, Viktor Medvedciuk, a afirmat că, susținând că alegeri ar putea avea…
Potrivit informațiilor obținute de publicația Bild, Berlinul și Uniunea Europeană, deși declară sus și tare…
This website uses cookies.
View Comments
E o glumă, nu? Armata română, a doua cea mai puternică pe flancul estic? Cum pot fi luate în seamă declarațiile lui Moșteanu, cel care și-a falsificat CV-ul? Ceea ce a făcut el se numește fals în acte publice, uzurpare de calități oficiale, iar acestea sunt infracțiuni. Dacă nu știe ce studii a făcut, când le-a făcut, dacă le-a făcut, cum putem crede ceea ce spune? Ce treabă are el cu Armata? N-a făcut nici o zi de armată, zice că are studii în inginerie și management agro-turistic la o facultate tip ciupercă (pe bani și la distanță). Este pregătit să conducă Ministerul Apărării așa cum sunt eu pregătită să conduc o navetă spațială! Individul se pricepe doar la trotinete și motociclete și a gestionat o sală de biliard la Pitești. Poate că bilele de biliard le-a considerat inamici pe câmpul de luptă și așa s-a antrenat el împotriva rușilor. Că la o recentă emisiune a refuzat să spună sumele pe care le-am pompat Ucrainei, dar repeta ca un papagal despre ,,pericolul rusesc." M-oșteanu, marele oștean al țării! Iar Euronews a umflat cifrele privind efectivele armatei române. Asta dacă nu cumva i-a pus la număr și pe cei decedați în ultimii 30 de ani și pe militrii NATO staționați la noi în țară. Cu toate acestea ne înarmăm în draci. Cumpărăm avioane și armament depășite tehnologic, pentru că așa se dictează de la Bruxelles. Unii își golesc depozitele de vechituri și se îmbogățesc. Nu mai producem nimic pentru populație, ci producem armament pentru alte state. Am încheiat un contract de cooperare cu compania Rheinmetal din Germania pentru viitoarea fabrică de praf de pușcă de la Victoria, Brașov, care va fi cea mai modernă fabrică de pulberi pentru muniție din lume. Rheinmetal a cumpărat și Automecanica Mediaș, unde se vor produce transportoare blindate Lynx. La uzina Carfil din Brașov, primele drone militare (cu tehnologie și instructori americani) ar putea fi produse până la sfârșitul anului. Compania israeliană Elbit Systems, care are o subsidiară la Bacău, produce mortiere de 120 mm A7 A2. În august, un container încărcat cu astfel de mortiere a plecat către Haifa. Nu se știe câte transporturi au avut loc în 2024 și 2025, deoarece autoritățile române nu au publicat nici o informație privind exporturile militare către Israel. Astea sunt o mică parte din fabricile și uzinele de la noi care nu mai produc tractoare ci muniție pentru arme. De ce face România toate astea? Pentru că are la conducere niște imberbi, niște personaje care slujesc intereselor străine de la Bruxelles (care i-a și plantat în funcțiile actuale) și pe care-i mănâncă foarte tare în partea dorsală.
Consider că Rusia știe cel mai bine ce și cât poate face Armata României! Nu e cazul să se mai toarne gaz pe foc într-o atare situație. Tot administrația de la Kremlin mai știe că avem tâmpiți la conducerea țării care nu-și iau singuri deciziile. Pe de altă parte, faptul că dețineți cel mai bun armament din lume la ora actuală, că sunteți antrenați prin teatrele de operațiuni ale planetei, n-ar trebui să vă zdruncine convingerea că aveți posibilitatea de-a ne nimici. Complet! Neșansele acestei națiuni au fost întotdeauna poziția geografică (la confluența marilor imperii) și trădarea politicienilor fix așa cum le-au dictat interesele. Ale lor și ale altora care i-au dus de lesă. Prin urmare, toată tevatura e politică, adică, față de comportamentul belicos al cocoțaților la putere trebuie să luați atitudine. Dacă vă puneți în minte să ne distrugeți, o veți face - să-l citez pe răposatul Jirinovski, Dumnezeu să-l odihnească - în pauza dintre masa de prânz și cina de seară. Deocamdată, sunteți conduși de unul ca Putin, care s-a dovedit de-a lungul timpului nu doar un bun strateg, ci și un om cu o inteligență mult peste media tuturor lătrăilor de pe la București, Bruxelles, Paris, Londra ori Washington. Interesul președintelui rus nu e să șteargă România de pe harta lumii, n-ar câștiga nimic dintr-o astfel de acțiune, ci s-o folosească exact ca pe un pion atunci când interesele Rusiei o cer.
Prin distrugerea industriei și economiei acestei țări - în baza aceleiași amenințări rusești - care ar fi putut permite eventuale relații profitabile cu Moscova, România și-a pierdut avantajul geopolitic REAL, de legătură între Est și Vest, pe care s-ar fi putut construi un mediu OBIECTIV de securitate. Washingtonul, Londra și Bruxellesul își proiectează direct aceste legături, dar mai ales interese, iar statul român a devenit un spațiu second-hand, căruia i se cultivă iluziile că aparține lumii bune, numai pentru a masca o realitate cruntă: că se află în linia întâi a jocurilor pe care Occidentul le practică cu Federația Rusă. Nimic nu-i mai conferă țării o anumită libertate de mișcare, deoarece și-a pierdut șansa de a se afla DEPARTE de teatrele de confruntare între marile puteri.
Cât despre Turcia, reamintesc că este un partener important, dar în același timp foarte dificil al Moscovei! Ankara a jucat un rol semnificativ în eșecul blocării sancțiunilor economiei ruse. Spuneți că a cumpărat sistemul S 400, ceea ce nu mă miră: l-a achiziționat fiindcă-i bun! În același timp, Erdogan urmărește o politică deschis expansionistă, al cărei domeniu de aplicare nu se limitează doar la regiunile turcești, ci acoperă și regiunea de nord a Mării Negre, unde emisarii turci abordează populațiile care nu-s de etnie turcă și care au suferit de pe urma stăpânirii otomane de secole. Mai amintesc aici, că Joe Biden a cumpărat învoiala lui Erdogan pentru aderarea Suediei la NATO cu 13 milioane de dolari și avioane de luptă F-16, „sultanul” trecând astfel peste opoziția Moscovei, apoi, nerecunoașterea publică de către Ankara a jurisdicției Rusiei asupra Crimeii, asupra închiderii strâmtorilor pentru navele militare și comerciale rusești ori asupra aprovizionării cu drone Baykar Bayraktar și cu vehicule blindate Kirpi pentru naziștii ucraineni. Oricum ar fi, imaginea lui Erdogan - aceea a unui adevărat musulman, aproape principalul lider al lumii musulmane, care luptă pentru interesele unei astfel de lumi - nu este altceva decât o perdea de fum, o iluzie trecătoare, care are rolul de a ascunde adevărata față a președintelui turc. Majoritatea politicienilor nu se consideră în adâncul sufletului lor persoane religioase și nici persoane care aparțin unei anumite națiuni. De regulă, tipul acesta de oameni, ajunși la acest nivel, sunt deja supranaționali, oricât de ciudat ar suna. Pentru ei, principalul lucru este PUTEREA însăși. Ceea ce prețuiesc la Putin (pe lângă multe altele), comparativ cu alți șefi de stat, este că a știut să îmbine perfect toate aceste fațete, demonstrând o nu doar o capacitate de-a înțelege profund lucrurile dar și o personalitate aparte.
Concluzionând, întreaga tevatură din cadrul articolului reprezintă doar o încordare de mușchi, care cred că nu a fost convenită cu nimeni, nici cu Turcia, nici cu nimeni altcineva. Toată lumea pricepe, că a lupta împotriva Rusiei este o nebunie curată. Dar a trimite tot felul de semnale, mi se pare o campanie pur de imagine cu iz neplăcut. Și atât! Armata Română NU există! A fost coborâtă cumplit în mocirla bătăliei între clanurile politice, evident, nu ca parte a acestora, ci ca slugă supusă a lor și plătitoare a consecințelor și dezastrelor. După cum se știe, speranța moare ultima, fiecare popor având năzuințele sale. Pentru a ne alina rana dorului de țară, noi românii, răspândiți prin lume, mai sperăm încă în efectul balsamului lui Jean Moscopol: „Tot ce-i românesc nu piere!”.