Foto: globalaffairs.ru
Fiodor LUKIANOV
Noua ediție a Strategiei Naționale de Securitate a SUA se deosebește de genul obișnuit al unor astfel de lucrări. Parcă ar fi doctrinară, dar amintește de o proclamație ideologică. Există tentația de a interpreta documentul nu ca direcție de dezvoltare, ci ca un exercițiu gazetăresc al anturajului lui Trump, ce-și va pierde valoarea imediat ce el nu va mai fi, scrie, în paginile ziarului Rossiiskaia gazeta, analistul Fiodor Lukianov, director pentru lucrări științifice la Clubul Internațional de Dezbateri ”Valdai”, redacor șef al revistei ”Rusia în politica globală”.
Din două motive nu merită ca cele scrise să fie considerate o chestiune de moment. În primul rând, prin definiție, Statele Unite sunt o țară ideatică, născută dintr-un set de lozinci. Iar orice curs politic este un produs ideologic. În al doilea rând, oricât de original ar fi președintele, ceea ce apare sub egida lui devine manual de acțiune nu doar pentru aliații lui. De exemplu, Strategia publicată în primul an al primului mandat al lui Trump (în 2017) și care susținea intrarea într-o epocă a confruntărilor între marile puteri, a trasat bazele detaliate ale comportamentului extern. În 2021, Administrația Biden a readus retorica mai liberală, dar a păstrat continuitatea. Probabil că actuala interpretare a securității naționale și viziunii asupra lumii va supraviețui, la rândul ei, autorilor ei.
Toți au observat că antipatia lor cea mai mare este provocată de Uniunea Europeană — rod al ordinii liberale, care conduce popoarele europene într-o direcție greșită. Iar ca piloni ai prezenței americane sunt desemnate țările Europei Centrale, de Est și de Sud.
Părțile occidentală și nordică ale continentului, unde se află cele mai influente state care au stat la originea integrării, nu sunt enumerate.
În Strategie sunt menționate și alte regiuni ale lumii, dar relațiile cu Europa au un caracter marcant. Însăși statalitatea americană, formată în secolele XVII–XVIII, s-a construit ca antipod al Lumii Vechi, tiranică și coruptă, de unde coloniștii fugiseră în căutarea libertății — religioase, politice, economice. Și, chiar dacă din acea „republică a fermierilor” a rămas doar un mit istoric, el rămâne fundamentul. Iar din punctul de vedere al acestui mit, ceea ce a devenit republica începând cu secolul XX este aproape ca o trădare a tuturor idealurilor. Aripa cea mai dură a conservatorilor care l-au susținut pe Trump susține întoarcerea la acele idealuri. De altfel, chiar și al 47-lea președinte subînțelege prin „America măreață din nou” o versiune mai blândă, desigur: ceva de genul perioadei ”de aur a anilor cincizeci”.
Un lucru este cert. Trump și adepții lui nu s-ar opune „anulării” secolul politic XX: o perioadă în care SUA s-au înscris, începând cu decizia de a intra în Primul Război Mondial, pe calea internaționalismului liberal. Concret, este vorba despre virajul realizat atunci de președintele Woodrow Wilson, fondatorul ordinii liberale mondiale care a predominat la sfârșitul secolului trecut. Ministrul de Război, Pete Hegseth, a formulat refuzul acestei moșteniri într-un discurs la Forumul Ronald Reagan: jos utopismul idealist, trăiască realismul dur și sobru. Și a explicat că Washingtonul vede lumea ca o sumă de sfere de influență ale celor mai puternice puteri (se presupune — cu drepturi corespunzătoare), dintre care două sunt SUA și China. Cu restul lucrurile sunt mai puțin clare: poate vor veni mai multe detalii în strategia militară pe care o pregătește Pentagonul.
Oscilațiile cursului american sunt istoric legate de Europa. Izolat de toate „Orașul de pe colină”, el s-a înălțat ca o respingere a Vechiului Continent. Ordinea liberală, dimpotrivă, simboliza recunoașterea legăturii atlantice indisolubile.
După Primul Război Mondial nu s-a reușit transpunerea cum trebuie în viață a acestei idei și, cu atât mai mult, după Al Doilea Război Mondial.
În noua Strategie se împletesc două abordări. Pe de o parte, Europei i se propune să se ocupe singură de numeroasele ei probleme, nu să paraziteze pe seama Americii. Pe de altă parte, îndemnul de a „încuraja rezistența” popoarelor europene față de politica dăunătoare a Uniunii Europene nu demonstreză indiferență. Mai degrabă, SUA sunt țintite spre o „schimbare de regim” în Europa — de la liberal-globalist la național-conservator. Iar prin aceasta — la consolidarea propriei influențe. O Europă „însănătoșită” este chemată să devină sprijin important pentru politica Washingtonului, ale cărei priorități sunt dominația absolută în emisfera vestică (nu întâmplător este menționată fără ocolișuri „doctrina Monroe”) și o schemă comercială avantajoasă cu China.
Semnificativ este faptul că Rusia figurează nu ca interes independent al SUA sau chiar ca o amenințare, ci în calitate de parte a paletei europene. Washingtonul își vede misiunea în a contribui la stabilirea unui echilibru european cu participarea Rusiei, înainte de toate prin schimbarea abordării europenilor (căci în prezent ei nu sunt capabili de așa ceva).
Conștient sau nu, autorii Strategiei exprimă, în esență, dorința lor: Rusia ar trebui să se integreze în „concertul european” care, dobândind coerență, va deveni acompaniatorul american. Iar Moscova în sine nu ar trebui să joace un rol semnificativ în politica mondială.
Paradoxal, dar cam la fel gândiseră și ideologii liberali după Războiul Rece, doar că lozincile sunau invers.
Îmbucurător este faptul că actualii strategi americani nu așează Rusia în centrul unui Mordor inventat, cum s-a întâmplat recent, și o privesc mai calm și pragmatic. Totuși, este clar că locul care ni se rezervă nu corespunde cu obiectivele de perspectivă ale țării. Chiar dacă am considera o astfel de construcție în principiu posibilă — ceea ce ridică îndoieli majore. De aceea, studiem atent, dar facem ca noi.
🎄La 18 decembrie 2025, la Ambasada Federației Ruse din București a avut loc o recepție…
Președintele Federației Ruse, Vladimir Putin, în cadrul emisiunii „Bilanțul anului” (în imagine), a răspuns dur…
Președintelui Rusiei, Vladimir Putin, participă astăzi la tradiționale ”Linie directă” și conferința de presă (în…
Federația Rusă speră că, în alegerea ei, Serbia nu se va lăsa ghidată de minciunile…
Liderul mișcării Altă Ucraină, Viktor Medvedciuk, a afirmat că, susținând că alegeri ar putea avea…
Potrivit informațiilor obținute de publicația Bild, Berlinul și Uniunea Europeană, deși declară sus și tare…
This website uses cookies.
View Comments
Toată această punere în scenă cu strategii și planuri de pace, toate discursurile pompoase, summit-uri și întâlniri sunt cu adevărat exerciții de prestidigitație menite să adoarmă vigilența și să facă din ființa umană un zombi social. Lucruri mult mai importante și mai grave se întâmplă în spatele cortinei. Propunerile de pace atât de convingătoare pun sub semnul întrebării necesitatea și prevalența operațiunilor sub acoperire ale CIA. Printr-o pace ar fi diminuate finanțările pentru Pentagon și CIA. De aceea se continuă ostilitățile față de orice inițiativă a Kremlinului. E vorba de bani, de afaceri, de interese. Trump este maestru în discursuri înflăcărate, care fac impresie și uneori șochează. Posibil ca Trump să dorească pace, dar vrea să facă și dolari. Însă mulți din spatele lui vor să facă doar dolari. SUA caută focuri pe care să le stingă, chiar dacă trebuie ca tot ele să le aprindă. Există o dezbinare și la nivelul conducerii SUA. Recent, șeful Pentagonului (Pete Hegset) l-a suspendat pe secretarul armatei americane (Dan Driscoll) de la negocierile privind situația din Ucraina. În spatele politicii anti-Europa a lui Trump stau consilieri apropiați din mișcarea MAGA, precum Michael Anton și Stephen Miller. Ei sunt numiți autorii principali ai noii strategii radicale de securitate națională (NSS) a SUA. Această strategie se referă și la modul în care SUA pot ,,face Europa din nou măreață" și menționează Italia, Ungaria, Polonia și Austria ca țări cu care SUA ar trebui să ,,colaboreze mai mult.. cu scopul de a le îndepărta de Uniunea Europeană." După cum am scris anterior, lucruri mult mai importante se petrecși se pregătesc în spatele cortinei. Cele ce ni se spun și ni se arată sunt pentru muritorii de rînd. Părerea mea este că SUA ar trebui să renunțe la înclinația lor pentru acțiuni și aventuri externe sortite eșecului. Ar trebui să se lase de ideea că au mereu dreptate în lume și că invadând țări sau răsturnând guverne ajută acele țări. Nu le ajută deloc. Mai bine ar lăsa ca problemele să se rezolve singure și, mai ales, pe plan intern. Dar asta e maladia Statelor Unite: de a se băga în toate. Mai trebuie să știe că nimeni nu deține monopolul asupra lumii!