Riabkov: Relațiile ruso-americane: schimbările în bine, mai ales în direcția conflictului ucrainean, sunt incontestabile

Interviu acordat de viceministrul Afacerilor Externe al Federației Ruse, Serghei Riabkov, agenției de presă Interfax, 24 decembrie 2025

Întrebare: – Serghei Alekseevici, într-un interviu acordat agenției noastre în urmă cu un an, spuneați că pe D. Trump îl ”cunoaștem după venirea lui anterioară la putere”. În versiunea 2.0, D. Trump a devenit mai degrabă o surpriză plăcută, având mai ales în vedere abordările lui față de criza ucraineană?

Răspuns: – Cred că nu aceasta este terminologia care se aplică, în general, situației din relațiile noastre cu SUA și politicii promovate de administrația D. Trump în al doilea său mandat. Surprize sunt suficiente, ceea ce se întâmplă poate fi caracterizat în mod diferit, în funcție de cine le face. Pentru noi, reprezentanții MAE al Rusiei, revenirea lui D. Trump la Casa Albă și schimbările intervenite, în acest context, în cursul politicii externe a SUA nu sunt lipsite de ambiguitate. Desigur, atenția principală este acordată și, mă gândesc, va continua să fie acordată în viitorul previzibil, rolului SUA referitor la ceea ce se întâmplă în jurul Ucrainei, iar pe această direcție principală, schimbările în bine sunt incontestabile. Pur și simplu, ceea ce s-a întâmpla sub J. Biden și modul în care se poziționează acum Casa Albă constituie o schimbare radicală și foarte importantă a priorităților și o evoluție într-o direcție constructivă, care, în mare măsură, vorbește de la sine.

În ceea ce privește alte direcții ale activității administrației SUA, vedem dorința — spunând lucrurile pe nume — de a subordona propriei voințe o lume întreagă, iar potențialul conflictual nu scade, nu se diminuează ca urmare a acestei politici, dimpotrivă, mai degrabă — apar noi „puncte fierbinți”.

Da, firește, administrația D. Trump a reușit să facă progrese în soluționarea unei serii întregi de conflicte. Urmărim cu atenție și simpatie eforturile președintelui SUA de a menține pacea pe diverse direcții. Considerăm însă că succesul general într-o serie de cazuri nu este încă garantat. Din păcate, au loc evenimente precum escaladarea deliberată a tensiunilor în jurul Venezuelei, care nu sporesc încrederea că anul care se apropie va fi mai stabil și mai calm decât anul care se încheie.

Întrebare: – Avem contacte cu americanii pe tema Venezuelei?

Răspuns: – Contactele cu americanii au loc pe diverse teme, aspecte și subiecte. Nu pot spune că avem un dialog focalizat concret pe această temă, dar pe parcursul contactelor de lucru de profil, este și ea abordată.

Întrebare: – Adică transmitem americanilor poziția noastră și preocupările noastre?

Răspuns: – Fără îndoială. Activitatea desfășurată pe platformele multilaterale și, în primul rând, în Consiliul de Securitate al ONU, presupune, desigur, un schimb de semnale. Și aici sunt, de asemenea, activate în totalitate canalele dialogului nostru cu SUA.

Sărind la alt subiect, vreau să spun că a avut loc o nouă rundă de contacte pe marginea așa-numiților „factori de iritare”.Ea s-a desfășurat la nivel de lucru. Am avut posibilitatea de a analiza întreaga agendă la un nivel destul de serios, profesionist și aprofundat. Nu pot spune că s-a înregistrat un progres semnificativ — sunt teme separate unde un astfel de progres se înregistrează, dar problemele principale rămân în suspensie. Cred că va fi nevoie de eforturi suplimentare și nu exclud nici impulsuri la nivel politic pentru a merge mai departe.

Orientarea este ca următoarea rundă să aibă loc aproximativ — subliniez, deoarece nu există date concrete — la începutul primăverii.

Întrebare: – Dacă vorbim despre factori de iritare: tema anunțată de D. Trump privind intenția de a testa arme nucleare se încadrează în categoria acestora?

Răspuns: – Nu. Termenul „factori de iritare” s-a dovedit acum un fel de etichetă pentru chestiuni strict practice legate de activitatea misiunilor diplomatice, de vize, cazuri umanitare, schimb de personal care se deplasează în scopuri oficiale unul la celălalt, plăți. Tot aici intră și problemele legate de proprietatea noastră diplomatică, sechestrată în mod ilegal și care continuă să rămână sub controlul autorităților SUA, tot aici intră și chestiunile referitoare la reluarea zborurilor directe. La ultimele două subiecte nu s-a înregistrat vreun progres, nu există nici acum, ceea ce este foarte dezamăgitor. Se pare că tocmai pe aceste subiecte solicitate vor fi necesare impulsuri politice suplimentare în anul care vine.

În ceea ce privește tematica ce intră în categoria securității ferme și a problemele legate de armele nucleare, ele se află în afara câmpului de lucru privind factorii de iritare, în afara sferei acestor consultări. Iar în ceea ce privește stabilitatea strategică și armamentele nucleare, nu avem un canal stabilit și permanent cu americanii. Deși, există, totuși, platforme corespunzătoare — fie că este vorba de Primul Comitet al Adunării Generale a ONU, Conferința pentru Dezarmare de la Geneva, formatele de la Viena, care vizează în principal neproliferarea, securitatea nucleară etc. — ele sunt folosite pentru schimburi de lucru cu partea americană. La fel și formatul „celor cinci” state nucleare, în cadrul căruia am avut posibilitatea, nu cu mult timp în urmă, să purtăm o discuție complexă asupra întregii agende corespunzătoare, dar într-un format multilateral. Respectiva reuniune a avut loc la Cairo.

Întrebare: – Când spuneți că nu avem un canal stabilit, vă referiți și la tema testelor nucleare?

Răspuns: -Inclusiv.

Întrebare: – Avem în prezent o înțelegere mai clară a ceea ce a spus D. Trump, a intențiilor lui?

Răspuns: – O mai mare înțelegere nu s-a conturat, nu așteptăm, în viitorul apropiat, clarificări suplimentare din partea americanilor. Am adresat întrebări corespunzătoare Washingtonului când acest subiect abia apăruse pe radare, când abia se discuta. Răspunsurile se reduc la reiterarea a ceea ce a spus președintele SUA, plus declarațiile unor reprezentanți de rang înalt ai administrației — atât responsabili de profil, implicați direct, cât și reprezentanți ai structurilor de forță de la Washington. Există o anumită disonanță. Noi suntem înclinați să credem că aceasta este o linie premeditată de creare a unei astfel de incertitudini în acest subiect.

Poziția noastră este cât se poate de clară: respectăm moratoriul, anunțat de mult și pe care l-am păstrat, asupra testelor nucleare reale. Acționăm în conformitate cu indicațiile președintelui Rusiei, Vladimir Putin, care, după cum se știe, a cerut MAE al Rusiei să analizeze situația și să formuleze recomandări privind eventualii pași ulteriori — acest lucru este în curs de realizare. Nu există aici nici o „situație de urgență”, nu este nimic care să impună o creștere a tensiunii politice. Suntem pregătiți pentru orice scenariu. Dacă americanii vor merge pe calea efectuării de teste nucleare reale, vom răspunde în oglindă, așa cum s-a spus în repetate rânduri. Cred că această poziție a noastră, logică și coerentă în sine, a fost bine înțeleasă atât la Washington, cât și în alte capitale.

Întrebare: – Aveți deja niște rezultate ale analizei situației și recomandări? Trebuie să trecem deja, pentru orice eventualitate, la pregătirea unor poligoane pentru astfel de teste reale?

Răspuns: – În ceea ce privește analiza a ceea ce se întâmplă acum de partea americană, constatăm, desigur, faptul că situația este acum oarecum diferită față de cea de acum câțiva ani, din punctul de vedere al unei mai mari disponibilități a părții americane de a avansa în această direcție. În consecință, și abordarea noastră este de așa natură, că noi trebuie să ne mobilizăm intern și să nu fim luați prin surprindere în acest plan. Dar nu m-aș hazarda să spun că s-a dat vreun semnal de luptă în acest domeniu — absolut deloc. Nu vrem niciun fel de pași escaladatori, noi, pur și simplu, abordăm cu responsabilitate evaluarea stării tuturor elementelor necesare, în eventualitatea în care va apărea o asemenea necesitate.

Întrebare: – Există la noi o înțelegere privind rolul pe care îl vedem pentru SUA în eventualele viitoare acorduri legate de Ucraina și în ce măsură perspectivele întregului proces de reglementare a situației din jurul Ucrainei depind direct de actuala administrație?

Răspuns: – Consider că ele depind într-o măsură considerabilă de linia urmată de actuala administrație. În general, dacă nu ar fi fost administrația actuală, nu am fi avut astăzi posibilitatea, în pragul anului 2026, să constatăm că s-au conturat condiții care, așa cum a declarat președintele Rusiei, Vladimir Putin, sunt, în ansamblu, acceptabile pentru noi și care au fost fixate sub forma înțelegerilor de la Anchorage.

Este clar că de la abordările conceptuale generale, care s-au creat și conturat, până la ceva concret — acorduri și înțelegeri — este cale lungă, ce trebuie parcursă. Este foarte greu de parcurs. Mergem, la propriu, pe o pistă cu obstacole, unde apar interferențe dintre cele mai puternice din diferite părți. Este ca o coloană care aude comanda „fulger la stânga” și trebuie să aibă timp să reacționeze. Prea mulți inamici și adversari, sunt cinici, sunt orbiți de ura față de Rusia. Pentru ei nu este prea clar, din câte pot aprecia, ce linie urmează administrația D. Trump față de acest grup de adversari ai noștri — conținutul strategiei de securitate națională, cu evaluările corespunzătoare în raport cu Europa, nu a trecut, desigur, neobservat de nimeni. Acest lucru adaugă un plus de neliniște în comportamentul funcționarilor cu poziții antirusești de la Bruxelles, Londra și Paris. Tragerea funiei — asta se întâmplă astăzi.

Rolul SUA ca stimulator al mișcării către o soluție rațională se menține și cred că, după ce conducerea noastră va analiza rezultatele rundei de contacte tocmai încheiate în Florida, vor fi formulate anumite concluzii. Dar lipsa de alternative la linia orientată spre soluții solide și pe termen lung stă la baza abordării noastre și, ceea ce este important, administrația SUA percepe în mod adecvat tocmai acest curs: paliativele, anumite semi-măsuri temporare, nu sunt doar inacceptabile, dar pot fi fatale pentru însuși procesul de soluționare. Pentru că, urmând acea logică după care se conduc adversarii noștri, esențial este să se obțină un respiro, pentru a se regrupa, iar apoi conflictul să fie reluat cu o forță dublă. Noi înțelegem acest lucru, iar șmecheriile europene sub toate aspectele, ignorarea chiar și a celor mai elementare norme de comportament politic și diplomatic, bazat pe ura față de Rusia și pe negarea oricăror cerințe, considerate anterior imperative, în privința propriei conduite când este vorba despre ce își pot permite față de Rusia — este ceea ce, literalmente, observăm în fiecare zi, dacă nu în fiecare oră, la Bruxelles, Paris și Londra. Este important ca tot acest public să nu dobândească suficiente resurse politice pentru a continua să modeleze agenda pe viitor.

Întrebare: – Ați declarat recent, într-un interviu acordat presei americane, că ne aflăm chiar în pragul unei soluționări a conflictului ucrainean. Care sunt temeiurile pentru astfel de concluzii și este adevărat că, așa cum scriu unele mijloace de informare în masă, noi și americanii suntem, în prezent, aproape că la unison în privința soluționării conflictului din Ucraina?

Răspuns: – În ceea ce privește unisonul, aș fi prudent, dar nici disonanță directă nu este. Din câte înțeleg, există o similitudine semnificativă a abordărilor în privința a ceea ce ar putea constitui, în principiu, carcasa întregii acestei construcții de acorduri. Cât despre expresiile „în prag” sau „la limită”, totul este, desigur, relativ. Ceea ce nu trebuie înțeles ca o așteptare a semnării unui anumit pachet de documente chiar acum – în niciun caz. Dar dacă este să comparăm situația în care ne aflam înainte de venirea administrației lui D. Trump la Casa Albă cu momentul actual, este un mare pas înainte. Și mulți dintre cei aflați de așa-numita „cealaltă parte” spun că ultimele 5% sunt cele mai dificile, dar sunt totuși 5%, nu 55%. Este nevoie de voință politică, este nevoie de realism în perceperea celor ce se întâmplă. Trebuie înțeles că ceea ce s-a formulat la Anchorage nu are alternativă.

Întrebare: – Admitem oare că procesul de normalizare a relațiilor cu SUA, care a început, poate deveni punct de plecare pentru îmbunătățirea pe viitor a relațiilor cu Europa, inclusiv în sfera comercial-economică?

Răspuns: – După părerea mea, în starea ei actuală, Europa este complet fără speranță. În general, din punctul meu de vedere, nu este Europa, ci o autoparodie a Europei. Adică, în relațiile cu cei care nu urmează prescripțiile împărțite de acest public, ca să spunem așa, „barbarilor”, ea aplică cele mai sălbatice metode colonizatoare și cinice. De aceea, dacă vor supraviețui acestei boli și își vor aduna, într-un fel sau altul, mințile și vor percepe lumea înconjurătoare mai adecvat, probabil că ceva va fi posibil.

Însă aici nu există nicio legătură cu ceea ce se va întâmpla sau nu se va întâmpla în relațiile cu SUA. Din punctul meu de vedere, acest lucru nu are importanță. Este o întrebare pentru ei. Când vor începe să apară niște germeni ai bunului simț, atunci, probabil, problema va dobândi relevanță. Dar nu văd nicio corelare, nici o succesiune de pași, nici un lanț de acțiuni logice. Dialogul și relațiile cu SUA sunt o chestiune, existența unui grup de rusofobi aflați la putere în diverse capitale europene sunt altă chestiune. Dar și acesta este un fapt al vieții. Vom păstra o anumită distanță față de ei.

Întrebare: – Ministrul Afacerilor Externe al Rusiei, Serghei Lavrov, a declarat recent că documentele pe care le-am transmis NATO și SUA în decembrie 2021 privind garanțiile de securitate își păstrează în continuare valabilitatea. Acest lucru înseamnă că cerințele noastre, care au fost și rămân incluse în aceste documente, trebuie îndeplinite în cadrul soluționării conflictului ucrainean sau înseamnă că, chiar și după o eventuală soluționare a crizei ucrainene, dialogul cu Occidentul pe aceste teme va continua și vom continua să insistăm asupra acestor cerințe?

Răspuns: – Ministrul Afacerilor Externe al Rusiei, Serghei Lavrov, a fixat nucleul poziției noastre în ceea ce privește întreaga problematică a garanțiilor de securitate, și anume în proiectele de acorduri care au fost transmise părții americane în mod individual și care chiar a doua zi au fost transmise Alianței Nord-Atlantice, în calitatea ei de structură colectivă. Aceste documente nu coincid pe deplin prin conținut, iar acest lucru este bine cunoscut. Ele se concentrau asupra unei idei simple: căutam o modalitate de a neutraliza, pentru noi, consecințele negative ale apropierii nesfârșite și neîntrerupte a NATO de frontierele Rusiei. Asimilarea de teritorii aflate în imediata apropiere a granițelor noastre de către o alianță agresivă antirusă ajunsese într-o fază, într-un stadiu în care era necesar, ca să spunem așa, să se facă ceva în cel mai direct sens al acestui cuvânt. De aceea a fost întreprinsă o încercare de a rezolva această problemă prin mijloace politico-diplomatice, prin fixarea unei serii de garanții.

Ele sunt de natură diferită – de la politice la militare și militaro-tehnice – toate acestea sunt scrise, toate sunt publicate. Dar nu au funcționat. Într-un final, s-a văzut că altă ieșire decât trecerea la rezolvarea prin forță a problemelor din domeniul securității noastre naționale nu a mai rămas. De aici și operațiunea militară specială. Operațiunea militară specială va avea rezultate, obiectivele vor fi atinse fie pe cale militară, fie, ceea ce este de preferat, pe cale politico-diplomatică. Dacă a doua cale va fi încununată de atingerea scopului urmărit, se va putea vedea cu ușurință că rezultatele se corelează, și se corelează bine, cu ceea ce a fost inițial prevăzut în proiectele documentelor menționate, transmise părții americane și NATO în urmă cu patru ani.

Ministrul a dorit să transmită ideea că noi trebuie să rezolvăm problemele care ne-au împins să elaborăm aceste documente și să încercăm să ajungem la un acord pe marginea lor cu Occidentul. Până în prezent a fost parcurs un drum lung și, în mare măsură, tragic. Ne aflăm mai aproape de rezolvarea acestor chestiuni decât înainte. Acest lucru se face cu un preț foarte mare. Repet: nu rămăsese altă ieșire, decât a merge pe acest drum. Cred că, poate fără a intra în profunzimea retrospectivă și fără a înțelege pe deplin cât de profunde și serioase sunt problemele care au stat la baza tuturor acestor evoluții, administrația SUA simte și realizează faptul că tocmai extinderea NATO spre Est, apropierea de frontierele noastre, a devenit una dintre principalele cauze primare a ceea ce se întâmplă acum, a întregii crize.

Întrebare: – Americanii au limitat eliberarea de vize pentru ruși la Varșovia și Astana. Iar noi tăcem de mult timp cu măsuri de răspuns. Vom face ceva sau nu?

Răspuns: – Dar ar trebui? Dacă de fiecare dată ne vom ghida după principiul unei simetrii absolute, ne-am putea face singuri rău. Nu cred că este în interesul nostru să complicăm la maximum venirea la noi a cetățenilor americani care folosesc serviciile instituțiilor noastre consulare. În ultimă instanță, fiecare care vine aici din diferite locuri se convinge că tablourile desenate de mass-media occidentale mainstream nu au nimic în comun cu realitatea. Este un rezultat bun, pe lângă faptul că avem nevoie de contacte, de schimburi. Sunt legături umane care, de asemenea, nu pot fi distruse pur și simplu. Desigur, acest lucru nu anulează principiul reciprocității în diplomație – pot exista măsuri asimetrice, nu neapărat cele anunțate public. Există și modalități de a soluționa problemele prin înțelegeri.

Desigur, vedem aici o problemă majoră. În ansamblu, normalizarea serviciilor consulare pentru cetățenii ruși de către partea americană este una dintre temele-cheie de lucru la așa-numiții factori de iritare. Vom continua eforturile și sper că și aici se va putea ajunge la anumite înțelegeri, deși, în prezent, situația este într-adevăr strigătoare la cer și extrem de dificilă pentru mulți dintre conaționalii noștri. O avem în permanență în atenție și, ca instituție, vom lucra intens pe acest subiect în cadrul contactelor.

Întrebare: – Deocamdată nu există semnale?

Răspuns: – Nu. Ultima rundă de discuții pe tema factorilor de iritare nu a dus la progrese.

Întrebare: – Anul trecut discutam despre o posibilă rupere a relațiilor diplomatice, iar anul acesta vorbim despre faptul că au apărut mici pași spre normalizare. Mai persistă amenințarea unei rupturi sau aceasta este deja o etapă depășită?

Răspuns: – Anul trecut, situația pe segmentul de tranziție de la administrația J. Biden la administrația D. Trump a fost extrem de tensionată și potențial explozivă, în sensul direct al cuvântului, atât din punct de vedere diplomatic, cât și militar. Acum, prin eforturi comune, s-a reușit să ne îndepărtăm cu câțiva pași de marginea acestei prăpastii. Apreciem faptul că administrația D. Trump a înțeles cât de riscant și distructiv a fost cursul urmat de predecesorii ei sub J. Biden. Dar nimic nu este garantat mai departe. Va fi nevoie de eforturi zilnice pentru a îndepărta și mai mult cele mai grave scenarii, din toate punctele de vedere. Se poate spune că, în prezent, actualitatea chestiunii ruperii relațiilor diplomatice a scăzut la minimum. Suntem foarte departe de normalizarea lor, dar nu aș spune că există riscul iminent al unui astfel de eveniment dramatic.

Întrebare: – Comitetul Nobel i-a acordat, la vremea respectivă, Premiul Nobel pentru Pace lui B. Obama în avans, dar așteptările nu s-au adeverit. Dacă „formula de pace” a lui D. Trump va avea succes și va fi găsită o variantă de reglementare acceptabilă pentru toate părțile, considerați că el și echipa lui sunt demni să fie recompensați cu Premiul Nobel?

Răspuns: – Cred că administrația D. Trump și personal președintele SUA sunt interesați la modul real și profund de soluționarea unui întreg șir de conflicte internaționale. Acesta este un fapt și există dovezi directe, incontestabile. Dacă va fi posibilă extinderea listei de realizări în acest domeniu rămâne o întrebare deschisă. În ceea ce privește soluționarea situației din jurul Ucrainei, noi și administrația D. Trump avansăm în direcția corectă, pe baza înțelegerilor de la Anchorage. Nici aici succesul nu este garantat și sunt necesare eforturi uriașe, din motivele despre care am vorbit. Cum va rezolva Comitetul Nobel această chestiune nu este deloc tema noastră. Avem propria noastră părere asupra activității acestei structuri. Putem avea diverse comentarii cu privire la criteriile pe baza cărora a fost acordat Premiul pentru Pace în trecut, însă faptul rămâne: administrația D. Trump, în al doilea mandat al lui D. Trump la putere la Washington, urmărește într-adevăr soluționarea unui întreg șir de conflicte. Observăm cu satisfacție că, în unele cazuri, acest lucru îi reușește.