Expert militar: Condiție pentru o ofensivă a armatei ruse asupra orașului Odesa
05/01
Reacția presei mondiale la agresiunea SUA împotriva Venezuelei
05/01Vacanța de Anul Nou adâncește, la unii, două idei greșite
Foto: forbes.com
Prima: că tot răul poate fi lăsat în anul trecut, pentru ca în Noul An să fie luată doar partea bună a lucrurilor.
A doua: că în decembrie poate fi salutată noua Strategie de Securitate Națională a SUA, unde Europa este descrisă într-un mod umilitor, iar Rusia este transformată dintr-o „amenințare directă” într-un interlocutor pe tema stabilității strategice, pentru ca în ianuarie să rămâi sincer indignat de comportamentul Washingtonului în Venezuela, scrie, pe pagina sa de pe rețeaua Telegram, politologul Aleksei Neciaev.
Pentru cei care chiar au citit documentul, nu este nimic surprinzător. Lectura actualizată a doctrinei Monroe – cu amendamentele lui Trump – este formulată acolo cât se poate de clar. Nu este o declarație, ci un ghid de acțiune. Ziarul Vzgliad a scris despre această logică încă de acum un an. Prin urmare, evenimentele de la Caracas nu sunt o improvizație, ci o aplicare directă a documentului.
Se poate discuta dacă ne place acest lucru sau nu, dar chiar nu are vreun rost să fim surprinși. În Rusia, simpatia pentru Maduro nu a avut legătură cu succesele politicii promovate de el, ci cu faptul că el se încadra într-o configurație convenabilă nouă: era în conflict cu SUA, adresa Moscovei cuvinte potrivite și nu punea piedici activității companiilor rusești. Ne este milă de el ca om? Da. Dar avem oare dreptul să-l compătimim ca politician lipsit de viziune? Întrebare retorică.
De aceea și discuțiile despre dreptul internațional sunt aici secundare. Sub Trump, SUA acționează strict în cadrul logicii declarate, considerând Emisfera vestică drept zonă a intereselor lor prioritare. Și, judecând după cele întâmplate, Maduro fie a crezut prea mult în sine, fie a avut prea multă încredere în unii dintre partenerii lui – de la Beijing.
Pentru Rusia, partea pozitivă este alta. Americanii readuc ei înșiși politica mondială într-un plan simplu și, ceea ce este important, onest: planul sferelor de influență. Dacă Washingtonul declară deschis despre rolul lui special în America Latină, Moscova obține un temei mult mai solid pentru a vorbi la fel de direct despre interesele ei în Europa de Est și în Eurasia de Nord. Pentru Rusia, acesta este un model obișnuit de lucru în spațiul din jurul ei.
În acest sens, eu împărtășesc, mai degrabă, poziția politologului Dmitri Drobnițki: esența multipolarității nu constă în faptul că toți sunt obligați să țină cont de opinia tuturor, ci în aceea că marile puteri pot, la nevoie, să acționeze în zonele intereselor lor fără a privi la alții.
Dacă însă SUA decid să meargă mai departe – până la a atenta, convențional vorbind, la Groenlanda, deteriorând definitiv relațiile nu doar cu Danemarca, ci și cu Uniunea Europeană în ansamblul ei – pentru Rusia nici acest lucru nu va deveni o problemă. Mai ales că, după încheierea operațiunii militare speciale, Moscova se va confrunta, oricum, cu o serie de sarcini comparabile ca amploare.
Esențial este și faptul că ceea ce se întâmplă astăzi nu înseamnă retragerea Rusiei din Venezuela. Moscova are acolo propriile interese economice, politice și militare, iar ceilalți vor trebui să țină cont de ele. Avem și experiența menținerii pozițiilor în condiții cu mult mai dificile: este suficient de amintit cazurile din Orientul Mijlociu din ultimii ani.
În privința temerilor că SUA vor transforma, chipurile, petrolul venezuelean într-un instrument universal de presiune asupra altor exportatori, inclusiv Rusia, ele sunt deocamdată premature. Mai întâi să intre americanii în țară, să repare infrastructura, să pună pe picioare extracția nu celei mai agreate mărci de petrol, să încerce să câștige niște bani fără a afecta producția din interiorul SUA – numai atunci vom mai vorbi, concluzionează Neciaev în comentariul său.
2 Comments
Să vedem ce precizează documentul Strategiei Naționale de Securitate emis de Casa Albă la 4 decembrie, pentru a ne convinge dacă – să-l citez pe autor – reprezintă „un ghid de acțiune” care ar conferi legitimitate lui Trump să atace Venezuela ca o „ aplicare directă a documentului”:
„După ani de neglijență, Statele Unite vor reafirma și vor aplica Doctrina Monroe pentru a restabili preeminența americană în emisfera vestică și pentru a ne proteja patria și accesul la zonele geografice cheie din întreaga regiune. Vom refuza concurenților non-emisferici capacitatea de a poziționa forțe sau alte capacități amenințătoare, sau de a deține sau controla active vitale strategic, în emisfera noastră. Acest „Trump Corollary” la Doctrina Monroe este o restaurare de bun simț și puternică a puterii și priorităților americane, în concordanță cu interesele de securitate americane.” – Vă dați seama? E obsesie bolnăvicioasă!
Să mă iertați, dar NU sunt de acord cu opinia lui Neciaev, deoarece calea trasată de această nouă afirmație a Doctrinei Monroe pare, la prima vedere, mai delirantă decât „common-sense” pentru că reprezintă, mai mult decât în orice alt moment istoric, drumul SIGUR către război. Dacă citim și mai cu atenție, remarcăm că obiectivele precizate de administrația Trump NU pot fi atinse fără CONFRUNTAREA MILITARĂ DIRECTĂ cu Rusia și cu China folosind armele nucleare. În același timp, impulsul de a impune cătușe neo-coloniale Americii Latine va provoca inevitabil o erupție gigantică socială în toată emisfera vestică. Asemenea deznodământ și-ar dori autorul?
Citez: „ În acest sens, eu împărtășesc, mai degrabă, poziția politologului Dmitri Drobnițki: esența multipolarității nu constă în faptul că toți sunt obligați să țină cont de opinia tuturor, ci în aceea că marile puteri pot, la nevoie, să acționeze în zonele intereselor lor fără a privi la alții.” – Capturarea lui Maduro și încercările Washingtonului de-a schimba regimul în Republica Bolivariană ESCALADEAZĂ războiul SUA împotriva multipolarității la nivel mondial!!! Aici, în ecuația aceasta, nu mai e vorba că marile puteri pot acționa fără consensul celorlalte surate, ci e vorba de încercarea Americii de-a-și păstra dominația UNIPOLARĂ. Cât de greu or fi de priceput intențiile celor care încă de la începutul istoriei lor se află într-o continuă stare de război?
Pe de altă parte, Rusia, China, Cuba, Mexic, Columbia, Brazilia și Iran au condamnat acțiunile SUA, știind că interesele lor sunt în pericol și fiind conștiente că declarațiile diplomatice, chiar și pe cele mai dure tonuri, clar nu vor fi suficiente pentru a le păstra. Consiliul de Securitate al ONU nici măcar nu s-a întrunit pentru o întâlnire de urgență privind Venezuela, pentru că ar fi făcut-o degeaba, Statele Unite opunându-se pur și simplu prin dreptul lor de veto oricărei decizii. Și-atunci, cum ar fi putut să intervină Rusia sau China ca să-l ajute pe Maduro, câtă vreme nu există semne de disponibilitate din partea Venezuelei de a efectua represalii? Așa… în virtutea expresiei: „M-apuc să acționez în curtea altuia?”
Oare când va conștientiza lumea că regulile jocului în acest sistem funcționează doar într-o singură direcție? Rusia trebuie să-și obțină mai întâi toate atuurile în fața neisprăviților de americani și abia apoi să poată acționa! Și abia apoi, dacă vreți, submarinele ei pot ieși la suprafață oriunde. Până atunci, vorbim doar ca să treacă timpul.
Citez, din nou: „În privința temerilor că SUA vor transforma, chipurile, petrolul venezuelean într-un instrument universal de presiune asupra altor exportatori, inclusiv Rusia, ele sunt deocamdată premature.” – NU sunt premature, stimate autor! Deloc! Fiindcă Washingtonul mizează pe un triumf rapid, sperând că prin căderea fiecărui regim al unei țări petroliere ale cărei resurse NU se află sub papucul yankeu (și mai sunt două aici, în categoria asta – Rusia și Iranul) nu va face decât să întărească dolarul american. Numai că idioți cum sunt, americanii scapă din vedere un amănunt: încercarea de a doborî furnizorii globali, de dragul propriei dominații, riscă să provoace un tsunami economic care va spăla însuși sistemul financiar american!!! Aici e chintesența tuturor evenimentelor care scapă multor analiști! Trump nu-i mâța care toarce la căldura sobei, e un rechin nenorocit care-și dorește ca cele mai importante resurse ale planisferei să ajungă în mâinile țării sale.
,,Anul Nou ne-aduce nouă/Timp mai bun și viață nouă;/Anul Nou o să ne fie/Început de veselie.” De mult timp nu mai corespund aceste versuri dintr-un colid cu realitățile pe care le trăim. Nici anul acesta, nici cel viitor și nici cei care mai avem șansa să-i trăim nu vor fi mai buni. Începând de la relațiile dintre oamenii de rând și siguranța personală, la drepturile internaționale și drepturile omului, nimic nu se mai încadrează în parametrii normali. Totul a luat-o razna. Legea junglei a început să guverneze Planeta. Comportamentul Washingtonului în Venezuela nu a produs atât de mult indignare cât a produs revoltă și un sentiment de neputință. Încă din 2025 guvernul venezuelean a denunțat, în timpul celei de-a doua conferințe ministeriale a alianței OPEC+, că Statele Unite încearcă să acapareze rezervele de petrol ale țării prin menținerea unei desfășurări militare în Marea Caraibelor, sub pretextul traficului de droguri. ,,Venezuela denunță oficial, în fața acestui organism, că guvernul Statelor Unite intenționează să confiște rezervele de petrol ale Venezuelei, cele mai mari de pe planetă, prin folosirea forței. Această intenție este contrară coexistenței pașnice între națiuni și pune în pericol producția de petrol din Venezuela și piața globală”, a declarat Delcy Rodriquez, în timpul întâlnirii, într-un mesaj semnat de președintele Nicolas Maduro. La rândul său, Jorge Rodriquez, președintele Adunării Naționale a Venezuelei, a anunțat începerea unei anchete oficiale privind ,,uciderile extrajudiciare”, comise în Marea Caraibelor începând cu 2 septembrie 2025. Rodriquez descrie aceste acte ca fiind ,,în mod clar ilegale, nelegitime și o încălcare a Dreptului Internațional Umanitar, a Cartei ONU, a Declarației Universale a Drepturilor Omului și, de asemenea, contrare legilor referitoare la navigație, mare și legile războiului.” Guvernul venezuelean subliniase atunci că va rămâne ferm în apărarea resurselor sale și ,,nu va ceda în fața niciunui fel de amenințare”, adăugând: ,,Sper să mă bazez pe eforturile dumneavoastră, pentru a ajuta la oprirea acestei agresiuni și amenințări la adresa echilibrului pieței energetice internaționale, atât pentru țările producătore, cât și pentru cele consumatoare.” Și ce s-a întâmplat după trei luni? Trump a demonstrat că i se fâlfâie de toate drepturile internaționale și de toate legile. Iar Venezuela a cedat, că n-a ajutat-o nimeni. A fost ajutată doar verbal, consolată, dar nu practic. De fapt, cine s-ar încumeta să intre în conflict cu SUA, o țară care deține arme nucleare? Nimeni nu riscă. Și pe asta s-a bazat Trump. Și tot pe acest principiu se va baza în acțiunile lui ulterioare. Că nu se va opri aici, asta e clar. Are mână liberă. Dacă are nevoie de ceva (la resurse mă refer), el va lua, nu va cere. Dar ar trebui să fim mai atenți la documentul semnat de Trump pe 24 noiembrie 2025, numit ,,Genesis Mission.” Pe site-ul Casei Albe acest document este comparat cu ,,Manhattan Project” și programul ,,Apollo.” Unii numesc acest proiect ,,Geneza Răului.” Și au dreptate să-l numească așa. Ani tot mai ,,buni” vor veni. ,,Mânați, măi! Hăi, hăi!”