Foto: Vzgliad
Atacurile asupra orașului Belgorod nu vor putea exercita nici o influență asupra ritmului ofensivei noastre, nici măcar în regiunea vecină Harkov. Iar americanii, care sunt principala sursă de informații de intelligence pentru Forțele Armate ale Ucrainei, nu pot, firește, să nu înțeleagă acest lucru. Și atunci, de ce au aprobat utilizarea HIMARS?, se întreabă, într-un articol publicat în cotidianul Vzgliad, expertul militar Boris Djerelievski.
Boris DJERELIEVSKI, expert militar
În zilele de 24 și 25 ianuarie, orașul Belgorod (situat la granița cu regiunea ucraineana Harkov – n.r.) a fost supus unui atac fără precedent al inamicului. Potrivit comunicatului emis de Ministerul Apărării al Rusiei, forțele noastre de apărare antiaeriană au reușit, în decurs de 24 de ore, să intercepteze 31 de proiectile reactive HIMARS și 68 de drone de tip avion. Luând în calcul faptul că prețul rachetelor folosite – M30 și M31 – este de aproximativ 170.000 de dolari bucata, reiese că numai în 24 de ore s-au cheltuit peste 5 milioane de dolari. Dar problema nu constă doar în costuri: pe parcursul ultimului an, lansările acestor rachete au avut caracter singular. Iar acum, într-o singură zi, au fost consumate mai multe decât în câteva luni.
În ultimele zile, inamicul a intensificat vizibil utilizarea sistemelor americane de lansare multiplă de rachete (MLRS). Astfel, pe 16 și 20 ianuarie, luptătorii Centrului Rubikon pentru tehnologii avansate de aparate de zbor fără pilot au distrus, pe teritoriul Republicii Popule Donețk (DNR) încă ocupat de inamic, instalații HIMARS — inclusiv în etapa de lansare a acestora.
Toate acestea indică o reluare a livrărilor de muniții pentru MLRS-urile americane, în cantități mai mari chiar și decât cele trimise Kievului în mandatul lui Biden, întrucât atunci Forțele Armate ale Ucrainei nu își permiteau o asemenea „risipă”.
O reluare masivă a livrărilor indică și de faptul că, în localitatea poloneză Rzeszów, care este principalul nod logistic al NATO pentru aprovizionarea Ucrainei, în doar trei zile au fost descărcate 10 avioane de transport aparținând țărilor alianței, dintre care două americane. Este foarte probabil ca unele dintre ele să fi livrat muniții pentru MLRS.
HIMARS nu intră sub nicio formă în definiția „armelor defensive”, în care poate fi inclus, de exemplu, armamentul antiaerian. De aici și întrebarea logică: de ce SUA au reluat aceste livrări tocmai acum, când, potrivit afirmațiilor purtătorilor de cuvânt ai Casei Albe, Administrația americană face tot posibilul pentru a pune capăt acțiunilor militare, iar pacea mult așteptată nu este departe?
Formularea lui Trump: „noi doar vindem armele noastre Alianței Nord-Atlantice, iar blocul decide deja singur ce face cu ele” — este un pretext slab. Înainte de toate pentru că statele NATO nu pot trimite unei terțe părți armamentul cumpărat de la americani fără acordul Washingtonului.
Mai mult decât atât, folosirea acestor sisteme de rachete este pur și simplu imposibilă fără participare americană. În echipajele MLRS se află militari americani, care răspund inclusiv de primirea indicațiilor privind țintele, de încărcarea datelor de zbor. Iar folosirea în sine a HIMARS este planificată și autorizată de cartierul general operativ care funcționează pe lângă Comandamentul Armatei SUA în Europa și Africa (USAREUR-AF), în orașul german Wiesbaden. Acolo, după cum a recunoscut fostul comandant-șef al Forțelor Armate ale Ucrainei, Valeri Zalujnîi, sunt planificate nu doar variantele de utilizare a rachetelor americane, ci, în general, toate operațiunile Forțelor Armate ale Ucrainei.
Livrările de HIMARS au fost reluate într-un moment în care, pe front, situația Forțelor Armate ale Ucrainei se deteriorează tot mai mult. Iar asta slăbește considerabil poziția de negociere a Kievului. Astfel, în urmă cu o lună, de exemplu, Vladimir Putin a declarat că ritmul de înaintare a trupelor ruse reduce interesul Moscovei pentru retragerea Forțelor Armate ale Ucrainei de pe teritoriile Donbasului încă ocupate de acestea. Cu alte cuvinte, întregul teritoriu al DNR va fi eliberat exclusiv prin forța armelor noastre, la fel ca și pământurile altor regiuni ale Ucrainei, iar Kievul va fi nevoit să facă noi concesii, și mai dureroase.
Adică, judecând după intensitatea utilizării lor, livrările masive de HIMARS sunt menite, dacă nu să oprească, măcar să încetinească înaintarea trupelor noastre. Iar Washingtonul are un interes evident în această chestiune. În primul rând, nu va mai trebui să-l înduplece pe Zelenski la concesii noi, și mai dificile pentru el. În al doilea rând, apar mai multe șanse pentru crearea unei zone tampon „demilitarizate”, cu un regim economic special, pe care SUA intenționează să-l conducă. În timp ce, pe teritoriile eliberate, nu vor exista, pentru ei, astfel de condiții preferențiale.
Dar în această logică nu se încriu atacurile asupra orașului Belgorod, întrucât loviturile inamicului sunt concentrate asupra infrastructurii energetice a localității și au ca scop provocarea unui blackout, care nu ar influența în niciun fel situația de pe front. Aici nu există practic industrii militare. Nu poate fi distrusă nici logistica de front: cu toate livrările americane, Forțele Armate ale Ucrainei nu dispun de resurse pentru a extinde astfel de atacuri pe întregul teritoriu de graniță. Altfel spus, aceste atacuri asupra orașululi Belgorod nu pot avea nici o influență asupra ritmului ofensivei noastre, nici măcar în regiunea vecină Harkov. Iar americanii, care sunt principala sursă de informații de intelligence pentru Forțele Armate ale Ucrainei, nu pot, firșete, să nu înțeleagă acest lucru.
Ambasadorul MAE al Federației Ruse pentru misiuni speciale privind crimele regimului de la Kiev, Rodion Miroșnik, consideră că, prin aceste atacuri Kievul și Occidentul încearcă să saboteze negocierile din Emiratele Arabe Unite. În privința lui Zelenski și „Coaliției doritorilor”, acest lucru este adevărat, dar de ce ar dori americanii să saboteze negocierile, când ei înșiși depun atâtea eforturi pentru organizarea lor?
Ei nu au nevoie de sabotarea negocierilor, ci de direcționarea lor pe făgașul de care ei au nevoie, constrângând Rusia să accepte un „armistițiu energetic”, la care visează Kievul și care ar putea deveni un pas către înghețarea ostilităților în condiții avantajoase pentru Occident.
Coroborat cu succesele trupelor noastre pe front, războiul infrastructural pune sub un mare semn de întrebare însăși posibilitatea de supraviețuire a regimului de la Kiev, pe care Trump dorește din toate puterile să îl mențină.
Financial Times relatează că emisarul special al președintelui SUA, Steve Witkoff, și Jared Kushner au încercat la Moscova să promoveze ideea unui armistițiu energetic, dar nu au avut succes. Și exact după aceea Forțele Armate ale Ucrainei au primit rachete pentru atacuri asupra orașului Belgorod și undă verde pentru utilizarea lor — în speranța că un blackout în Belgorod va forța Rusia să accepte concesii.
Dar nu. Nu o va forța.
Ghevorg MIRZAIAN, Vzgliad Conducerea Uniunii Europene cere să fie drastic accelerate eforturile de dezvoltare a…
„În caz contrar, de ce linge atât de adânc, tovarăși?”, se întreabă vicepreședintele Consiliului de…
Ivan TIMOFEEV, director de program al Clubului internațional de dezbateri "Valdai" Păstrând rolul de gigant…
Profesorul John Mearsheimer, de la Universitatea din Chicago, a declarat, într-un interviu pe YouTube, că…
În lupta lui împotriva a tot ceea ce este rusesc, regimul de la Kiev ar…
Potrivit unui ultim sondaj de opinie, 78,9% dintre ruși au încredere în președintele Vladimir Putin,…
This website uses cookies.
View Comments
Întreaga Americă este un studio de filme Hollywood. Autorul articolului se întreabă ,,de ce ar dori americanii să saboteze negocierile, când ei înșiși depun atâtea eforturi pentru organizarea lor?" Pentru că sunt americani, pentru că întotdeauna s-au ocupat cu provocări, schimbări de guverne, amestecuri în treburile interne ale altor state; pentru că mint și nu respectă nici o lege, dar au pretenția ca toți ceilalți să le respecte; pentru că funcționează după principiul propriilor interese și al dolarilor. Majoritatea elitelor politice americane din SUA (dar și din Marea Britanie), din cadrul și din jurul Consiliului pentru Relații Externe (CFR), au fost influențate de axioma geopolitică ,,Dezbină și cucerește", de către geograful regal britanic sir Halford Mackinder (socotit fondatorul geopoliticii și geostrategiei). Acesta afirma, în 1904, că obiectivul primordial atât al politicii externe, cât și al politicii militare britanice era de a preveni o unitate între Rusia China și Ucraina. Acest obiectiv a fost preluat mai târziu și de SUA. Strategia malițioasă de dezbinare și cucerire era îndreptată spre inima Eurasiei: Rusia și Ucraina. De peste 100 de ani era gândită o ,,rezolvare" a Rusiei și Ucrainei! De peste 100 de ani se încerca o îndepărtare a Rusiei de China! Ce face America acum? A preluat din mers obiectivele britanice. Ce au urmărit bombardamentele lu Clinton asupra Balcanilor și a războiului din Kosovo? Nu cumva un control asupra rutelor de coducte rusești din Balcani, care ar fi putut oferi UE o diversitate a aprovizionării cu petrol rusesc și un grad de independență față de SUA? Cine credeți că a distrus Nord Stream, cine comite sabotaje asupra conductelor rusești care trec prin Europa? Răspunsul îl știți. Pentru SUA și NATO nu s-a încheiat Războiul Rece în 1991. Dimpotrivă, Statele Unite s-au străduit să împingă extinderea NATO până la porțile Moscovei! Americanii au amplasat diferite Revoluții Colorate cu scopul de a încercui Rusia și a putea întrerupe, în orice moment, conductele rusești de export. Încercuirea Rusiei de către NATO, Revoluțiile Colorate ale falsei democrații și operațiunile non-guvernamentale (prin ONG-uri) au făcut parte din aceeași strategie politică americană. În octombrie 2007, Wesley Clark, general în retragere și fost comandant suprem al forțelor aliate ale NATO în Europa, a ținut un discurs la Commonwealth Club din San Francisco, la doar patru ani după ce George W. Bush și cabala din jurul lui luaseră decizia de a invada Irakul lui Saddam Hussein. El declara în acel discurs: ,,Vom ataca și distruge guvernele din șapte țări, în cinci ani - vom începe cu Irakul, apoi vom trece la Siria, Liban, Libia, Somalia, Sudan, Iran și apoi la Ucraina." Noul rol al armatei americane, a mai precizat Clark, era acela de a declanșa conflicte, nu de a le preveni. Și se vede că s-a ținut de cuvânt! Consilierul lui Obama, Zbigniew Brzezinski, spunea: ,,Cel mai periculos scenariu ar fi, în mod potențial, o mare coaliție între China, Rusia și, probabil, Iran, o coaliție anti-hegemonică", ceea ce ,,va necesita demonstrarea simultană a abilităților geostrategice ale SUA pe perimetrele vestice, estice și sudice ale Eurasiei și Ucrainei." Sunt planuri vechi ale acestui hegemon malefic și arogant numit America, planuri care vizează Rusia. Acestea au ca scop izolarea Rusiei prin tăierea liniei sale economice vitale: rețelele de conducte care transportă rezerve uriașe de petrol și gaze naturale din Munții Ural și Siberia către Europa de Vest și Eurasia, direct prin Ucraina, dar și sistemul de conducte Nord Stream, care merge direct spre Germania. Venirea lui Trump la putere credeți că schimbă ambițiile americane în ceea ce privește Rusia? Oameni mai puternici stau în spatele lui Trump, iar actualul președinte este un bun actor. Trump este un om de afaceri dur. Răspunsul cinic al lui cum că ,,noi doar vindem armele noastre Alianței" spune totul. Are mari interese ca acest conflict să continue, pentru că el a preluat (de bună voie sau nu) planurile înaintașilor de a dezbina și a cuceri Rusiapentru imensele sale bogății. Eu cred că eforturile lui pentru organizarea negocierilor sunt false, sunt doar pentru a demonstra că el e un ,,pacifist" (tot așa cum sunt și eu astronaut) și că merită mult visatul Premiu Nobel pentru Pace. Înțelegerile dintre președinții Putin și Trump din Alaska sunt de o importanță globală. Întrebarea este dacă Trump va respecta acele înțelegeri sau va fi lăsat să le respecte?