Timur Șafir/ Foto: Telegram
„Pentru societățile europene, criza reală va începe când primele sicrie din Golf vor fi aduse în orașele europene”
Politologul Timur Șafir, secretarul Uniunii Jurnaliștilor din Rusia, a comentat într-un dialog cu jurnaliștii de la Lomovka, reținerea de care dă dovadă Europa față de apelurile lansate de Donald Trump privind apărarea Golfului Persic.
”În momentul de față, Europa nu că „nu vrea” să ajute – pur și simplu nu poate acționa așa cum așteaptă alții. La ea și așa totul scârțâie din toate balamalele. Economia stagnează, bugetele sunt supraîncărcate, o grămadă de resurse au mers deja pentru susținerea Ucrainei. Problema nu ține de voința politică, ci de banala capacitate de a mai suporta încă o criză serioasă pe spinarea ei slăbită.
Există și un factor mai prozaic, despre care nu le place să discute cu voce tare. Pentru societățile europene, criza reală nu va începe când se scumpește petrolul sau când cresc prețurile asigurărilor maritime, ci când în orașele europene vor începe să fie aduse primele sicrie din Golf. Atâta timp cât războiul este undeva departe, se pot face declarații răsunătoare. Dar imediat ce apare costul uman, stabilitatea politică începe să se năruie foarte rapid, iar elitele UE înțeleg perfect acest lucru, chiar și cele cu puțini neuroni.
De aici și prudența privind Strâmtoarea Ormuz. Nu mai este vorba de sancțiuni sau livrări de armament, ci de riscul unei implicări directe într-un conflict cu consecințe imprevizibile. Europa nu este pregătită nici să lupte, nici să suporte cheltuielile unui astfel de conflict. Și da, la Bruxelles funcționează o astfel de logică pragmatică: dacă este inițiativa Washingtonului, atunci Washingtonul să suporte principala povară.
Linia lui Trump este cât se poate de simplă și de consecventă. El nu intenționează să „apere Europa pe gratis”. Strategia lui este de a reduce drastic prezența militară directă și de a muta relațiile în formatul: vreți securitate – cumpărați-o. Cu alte cuvinte, trupele americane se retrag sau se reduc, iar locul lor este luat de piața de armament și contracte.
Dacă el „se supără” cu adevărat, nu se va limita la retorică. Taxele vamale și presiunile sunt doar nivelul de bază, mult mai serioase ar fi revizuirea angajamentelor militare, reducerea contingentului, redistribuirea forțelor în alte regiuni și cerințe dure privind creșterea cheltuielilor de apărare ale europenilor. Ceea ce ar însemna, practic, demontarea modelului de securitate cu care Europa s-a obișnuit de decenii.
Și aici apare paradoxul: Europa se teme să fie atrasă în conflictul din Orientul Mijlociu, dar în același timp riscă să rămână fără „umbrela” americană. În final, ea se va trezi între două scenarii pentru care este la fel de nepregătită: fie să lupte, fie să fie nevoită, pentru prima dată după mult timp, să-și asigure singură securitatea”, a explicat expertul.
”Țările membre BRICS dețin un asemenea grad de încredere, de atâta greutate economică și de…
Rezumatul interviului acordat de ambasadorul Rusiei în România, Vladimir Lipaev, agenției de presă TASS (14…
Astăzi, 18 martie, Rusia marchează aniversarea unui eveniment istoric — reunificarea Crimeii și Sevastopolului cu…
Alte declarații făcute de secretarul de presă al președintelui rus, Dmitri Peskov, în fața jurnaliștilor:…
Mesajul video al ministrului Afacerilor Externe al Federației Ruse, Serghei Lavrov, adresat participanților la Conferința…
Cotidianul spaniol El Pais a publicat un material în care supune criticii conducerea superioară a…
View Comments
Singura decizie bună pe care a luat-o UE în ultimul timp este de a nu se implica în războiul din Golf. Nu prea are cu ce și nici nu e războiul ei. Deși nici conflictul din Ucraina nu este conflictul ei, situația din Orientul Mijlociu este foarte periculoasă. Bineînțeles că SUA doresc să implice și alte state în acest război pentru a-i scuti pe soldații americani de a deveni victime. Așa au procedat întotdeauna: să moară alții, iar ei să culeagă roadele! Cinici și vicleni sunt americanii ăștia. Sper ca UE să rămână la această decizie. Mai bine să avem o criză de nervi (privind scumpirile) decât o criză de jale (privind sicriele).