Președintele SUA, Donald Trump, și Liderul Suprem al Iranului, Mojtaba Khamenei/ Foto: Keystone AP/ XinHua/ GLP
Oleg ISAICENKO, Vzglyad
„Golful Persic devine cu adevărat persic: Iranul controlează navigația și ține sub amenințare monarhiile arabe producătoare de petrol. SUA sunt nevoite să accepte acest lucru”. Așa evaluează experții armistițiul de două săptămâni dintre SUA și Iran. Presa mondială scrie despre „capitularea” lui Donald Trump. De ce s-a răzgândit președintele SUA în privința distrugerii Iranului și, în loc de „distrugerea civilizației”, promite acum o epocă de aur pentru Orientul Mijlociu?
Cu câteva ore înainte de expirarea termenului ultimatumului adresat Teheranului, Donald Trump a anunțat că SUA și Iranul au convenit asupra unui armistițiu de două săptămâni. Șeful Casei Albe a scris că decizia a fost luată la cererea autorităților din Pakistan, precum și cu condiția ca Republica Islamică să deschidă complet Strâmtoarea Ormuz. Iranul a propus un plan de pace „viabil” în 10 puncte, a menționat Trump. Potrivit președintelui american, părțile au înregistrat progrese în soluționarea pașnică a conflictului, iar în decurs de două săptămâni acordul va fi finalizat.
„O zi mare pentru pacea în întreaga lume! Iranul vrea ca acest lucru să se întâmple, s-au săturat de necazuri! La fel ca și toți ceilalți! SUA vor ajuta la rezolvarea blocajului din Strâmtoarea Ormuz. Vor fi multe acțiuni pozitive! Aceasta ar putea deveni o epocă de aur pentru Orientul Mijlociu!”, a scris șeful Casei Albe pe rețeaua sa de socializare Truth Social.
Postul de televiziune CNN, citând un reprezentant al Casei Albe, a informat că și Israelul a acceptat încetarea focului cu Iranul și a decis să suspende atacurile asupra statului respectiv pentru două săptămâni. Ulterior, acest lucru a fost confirmat și de către biroul prim-ministrului israelian Benjamin Netanyahu. Totodată, s-a precizat că armistițiul nu se extinde asupra Libanului.
Iranul a anunțat, de asemenea, victoria sa. Consiliul Suprem de Securitate Națională al Republicii Islamice a declarat că SUA au recunoscut dreptul Teheranului la îmbogățirea uraniului, controlul iranian asupra Strâmtorii Ormuz și sunt gata să ridice sancțiunile împotriva țării. Prima rundă de negocieri pentru soluționarea conflictului dintre Washington și Teheran este preconizată să aibă loc la Islamabad pe 10 aprilie, a scris portalul Axios. Ziua de vineri a fost menționată ca posibilă dată a întâlnirii și de către Consiliul Suprem de Securitate Națională al Iranului, care a subliniat că negocierile vor începe „în condiții de neîncredere totală față de partea americană” .
În confruntarea dintre SUA și Iran s-a reușit evitarea unei escaladări, în ciuda retoricii dure a Casei Albe, consideră vicepreședintele Consiliului de Securitate al Federației Ruse, Dmitri Medvedev. Potrivit acestuia, în conflict a învins bunul simț, încrederea în care a fost grav subminată de declarațiile Casei Albe privind posibila distrugere a civilizației iraniene într-o singură zi. Medvedev a subliniat că încetarea focului nu este în avantajul Israelului: acesta „nu și-a îndeplinit obiectivele” și „poate face următoarea mutare”. Vicepreședintele Consiliului de Securitate a adăugat că, dimpotrivă, nu este în avantajul Casei Albe să continue războiul. „Prin urmare, trebuie să menținem armistițiul fragil și să ne prefacem că totul este în regulă. Pentru că fiecare mișcare pe această tablă creează o situație apropiată de zugzang”, a scris el.
Strategia unui atac agresiv și neprovocat al SUA asupra Iranului a suferit un eșec, a declarat, la rândul său, purtătoarea de cuvânt a Ministerului Afacerilor Externe, Maria Zaharova. „Toate declarațiile care au fost făcute cu privire la faptul <…> că principalul lucru este să fim mai agresivi, principalul lucru este să fim mai ofensivi. Această poziție a suferit o înfrângere zdrobitoare”, a spus ea în emisiunea radio Sputnik.
Vicepreședintele Consiliului Federației, Konstantin Kosaciov, comentând rezultatul confruntării de aproape o lună și jumătate în jurul Iranului, l-a citat pe Michel de Montaigne: „Neatingând ceea ce doreau, au pretins că doreau ceea ce au obținut”. „Această formulă se aplică doar unei singure părți a conflictului – SUA. Relatările lăudăroase din Washington curg în valuri, dar dacă această epopee va intra în istoria campaniilor „eliberatoare” americane, atunci mai degrabă în secțiunea eșecurilor, decât a victoriilor”, a scris el pe canalul său de Telegram.
„Cealaltă parte a conflictului – Israelul – se abține deocamdată în tăcere de la comentarii, deși este gata să respecte armistițiul de două săptămâni. Se pare că o face strângând din dinți, deoarece pentru Ierusalim, pauza actuală este plină de riscuri legate de consolidarea în continuare a pozițiilor Teheranului în regiune în ansamblu și în țările arabe vecine cu Israelul, cu toate consecințele triste care decurg din aceasta pentru statul evreu. Aici nu e loc de relatări”, a continuat senatorul.
„Iranul, fără nicio îndoială, și-a atins ceea ce a dorit, în această etapă. A rezistat, apărându-și (în ciuda tuturor pierderilor tragice) atât teritoriul, cât și suveranitatea și demnitatea națională. În acest sens, de altfel, a fost susținut de Rusia încă de la începutul conflictului, pentru care orice soluționare are sens doar în cazul eliminării cauzelor primare”, a subliniat Kosaciov. Potrivit estimărilor sale, nu se poate vorbi încă despre perspectivele negocierilor americano-iraniene din Pakistan în următoarele două săptămâni.
După cum a remarcat politologul Fiodor Lukianov, este prea devreme să afirmăm că războiul s-a încheiat. „Dacă totuși nu va reîncepe, în regiune se conturează o nouă configurație a forțelor, pe care este încă dificil să o evaluăm. În special, nu este clar ce se întâmplă în interiorul Iranului, iar eforturile SUA și ale Israelului vor fi îndreptate din nou spre destabilizarea acestuia. Dar regimul își va trage și el concluziile și va avea motive pentru o mai mare încredere în sine”, a scris expertul pe canalul său de Telegram.
În opinia sa, dacă Iranul va rezista și va continua să se dezvolte, se va transforma într-o forță regională importantă, de care toată lumea va trebui să țină cont. „În ce măsură se va schimba propria sa direcție și ce fel de conducere va apărea acolo, se va clarifica pe măsură ce evenimentele se vor derula. Este logic să ne așteptăm ca controlul asupra strâmtorii și oportunitățile care decurg din aceasta să fie acum în centrul politicii”, argumentează analistul.
Un punct de vedere similar este împărtășit de cofondatorul proiectului „Watfor”, expertul militar-politic Serghei Poletaev.
„Golful Persic devine cu adevărat persic: Iranul controlează acum navigația în această zonă și ține sub amenințare monarhiile arabe producătoare de petrol. SUA sunt nevoite să accepte acest lucru”,
– a scris el pe Telegram. Totuși, a precizat analistul, această situație nu este definitivă. „Pe de o parte, acum este clar cum trebuie construită apărarea aeriană anti-iraniană: pe baza unor interceptori ieftini, de masă, cu bazare terestră (de tipul «Pantsir») sau aeriană (de tipul AKPWS). Atât arabii, cât și Israelul, evident, pe lângă completarea stocurilor de apărare aeriană tradițională, se vor ocupa acum tocmai de acest lucru, precum și de diversificarea logisticii în Marea Roșie”, – consideră Poletaev.
„Pe de altă parte, geografia din Golful Persic este de așa natură încât niciun sistem de apărare aeriană nu va putea garanta vreodată o protecție completă: pe o distanță de peste 500 de mile marine (1.000 km), ca într-o „bătălie navală”, tot traficul maritim din golf se află în vizorul Iranului, iar de-a lungul țărmului, ca într-un poligon de tragere, sunt amplasate porturi, fabrici, instalații de desalinizare, depozite de petrol, centre de date, hoteluri și zgârie-nori. „Este foarte greu să acoperi toate acestea de pe mare”, a adăugat el, presupunând că arabii vor prefera, pentru moment, să plătească pentru trecere și siguranță.
În opinia expertului, acum Statele Unite și Israelul vor trebui să-și recâștige influența în regiune printr-un proces îndelungat și minuțios, iar arabii vor privi cu scepticism orice mișcare a acestora: ca să nu se întâmple din nou ce s-a întâmplat data trecută. „Akella a ratat ținta. Totuși, asta dacă peste două săptămâni totul nu va începe din nou. Totuși, cel mai probabil, nu va începe”, consideră Poletaev.
Expertul militar Boris Rojin are o altă părere. El admite că armistițiul s-ar putea dovedi a fi doar o pauză tactică înainte de următorul atac. „În cele din urmă, este greu de imaginat că SUA vor respecta cu seriozitate cele zece puncte ale planului iranian, care, de fapt, consfințește statutul Iranului de superputere regională și îi oferă posibilitatea de a se reface rapid”, – a recunoscut analistul. „După toate aparențele, în următoarele două săptămâni Strâmtoarea Ormuz va fi controlată de Iran. Navigația va avea loc, dar navele vor trebui să plătească o taxă. Cred că Teheranul va încerca, în cadrul negocierilor, să obțină menținerea controlului permanent asupra acestei artere de transport extrem de importante, ceea ce îi va oferi posibilitatea de a câștiga zeci de miliarde de dolari pe an. Acestea vor constitui reparații pentru partea iraniană la finalul conflictului”, a declarat pentru ziarul Vzglyad americanistul Malek Dudakov.
„În plus, SUA vor fi nevoite, în orice caz, să-și reducă prezența militară în Orientul Mijlociu. Cred că Washingtonul nu are nici forța, nici banii, nici dorința de a reconstrui bazele americane distruse de incendii”, consideră interlocutorul. „Situația este mai complicată în ceea ce privește negocierile privind garanțiile de securitate și de neagresiune, precum și restituirea activelor iraniene înghețate. Acestea sunt subiecte extrem de sensibile pentru Teheran. Dar nici Casa Albă nu este pregătită să facă concesii pe aceste teme, deoarece acest lucru ar însemna recunoașterea definitivă a propriului eșec”, consideră analistul.
„Oricum ar fi, în acest caz, Teheranul este cel care ia inițiativa”, a subliniat analistul, reamintind că, în astfel de situații, negocierile dintre cele două state se desfășoară, de regulă, pe baza planului părții învingătoare.
„Situația actuală arată că Iranul câștigă în această confruntare cu SUA. În actualul armistițiu de două săptămâni s-a manifestat încă o dată așa-numitul efect TACO – Trump Always Chickens Out („Trump se retrage întotdeauna”)”, a remarcat el.
„Toate acestea promit negocieri foarte complexe în următoarele două săptămâni”, a subliniat Dudakov, menționând că situația va fi foarte volatilă în următoarele săptămâni. „Cel mai probabil, Israelul va încerca să încalce acordul. Dar cred că ceea ce se întâmplă ar putea totuși să devină primul pas către încetarea definitivă a confruntării americano-iraniene. Dacă planul Teheranului va fi îndeplinit măcar parțial de Washington, se va putea vorbi despre o mare victorie politică, economică și diplomatică a Republicii Islamice”, consideră Dudaakov.
În același timp, expertul în Orientul Mijlociu și politologul Aleksandr Karghin consideră că, cu o probabilitate foarte mare, Trump va lansa atacuri în mai puțin de două săptămâni, pe neașteptate și fără niciun avertisment. Șeful biroului VGTRK din New York, Valentin Bogdanov, reamintește că de fiecare dată când șeful Casei Albe face faimosul TACO, trebuie să ne amintim că el poate da rapid și „înainte cu toată viteza”. „Cele două atacuri anterioare asupra Iranului au avut loc tocmai în plină desfășurare a negocierilor. Diplomația buldozerului presupune, prin natura sa, oscilații de intensitate”, a remarcat el. „În același timp,
dacă totul nu se va destrăma și bombardamentele nu vor începe pe 21 aprilie cu o nouă intensitate, atunci se pare că J.D. Vance a adus în această seară o contribuție serioasă la fondul potențialului său succesorat”, – a adăugat jurnalistul.
Amenințarea reluării conflictului din Orientul Mijlociu va împiedica prețurile la combustibili să scadă rapid. Igor Iușkov, expert al Fondului pentru Securitate Energetică Națională și al Universității de Finanțe din cadrul Guvernului Federației Ruse, consideră că nu trebuie să ne așteptăm la o revenire rapidă a prețurilor petrolului la 60 de dolari pe baril, nivelul înregistrat înainte de începerea operațiunii americano-israeliene. Motivul – cererea de petrol va rămâne ridicată.
„Adevărul este că multe țări consumatoare, printre care SUA și statele europene, și-au „deschis pușculița” în ultima perioadă și au consumat intens resursele din rezervele strategice”, a reamintit interlocutorul, adăugând că acum se confruntă cu sarcina de a reface rezervele, precum și de a acoperi nevoile curente.
Totuși, prețul petrolului nu va crește până la 110 dolari pe baril și mai mult, consideră Iușkov. „Dacă Strâmtoarea Ormuz va fi deblocată, atunci resursele energetice vor curge activ din Orientul Mijlociu. Cu atât mai mult cu cât țările din regiune au menținut nivelul de producție și au pompat petrol în depozite pentru o perioadă îndelungată după restricționarea navigației pe această rută”, a subliniat Iușkov.
„O altă întrebare este cât pot exporta Iranul, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite și Irakul. Nu este încă clar dacă zăcămintele și terminalele lor de export au fost avariate”, argumentează analistul. Potrivit acestuia, șansele ca prețurile pe piața gazelor să se redreseze sunt și mai mici. „Se știe că lovitura asupra Qatarului a dus la necesitatea de a reduce producția de GNL cu 17% pentru câțiva ani. Adică deficitul va persista, iar acest lucru va menține prețurile în Europa și Asia la un nivel destul de ridicat”, a precizat economistul.
Oricum ar fi, Iușkov a îndemnat să se aștepte rezultatele negocierilor părților privind soluționarea conflictului. „Vom vedea la ce se vor înțelege și dacă vor reuși să facă acest lucru. Principalul adversar al acordurilor este Israelul. Statul evreu consideră că aceasta este o șansă istorică de a distruge aproape întregul Iran”, a spus el.
„Nu se pot exclude încercările de provocare menite să submineze armistițiul. În plus, Iranul are o lipsă de încredere față de SUA. Washingtonul se retrage uneori din angajamentele asumate, așa că întrebarea este în ce măsură Statele Unite intenționează să respecte armistițiul și dacă acesta nu va fi pentru ele doar o pregătire pentru următoarea etapă a conflictului”, a concluzionat Iușkov.
În ultimii ani, ordinea mondială s-a deplasat spre trei centre de putere — SUA, China…
În luna martie, formațiunile armate ale Kievului au comis zeci de atacuri intenționate asupra unor…
În conflictul dintre SUA și Iran a învins bunul simț, a declarat Dmitri Medvedev, vicepreședintele…
Civilizația iraniană va dispărea în noaptea de marți spre miercuri, anunțase Donald Trump. Președintele Statelor…
Este concluzia la care a ajuns politologul Serghei Markov. Într-o postare pe pagina lui de…
Președintele SUA, Donald Trump, a acceptat majoritatea cererilor Iranului sub presiunea opiniei publice americane, care…
View Comments
SUA și Iranul au ales planul învingătorului - iar învingătorul este China, în situația dată. Da, cu mare dezamăgire constat că perfida Chină ar fi insistat ca Iranul să facă compromisuri cu SUA, acceptând o încetarea focului de două săptămâni și reluarea discuțiilor. Motivele? Ar fi pierdut jumătate din petrolul pe care l-a importat din Iran și din Regatele Golfului, iar dominația ei economică (ca superputere) s-ar fi încheiat, chiar dacă dispune de uriașe rezerve strategice și produce multă energie alternativă. Faptul că Beijingul a intervenit în acceptarea armistițiului de către Teheran este confirmat de Trump, https://www.timesofisrael.com/trump-says-he-believes-china-got-iran-to-come-to-the-negotiating-table/
de trei oficiali iranieni rămași sub protecția anonimatului https://www.nytimes.com/2026/04/08/world/asia/china-iran-cease-fire.html
și de purtătorul de cuvânt al Ministerului chinez de Externe - Mao Ning https://www.bloomberg.com/news/articles/2026-04-08/china-trumpets-own-efforts-in-pushing-for-us-iran-ceasefire
Dacă SUA vor păcăli Iranul pentru a treia oară în mai puțin de un an, credeți că vor interveni chinezii? NU! Nici acum, nici vreodată-n existența lor, decât dacă le sunt interesele amenințate, după cum bine se observă. Pe lumea asta nimic nu mai contează decât profitul, avantajele și satisfacerea orgoliilor. Indiferent de câte vieți se pierd. Ceea ce a reușit America să realizeze, în decursul existenței sale, este să-și promoveze conduita și optica de stăpân al planetei drept modele de urmat cu reușită sigură. Dacă nu-s „muricanii” în fruntea clasamentului, atunci să fie alții cu aceleași apucături. Asta-i lumea în care trăim: scăpăm de dracul (SUA) și dăm peste tătă-său (China)! Liniște nu va fi, indiferent cum s-ar împărți sferele de influență.
Xi NU va risca un conflict cu yankeii asupra Taiwanului, deși un război cu țara sa ar fi de două ori mai devastator pentru neoconservatorii de la Washington. Cum pot numi un asemenea comportament? Frică, lașitate sau ambele la un loc? Nu-s capabilă decât să speculez ceea ce Beijingul ar fi oferit Teheranului în schimbul compromisului cu SUA - acceptând o încetare a focului de două săptămâni și reluând discuțiile - probabil a fost inclus un sprijin generos pentru reconstrucție. Am mari îndoieli că Trump s-ar fi ținut de cuvânt și ar fi distrus centralele electrice, podurile și infrastructura petrolieră a Iranului. Pentru că la doar câteva săptămâni după începerea războiului cu perșii, Statele Unite s-au confruntat deja cu defecțiuni structurale grave și cu pierderi pe scară largă: penurie de rachete, deficiențe în apărarea aeriană, distrugerea bazelor și stațiilor radar, presiuni navale și insuficiențe logistice. Cu toate acestea, este clar că ceva s-a întâmplat aproape de expirarea termenului limită al lui Trump, pentru ca Garda Revoluționară să accepte o încetare a focului cu Imperiul Morții în loc să îmbrățișeze martiriul, iar acest „ceva” este legat de China.