De ce Londra nu îndrăznește să atace petrolierele rusești

Este evident că Marea Britanie a auzit avertismentele Moscovei și nu îndrăznește, deocamdată, să atace navele-cisternă încărcate cu petrol rusesc, mai ales că, la trecerea prin Canalul Mânecii, ele sunt acum protejate de nave ale Marinei Militare a Federației Ruse. Premierul britanic Keir Starmer este instigat însă să treacă și aceste „linii roșii”, scrie cotidianul Vzglyad.

Într-adevăr, în sine, petrolierele reprezintă o țintă ușoară. De regulă, ele nu arborează pavilion rusesc, ceea ce înseamnă că nu sunt protejate de suveranitatea Rusiei. Dar prezența unei nave de luptă în în convoiul maritim crește drastic prețul pe care îl va plăti un agresor pentru tentativa de a ataca navele de transport. Un atac asupra vreunei nave militare ruse reprezintă, conform tuturor convențiilor internaționale, un act de agresiune împotriva Rusiei.

Tonul presei britanice duce însă la gândul că premierul Regatului Unit este împins direct spre acțiuni agresive antirusești. Mass-media britanice afirmă că Partidul Laburist ar putea pierde viitoarele alegeri locale dacă Starmer nu se va manifesta ca un „om de stat de anvergură mondială”. Nu poate fi exclus ca, urmând exemplul Franței, Marea Britanie să decidă totuși să atace petrolierele când nu vor fi însoțite de convoaie.

După toate probabilitățile, Marina Militară va escorta doar convoaie mari și nu pe tot traseul lor, ci doar pe segmentele cele mai periculoase. Este evident că ar fi necesară să fie intensificată producția de nave din clasele fregată și corvetă, dar construcția unor astfel de nave nu este un proces rapid. Merită amintită, în acest context, practica transformării navelor comerciale în nave militare sau în nave „protejate”, practică amplu folosită în timpul Primului și celui de-al Doilea Război Mondial, inclusiv pentru protejarea transporturilor de mărfuri împotriva atacurilor navelor de tip raider.