Acest site folosește cookie-uri pentru publicitate personalizată.
Un petrolier în Strâmtoarea Ormuz, în apropierea coastelor Omanului/ Foto: Reuters
Experți ruși, despre amenințarea lui Donald Trump de a bloca Strâmtoarea Ormuz
Președintele Statelor Unite, Donald Trump, a anunțat că forțele navale militare ale Statelor Unite vor bloca ele însele Strâmtoarea Ormuz. O decizie anunțată după eșecul negocierilor de pace cu Iranul, care blochează această arteră maritimă din momentul în care SUA și Israelul au declanșat războiul împotriva lui. Cotidianul Kommersant a rugat mai mulți experți să evalueze această nouă aventură a liderului de la Casa Albă.
Fiodor Lukianov, redactor-șef al revistei „Rusia în politica globală”, președintele Consiliului pentru politică externă și de apărare:
Blocada maritimă este cea mai simplă și mai puțin riscantă metodă de a continua presiunea asupra Iranului. Exemplul Venezuelei arată că, în principiu, acest lucru poate fi eficient, dar nu în sine, ci ca fază pregătitoare pentru încă altceva. Este adevărat că Iranul nu este Venezuela, structura statală demonstrând nu doar că este capabil să reziste, dar și să provoace daune ca răspuns la agresiune.
Pe termen mai lung, o blocadă fermă va slăbi Iranul, dar întrebarea este cât timp va dura. Trump este o persoană nerăbdătoare, iar situația de pe arena mondială nu este de natură să-i permite să aștepte calm luni de zile. Iranul poate conta, probabil, pe sprijin din afară – cu cât rezistă mai mult și va demonstra că este în stare să creeze probleme SUA, cu atât mai mare va fi interesul altor actori importanți, în special China și Rusia, de a-l susține.
Este posibil ca SUA și Israelul să folosească și alte forme de presiune, deși este destul de evident că Washingtonul nu vrea reluarea ostilităților. Este riscant, costisitor și fără garanții. Speră să se descurce prin alte forme de influență.
Iranul înțelege că deținerea controlului asupra Strâmtorii este singura pârghie eficientă de care dispune. Dacă o scapă din mâini, SUA și Israelul vor face tot posibilul pentru a elimina complet factorul iranian. Nicio înțelegere nu va fi respectată.
Ivan Timofeev, director general al Consiliului pentru Afaceri Internaționale al Rusiei:
Pentru Iran, profitul nu este principala motivație în blocarea Strâmtorii. Faptul că ea este blocată și de SUA nu va rezolva problema. Pe piață va fi și mai puțin petrol. Strict vorbind, acesta nu este cea mai puternică pârghie de presiune asupra Iranului. Iar celelalte pârghii au fost deja utilizate.
O nouă blocadă îi va afecta în primul rând pe aliații SUA din zona Golfului Persic. Pentru ei, prelungirea blocadei, sub orice formă, este sortită unor pierderi suplimentare. La fel și pentru cei care sunt cumpărători de petrol din regiune. În general, piața petrolului ar putea intra din nou în degringoladă.
Andrei Frolov, doctor în istorie, conferențiar la Școala Superioară de Economie:
Donald Trump a anunțat începutul blocadei Strâmtorii Ormuz de către Marina SUA, atât la intrare, cât și la ieșire. Se spune că această inițiativă este reacție la poziția Iranului, care păstrează, de-facto, controlul asupra navigației în Strâmtoare pe motiv că acolo există câmpuri de mine, ale căror hărți nu sunt cunoscute.
Cel mai probabil, prin această inițiativă, Casa Albă încearcă astfel să blocheze fizic exporturile de petrol ale Iranului fără a recurge la o „vânătoare” costisitoare după o flotă fantomă și, de asemenea, fără a tolera exporturile legale de petrol din Irak.
Cu toate acestea, în ciuda caracterului evident al inițiativei, se pare că scopul principal nu este acesta. Nu este un secret că în Orientul Mijlociu sosește al treilea portavion american, USS George H. W. Bush (CVN-77), așteptat cam peste 7–10 zile. Până atunci vor fi completate și stocurile de armament, precum și sistemele de apărare antiaeriană ale SUA și Israelului. Toate acestea indică faptul că presiunea asupra Iranului va continua, iar actuala agitație diplomatică și declarațiile publice au doar menirea de a acoperi desfășurarea forțelor americane pentru o lovitură decisivă.
Serghei Poletaev, analist, cofondator și editor al proiectului „Vatfor”:
În primul rând, tot ce spune Trump poate fi împărțit la 146 (trebuie privit cu multă rezervă, n.r.). Dar situația este oricum amuzantă: dacă nu poți evita o beție, fii primul.
În al doilea rând, declarația lui Trump sugerează că navele de război americane nu au intrat în Strâmtoarea Ormuz sâmbătă, ceea ce înseamnă că Hegseth, care a publicat anunțurile, pur și simplu a mințit.
În al treilea rând, aceasta indică faptul că Iranul a reușit să mineze Strâmtoarea, în pofida declarațiilor anterioare ale SUA și Israelului despre împiedicarea acestor acțiuni.
În concluzie: în practică funcționează doar ruta maritimă din apele teritoriale iraniene; aceasta poate fi utilizată doar cu acordul Iranului (și contra cost, evident), iar Trump încearcă fie să elimine acest „gheșeft”, fie să intre cu o cotă.
Este greu de imaginat cum va arăta în practică ceea ce propune Trump: va opri Flota a Cincea a SUA petroliere sub pavilion chinez sau indian? Iar dacă acestea nu se supun, vor urma urmăriri și intervenții cu forțe speciale, ca în cazul tancurilor petroliere ale lui Maduro? Cel mai probabil, Trump (sau cei care i-au sugerat ideea) speră că simpla amenințare va fi suficientă pentru ca asiguratorii să refuze acoperirea navelor care nu coordonează tranzitul cu SUA. Iar fără asigurare, nicio navă comercială nu va intra sau ieși din Golful Persic.
Fostul șef al Centrului Național Antiterorist al SUA, Joe Kent, a făcut o declarație răsunătoare.…
Diverse țări europene acționează ca aliați, protectori și sponsori ai regimului nazist de la Kiev,…
Comisia Europeană a anunțat că a fost lansat procesul de primire a cererilor din partea…
Președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a anunțat instituirea, începând de la miezul nopții de 6 mai,…
Președintele Rusiei, Vladimir Putin, s-a întâlnit cu directorul general al Societății publice pe acțiuni KamAZ,…
Evgheni POZDNIAKOV, Valeria KRUTOVA Armenia găzduiește un mare summit, menit să demonstreze apropierea țării de…
View Comments
Dacă Imperiul Morții va decide să blocheze Strâmtoarea Ormuz, atunci Trump va suferi un fiasco de proporții - unul care depășește tot ceea ce a întreprins din poziția de bătăuș planetar și până-n momentul de față! Și pentru acuratețea afirmației mele, n-am făcut altceva decât să consult o hartă și să constat că adevărata dificultate pentru yankei spre a bloca Ormuzul sunt insulele iraniene Qeshm, Greater și Lesser Tunb. Acest fapt (geografia în sine, practic) permite Iranului să controleze traficul folosind sisteme de rachete de coastă și artilerie. Pe care presupun că le deține. Mai simplu zis, comanda CENTCOM va trebui să folosească cel puțin 3 distrugătoare care vor fi extrem de vulnerabile la loviturile IRGC (Garda Revoluționară Islamică), ceea ce înseamnă că navele americane și personalul lor se vor afla în raza de acțiune a rachetelor iraniene. Prin urmare, yankeii vor trebui fie să ia cu asalt insulele Qeshm, Greater și Lesser Tunb și să le țină sub un tir constant al focului. Pentru o astfel de operațiune s-ar putea să nu fie destui pușcași marini și parașutiști dislocați în Orientul Mijlociu și nici peste 50 de aeronave de luptă redirecționate către Iordania și către Arabia Saudită. Apropo, întreaga tevatură miroase a schizofrenie politică: SUA au declarat anterior că nu numai că nu era nevoie să blocheze Strâmtoarea Ormuz, dar au încercat să-și stabilească libertatea pentru rutele comerciale internaționale. Acum, contrar propriilor declarații, Trump ia o decizie cu privire la blocadă, pentru că printr-un asemenea gest el speră să lovească capacitatea de export a Iranului. Oricum ar fi, după decizia grăbită de a lansa agresiunea asupra perșilor, Barbarul Războinic a distrus cu propriile mâini unul dintre principalii piloni pe care se sprijinea puterea și bunăstarea Americii: petrodolarul.
Vă mai amintiți criza din 1956 care a izbucnit în urma naționalizării Canalului Suez de către egipteni? Eu cred că da! Și atunci israeliții doreau să anexeze Sinaiul. Raționamentul lui Abdel Nasser, care conducea pe vremea aia Egiptul, s-ar fi dovedit complet prost dacă cel mai bun prieten al său – Nikita Hrușciov nu ar fi intervenit, amenințându-i pe agresori (adică, pe Marea Britanie și Franța) cu lovituri nucleare. Omul... nu a pierdut timpul cu fleacuri. :) Americanii au luat partea Egiptului, amenințând cu sancțiuni nu numai împotriva Tel Avivului, ci și împotriva aliaților NATO. ONU, care nu era pe atunci un cuib de cuci gol și părăsit de vlagă, a cerut retragerea tuturor trupelor de intervenție din zona de conflict. Ceea ce s-a și făcut. Consecința fiasco-ului de la Suez a fost nu numai slăbirea Marii Britanii și Franței, pierderea fostului lor statut imperial, ci și o întărire semnificativă a proceselor de decolonizare din întreaga lume. Devenise clar pentru toată lumea că geopolitica era dominată nu de „marile” puteri europene, care se transformaseră în sateliți americani, ci de URSS și SUA cu țările lor aliate. În momentele actuale, scenariul e asemănător, doar că datele sunt puțin schimbate: URSS a fost dizolvat, iar SUA NU mai reprezintă o mare putere. Hotărârile ar trebui luate acum de către Rusia și de China. Important este să-și dorească...