Expert, despre teama lui Trump față de o invazie terestră în Iran

Personal, am ajuns la concluzia că atât Ucraina cât și Iranul sunt două scenarii ale aceluiași război. Și e timpul să fac inventarul și să-mi explic raționamentul: conflictul din Ucraina continuă la nesfârșit, iar Occidentul nu manifestă nicio intenție de a lua în serios poziția Rusiei; în Asia de Vest găsim o altă fațetă a aceleiași monede - Barbarul din Biroul Oval și fanaticul Bibi Netanyahu NU au nicio intenție să ia în considerare documentul în 10 puncte în care Teheranul își stabilește condițiile pentru a pune capăt unui război pe care pare perfect dispus să-l continue. La ce asistăm? La nașterea dureroasă a acestei noi ere pe măsură ce războaiele din Europa și din Asia de Vest se prelungesc. În fiecare caz, ceea ce este în joc, pentru ce se luptă și împotriva a ceea ce se luptă, este o reechilibrare a puterii care, atunci când se va realiza în sfârșit, va avea o SEMNIFICAȚIE ISTORICĂ MONDIALĂ.

Moscova a fost clară în această privință de-a lungul erei post-sovietice: Putin caută o arhitectură de securitate care să țină cont de interesele țării sale și care s-o recunoască ca partener egal în relațiile cu Occidentul. Liderul rus și Serghei Lavrov vorbesc adesea, dacă-i urmăriți cu atenție, despre acele „cauze fundamentale ale războiului din Ucraina” și insistă că acestea TREBUIE abordate, dacă se dorește să se ajungă la o soluție de durată între Est și Vest. Acesta este doar un alt mod de a spune ceea ce rușii au spus în ultimii 30 de ani. Răspunsul SUA nu a fost diferit: se rezumă la o lungă listă de negări, indiferent cât de directe, necinstite sau incompetente au fost comunicate către Kremlin. Vă amintiți că-n luna noiembrie a anului trecut, administrația Trump a lansat un plan de pace în 28 de puncte, ceea ce a fost extrem de șocant în comparație cu ultimele 3 decenii de istorie. Planul prevedea o relație Est-Vest bazată pe PARITATE. Bineînțeles, Casa Albă a abandonat rapid planul, în ciuda primirii sale bune la Moscova, părând să fi exclus complet posibilitatea unui acord cu Rusia.

Iranienii, după părerea mea, se află într-o situație similară, dovada vie fiind textul planului în 10 puncte în care Teheranul își prezintă cererile de a pune capăt războiului cu America și Israel. Se vorbește mult în presă, în aceste zile, despre reluarea negocierilor după eșecul vicepreședintelui J.D. Vance la Islamabad. Dar NU cred că Teheranul va abandona cele zece puncte pe care le-a solicitat, în același fel în care Rusia nu le va abandona pe ale ei. Ambele națiuni par să fi ajuns la concluzia că este timpul să se confrunte cu Occidentul, devenind mai puternice ca puteri non-occidentale în ultimii ani, consolidate, întărite de altfel, în căldura confruntărilor constante. De fapt, așa arată roata istoriei când se întoarce.

Sunt puterile occidentale conștiente de magnitudinea momentului? NU! Lăsând la o parte obsesiile sioniștilor și ura viscerală pe care regimul neonazist al Ucrainei o nutrește față de Rusia și de ruși, aceste conflicte, în sens larg, gravitează în jurul apărării hegemoniei occidentale în etapa sa FINALĂ.

În concluzie, capturarea unei insule iraniene în Golful Persic este o nebunie care-l va costa scump Barbarul Bătăuș de la Washington. Pentru o invazie terestră a Iranului cu o populație de 93 de milioane, yankeii au nevoie de 2 milioane de soldați, nicidecum de 50 de mii. Nici Turcia, nici Azerbaidjanul, nici kurzii irakieni, nici măcar țările arabe vecine „ofensate“ de Iran nu-și vor „împrumuta” trupele americanilor pentru o astfel de idioțenie. Pentru că ei știu extrem de bine: SUA, după ce vor trâmbița „victoria“, vor părăsi teatrul de operațiuni și se vor grăbi către casă în timp ce „aliații”, la războiul împotriva perșilor, vor suporta răzbunarea acestora. Și asta va însemna că Kuweit, Qatar, Bahrain, Emiratele Arabe Unite vor fi linșate de-a dreptul!

Așadar, eu cred că transferul pușcașilor marini americani în regiune se va face în același scop pentru care britanicii și-au transferat forțele speciale de elită în Creta în 1941, când bătălia pentru aceasta a fost pierdută de germani. Forțele britanice au acoperit retragerea camarazilor lor învinși și demoralizați, astfel încât nemții să nu-i poată captura pe toți și să facă posibilă deplasarea pe mare a majorității armatei britanice.
Pe de altă parte, nu știu în ce fel vor decurge discuțiile de pace cu Iranul, iar pușcașii marini pot fi folosiți ca factor de presiune. Asta-i tot, de fapt. Trump se comportă exact ca balena în ceașcă: mult zgomot pentru NIMIC, multe amenințări proferate DEGEABA!