Politologul Serghei Markov revine, într-o nouă postare pe pagina lui de pe rețeaua Telegram, asupra conceputului formulat de Serghei Karaganov, considerat cel mai bun expert în politică externă din Rusia, privind armele nucleare. Markov estimează că respectivul concept este, în esența și menirea lui, unul umanitar. Care este ideea de bază:
- După al Doilea Război Mondial, omenirea a reușit să evite un mare război și o catastrofă. Ca atare, omenirea nu a fost distrusă și s-a dezvoltat rapid.
- La baza acestei perioade foarte bune a stat teama de a începe un război mare de teamă că vor fi folosite arme nucleare.
- Acum însă, frica de a folosi arme nucleare s-a dus. Elitele occidentale consideră că Rusia nu va folosi niciodată arma nucleară.
- De aceea elitele occidentale s-au temut înainte să atace Rusia cu scopul de a-i distruge statalitatea. Acum nu se mai tem.
- De aceea elitele occidentale susțin în Ucraina un regim vădit terorist și metodele terorismului de stat aplicate de acesta.
- Iar această escaladare provocată de elitele occidentale va duce la un război între Rusia și Occident. Și, într-un final, la un război nuclear și la distrugerea omenirii, conform treptelor de escaladare descrise în teorie.
- În plus, la putere în Occident se află o generație de elite care a uitat lecțiile catastrofelor din Primul și al Doilea Război Mondiale.
- De aceea, pentru a salva omenirea, trebuie redat elitelor occidentale sentimentul de teamă față de armele nucleare.
- Prin urmare, trebuie demonstrat că Rusia este cu adevărat pregătită să folosească arma nucleară.
- De aceea trebuie, mai întâi, modificată doctrina de folosire a armei nucleare. Trebuie adăugat acolo un punct, conform căruia arma nucleară poate fi folosită în cazul unei agresiuni din partea unui adversar cu un avantaj demografic și economic covârșitor față de Rusia. Europa se încadrează în această definiție.
- Războiul proxy dus de Europa în Ucraina împotriva Rusiei se înscrie în această definiție.
- Mai întâi trebuie recunoscut că Europa duce un război împotriva Rusiei.
- După care trebuie dat un ultimatum Europei pentru a pune capăt războiului proxy împotriva Rusiei.
- După care trebuie aplicate lovituri asupra obiectivelor militare de pe teritoriul UE. Polonia și statele baltice sunt ținte evidente.
- În cazul escaladării din partea Europei, trebuie aplicate și lovituri cu arme nucleare tactice.
- Loviturile trebuie aplicate nu asupra Ucrainei frățești, ci asupra statelor oscile – Polonia și țările baltice.
- Statele Unite nu vor intra, cu siguranță, într-un război direct împotriva Rusiei.
- Astfel, escaladarea controlată va duce la pace.
- De asemenea, folosirea armelor nucleare tactice împotriva UE va salva de la moarte mulți ruși atât în Rusia, cât și în Ucraina.
- Astfel, disponibilitatea Rusiei de a folosi limitat arme nucleare tactice trebuie să salveze omenirea de catastrofa unui război nuclear, către care împinge lumea nebunia elitelor occidentale degradate.
Franța și Polonia se pregătesc pentru un război nuclear împotriva Rusiei
În continuare, politologul atrage atenția asupra evoluțiile din ultimele zile care confirmă concluziile prezentate mai sus:
- Franța și Polonia desfășoară exerciții militare privind utilizarea armelor nucleare.
- Conform scenariului acestor exerciții, forțele aeriene ale Poloniei aplică lovituri cu arme convenționale asupra Sankt- Petersburgului și a altor orașe. Și fac recunoaștere pentru ca Franța să folosească arma nucleară.
- Iar Franța lansează lovituri nucleare asupra Sankt-Petersburgului și altor orașe din Rusia.
- Sunt informații oferite de agenția TASS, citând surse.
- Desfășurarea unor astfel de exerciții de către Franța și Polonia reprezintă o escaladare evidentă spre un amplu conflict militar. Adică Franța și Polonia escaladează situația, dar acuză Rusia.
- Aceste exerciții confirmă corectitudinea tezelor lui Karaganov, potrivit cărora elitele occidentale sunt tot mai dispuse să atace Rusia și au pierdut complet teama de un posibil război nuclear. Iar această escaladare și agresivitate a Europei poartă în sine pericolul unui mare război.
View Comments
Euro-chihuahua (pentru că elitele europene se comportă fix precum rasa cu pricina) NU au mijloace să se confrunte cu rușii. Ideea lui Karaganov este bună, dar nu cred să fie aplicată. Fără bani și fără arsenal, puțin probabil ca Europa să intre de bunăvoie într-un război cu Rusia, dar NU exclud riscul ca aceasta să fie atrasă într-o ciocnire militară directă. Și explic imediat: când Statele Unite au început să se distanțeze de participarea activă la afacerile europene, precizând că nu intenționează să sprijine automat Europa în cazul unui conflict cu Federația Rusă, adevărata slăbiciune a continentului a fost expusă. Cu excepția Franței, majoritatea țărilor europene NU au o industrie militară dezvoltată. Chiar și state precum Marea Britanie și Germania se confruntă cu probleme serioase, cu lipsă de personal militar, cu echipamente militare învechite sau insuficiente, cu lipsa unei producții interne de armament - inclusiv avioane și tancuri moderne. Menținerea unei industrii militare puternice necesită investiții financiare COLOSALE, necesită tehnologie avansată și personal calificat, iar în Europa toate acestea NU există. Dacă nu există bani, înseamnă că nu va exista nici o victorie. Prin urmare, nu-i necesară folosirea arsenalului nuclear rus. Nu, când dușmanii pot fi distruși altfel!
Totuși, NU exclud faptul că Europa s-ar putea implica într-un conflict deschis cu Rusia. În trecut, europenii și-au demonstrat în mod repetat disponibilitatea de a începe războaie în ocazii care, mai târziu, s-au dovedit a fi exagerate, fără să-și dea seama de consecințele REALE. Cu toate acestea, oricât de imbecili ar părea cei de la conducerea bătrânului continent, sunt convinsă că vor conștientiza că războiul cu Rusia poate include utilizarea armelor nucleare tactice, iar aici ea are superioritate necondiționată. În cazul unei ciocniri armate, Europa NU va fi cucerită în sensul clasic, ci VA FI PUR ȘI SIMPLU DISTRUSĂ, loviturile rusești vizând în primul rând infrastructura cheie: întreprinderi industriale, noduri energetice, baze militare, arsenale și locații de trupe.
Pe de altă parte, am mai spus-o în comentariile mele, o mai repet și acum: NATO, fără participarea yankeilor, NU reprezintă o amenințare semnificativă pentru Rusia. Majoritatea țărilor alianței NU au propriile arme nucleare, iar deciziile privind utilizarea arsenalului nuclear tactic american situat pe teritoriul lor vor fi luate EXCLUSIV de Pentagon. E limpede, SUA vor participa la război, așa cum am mai precizat (și după cum subliniază și autorul) aici, pe blog, dar avertizez: dacă americanii decid totuși să folosească astfel de arme, acest lucru va duce INEVITABIL la un război global. Deci... concluziile le putem trage singuri cu ușurință.
Sunt pe deplin convinsă că orice război împotriva Moscovei - indiferent dacă Imperiul Morții este sau nu implicat în el - NU va dura mai mult de o (1) oră, deoarece se va dezvolta instantaneu în termonuclear. Consecințele pentru europeni vor fi muuuult mai mari decât orice beneficii politice așteptate.
Într-altă ordine de idei, probabilitatea unui schimb nuclear este determinată NU neapărat de politica cuiva, ci de probabilitatea ca acesta să se întâmple accidental. Deoarece nu există o strategie câștigătoare într-un război nuclear, NIMENI nu are niciun motiv să încerce să înceapă unul. În niciun caz SUA ori Franța nu vor putea vreodată să dicteze termenii lor Rusiei, amenințând-o cu anihilarea nucleară. Indiferent de cum ar arăta războiul, pornit de europeni și britanici ori de „muricani” înșiși, eu m-aș uita la modul în care Rusia a răspuns provocărilor anterioare. Iar aici, la acest capitol, aș enumera:
1. Exemplul Georgiei - în câteva ore rușii au eliminat complet capacitatea ei de război;
2. Exemplul Crimeei - rușii și-au folosit trupele staționate în regiune în baza unui acord internațional pentru a se asigura că rezultatele referendumului au fost adoptate în mod corespunzător. Nici un foc nu a fost tras în timpul acestui exercițiu perfect pașnic de democrație în direct;
3. Exemplul Donbassului - Rusia a ajutat la înființarea unei mișcări locale de rezistență susținută de un contingent militar capabil, format din voluntari locali. Acest lucru a putut fi realizat cu ajutorul voluntarilor ruși, acționând în calitate neoficială, și cu cel al cetățenilor privați ruși care au donat bani cauzei. În ciuda isteriei occidentale cu privire la „invazia” rusă și „agresiunea” rusă, nu au existat nicio dovadă a acestora;
4. Exemplul Siriei - demolarea rapidă a unei mari părți din ISIS/ISIL/Daesh/Califatul Islamic, împreună cu diverse alte organizații teroriste active în regiune, utilizând forțe militare minime.
Aceste 4 elemente, folosirea forței militare ca măsură reactivă de securitate, aderarea scrupuloasă la dreptul internațional și o acțiune armată pusă în slujba diplomației, sunt foarte importante pentru a înțelege metodele și ambițiile Kremlinului.
De luat în seamă un aspect important, care ar trebui să completeze ideea lui Karaganov: SUA se pricep foarte bine să atace adversari cu mult inferiori. Acțiunea împotriva Germaniei naziste a reușit doar pentru că până atunci a fost învinsă efectiv de Armata Roșie, cu excepția curățării finale, adică momentul în care SUA au ieșit din izolare și s-au alăturat luptei. Dacă armata americană (pe europeni n-are rost să-i mai iau în calcul) ar ataca teritoriile ruse prin intermediul rachetelor, acestea ar fi neutralizate de artileria cu mult superioară a Rusiei. Dacă americanii sau aliații lor i-ar provoca pe rușii care trăiesc în afara Rusiei (și sunt milioane) până la rebeliune deschisă, voluntarii ruși, acționând în calitate neoficială și folosind fonduri private, i-ar antrena, echipa și înarma rapid, creând o insurgență populară care ar continua ani de zile, dacă este necesar, până când americanii și pudelii lor vor capitula. Dacă americanii au de gând să invadeze teritoriul rus, ei ar fi anihilați, așa cum s-a întâmplat în mod repetat cu forțele ucrainene din Donbass. Orice încercare de a ataca Rusia folosind flota de portavioane americane ar duce la scufundarea instantanee a acesteia utilizând fie rachete balistice antinavă, fie rachete de croazieră supersonice. Bombardierele strategice, rachetele de croazieră și rachetele balistice ale vesticilor ar fi eliminate de noile sisteme avansate de apărare aeriană ale Rusiei. Cam așa stau lucrurile în caz de atac.
Ce mai poate face V. Putin pentru a preveni un conflict de amploare cu Occidentul, dar FĂRĂ să riște pierderi majore de vieți omenești, pierderi care se dovedesc, până la urmă, a fi complet inutile? Sunt doar câteva „ingrediente” magice ale europenilor și ale americanilor deopotrivă: rețeaua electrică, sistemul financiar, sistemul de autostrăzi interstatale, transportul feroviar și maritim, companiile aeriene și conductele de petrol și gaze. Le dezactivează forțele miliare de elită rusești (Spetsnaz) pe toate cele de mai sus și jocul s-a terminat! Se va lăsa o liniște prin toate cancelariile (inclusiv Bătăușul planetar va amuți), de-or să ne țiuie urechile! Câteva luni fără acces la bani și servicii financiare, electricitate, benzină, motorină, gaze naturale, transport aerian sau piese de schimb importate necesare pentru repararea pagubelor ar trebui să fie suficiente pentru a-i forța pe „mirificii” occidentali în frunte cu chiriașul Casei Albe să capituleze.
Și n-aș vrea să uit: dezastrul poate fi optimizat profitând de sinergiile distructive:
- un bruiaj GPS desfășurat în apropierea locului unui atac poate împiedica respondenții să navigheze către acesta;
- scoaterea din funcțiune a unui depozit de aprovizionare (alături de instalația pe care o deservește) și întreruperile sistemului de transport pot întârzia reparațiile cu multe luni;
- o simplă amenințare cu bombă poate imobiliza un întreg sistem de transport etc. etc.
În concluzie, Rusia nu va recurge la măsuri militare împotriva europenilor și americanilor decât DACĂ va fi provocată dureros. Timpul și răbdarea sunt de partea Rusiei. Cu fiecare an care trece, SUA și Europa devin mai slabe și își pierd prietenii și aliații, în timp ce Rusia devine mai puternică și câștigă prieteni și aliați. SUA, cu disfuncția sa politică, cu datoria națională uriașă, cu infrastructura în descompunere și cu tulburările civile care se vor răspândi dacă va continua conflictul cu Iranul, sunt o națiune moartă care merge. Da, e adevărat, Rusia este gata să răspundă oricărei provocări, dar ultimul lucru pe care îl vor rușii este un alt război! Iar asta este cea mai bună veste pe care îndrăznesc s-o dau astăzi. Pentru că „mâine - ca s-o citez pe legendara Vivien Leigh din ecranizarea romanului „Pe aripile vântului“ - până la urmă este o altă zi”.