Acest site folosește cookie-uri pentru publicitate personalizată.
Fiodor Lukianov/ Foto: RIA Novosti
Șefii europeni sunt foarte mulțumiți de rezultatele reuniunii Grupului celor Șapte, de la Evian. Ei au reușit nu doar să nu se mai certe încă o dată cu Donald Trump, ba, potrivit spuselor lor, au reușit să influențeze părerea președintelui american privind perspectivele conflictului din Ucraina. Dacă judecăm după comportamentul lui Trump însuși, se pare că, într-adevăr, s-au produs o serie de schimbări.
Fiodor LUKIANOV, director științific al Clubului ”Valdai”, redactor-șef al revistei ”Russia in Global Affairs”, pentru ”Rossiiskaia gazeta”
Până la un moment dat, el a susținut punctul de vedere că deznodământul confruntării este predeterminat: Rusia va învinge, deoarece dispune de un potențial incomparabil mai mare. Iar Ucraina trebuie să recunoască acest lucru, să fie mai repede de acord cu unele concesii, pentru a nu pierde și mai mult. „Înțelegerile” obținute la Anchorage de aici porneau. Acum însă, Europa și Kievul au reușit, probabil, să-i insufle lui Trump ideea că rezultatul conflictului nu este predeterminat și că, de aceea, nu este momentul pentru un acord. Mai e timp și condițiile vor fi, mai încolo, mai bune.
Liderului american îi este indiferent, până la o anumită măsură, cum anume se va încheia conflictul ucrainean. Este evident că nu-i convine o mare victorie a Rusiei, iar Statele Unite se vor opune fără echivoc unui astfel de scenariu. Restul variantelor de deznodământ sunt mai mult sau mai puțin acceptabile, indiferent pe unde va trece linia de demarcație.
Zelenski a interpretat rezultatele vizitei sale în Franța ca o susținere totală, de aici și escapadele lui aspre din ultimul timp: la adresa Republicii Belarus, a Poloniei și, firește, a Rusiei. Europa încurajează acest lucru, iar Statele Unite nu-l împiedică. În practică, asta înseamnă că Europa tinde spre escaladare și nu se teme de o confruntare directă cu Rusia, în timp ce Statele Unite dau de înțeles că nu au de gând să ia parte la așa ceva dar că, probabil, îi vor susține pe aliați și parteneri de la distanță – cu arme (pe bani), cu informații secrete, așa cum face acum cu Ucraina. O problemă separată este descurajarea nucleară, pe care americanii preferă, este adevărat, să nu o ridice, nu salută ideile europene referitoare la propria umbrelă (franceză).
Declarația făcută la Bruxelles de ministrul Apărării, Hegseth, potrivit căreia Statele Unite încep pentru șase luni o revizuire a rolului lor în NATO, este confirmarea acestei scheme. Secretarul general al Alianței, Rutte, a anunțat că reducerea prezenței americane în Europa începe chiar acum. Iar la finalul revizuirii anunțate, Washingtonul va consemna destul de clar, probabil, limitele prezenței și obligațiilor lui în Lumea Veche. Din vorbele lui Trump, ca întotdeauna destul de haotice, reiese același lucru.
Procesul care se derulează în paralel constă în încercările de formare a unui conglomerat militaro-politic și militaro-industrial european unificat, în care Ucraina ar juca rolul de vârf de atac, dar și de forță organizatoare. Europenilor le convine acest lucru, deoarece poate estompa chestiunea aderării Kievului la alianțele formale (UE și NATO), la care nimeni nu vrea să răspundă.
Statele Unite nu sunt nici ele împotrivă. Trump și aproape toți apropiații lui repetă de mult că Europa trebuie să-și asume singură responsabilitatea pentru securitatea ei. Dacă iese astfel ca factorul ucrainean să contribuie la acest lucru, cu atât mai bine. Firește, pentru SUA important este să țină în continuare sub o supraveghere generală procesele și să garanteze că în Europa nu va apărea ceva care ar putea crea probleme sau, cu atât mai rău, să provoace Statele Unite. Însă avantajul acumulat de decenii și care a crescut în ultimii ani face un asemenea scenariu foarte puțin probabil.
Ce înseamnă acest lucru pentru procesul diplomatic din jurul crizei ucrainene, pe care Trump pare să continue să o definească ca prioritatea lui? Obiectiv vorbind, pentru el, premisele nu par încurajatoare. Se poate discuta în ce măsură realizarea „înțelegerilor” a fost posibilă în lunile de după întâlnirea de la Anchorage. Rezultatul eforturilor din toamna și iarna trecute este greu de calificat drept impresionant, dar cel puțin la nivel declarativ a existat o oarecare stare de spirit. Acum ea nu se mai simte deloc, iar dacă analiza expusă mai sus a proceselor din Europa și SUA corespunde realității, atunci nu sunt motive să așteptăm o reală implicare a unor terțe forțe în diplomație. Mai simplu spus, pe majoritatea actorilor politici îi mulțumește, în acest moment, traiectoria de confort aleasă.
Se poate schimba abordarea cuiva astfel încât să influențeze tabloul politic general? Poziția Ucrainei va rămâne cea actuală, Zelenski și ceilalți nu au unde să se retragă. Sub actuala ei formă politico-partinic, Europa, a pariat puternic pe înfrângerea Rusiei în conflictul ucrainean, iar schimbarea acestui obiectiv rupe multe scheme, inclusiv schema „dușmanul e la porți”, care are un rol esențial în menținerea unității europene, la fel ca în perioada Războiului Rece.
Teoretic, schimbări sunt posibile dacă actualii conducători extrem de nepopulari din statele cheie vor fi nevoiți să se dea la o parte și să lase locul forțelor național-suveraniste aflate acolo în ascensiune. Dar noile puteri ipotetice vor fi puternic constrânse de circumstanțele unei forțe de netrecut.
În Statele Unite, Trump and Ko reprezintă, probabil, maximul de „înțelegere” la care ne putem aștepta, alte forțe mai ”înțelegătoare” și mai motivate nu există acolo și nu vor exista. Așa cum s-a mai scris în aceste pagini, „spiritul” (Yalta, Helsinki etc.) negocierilor dintre principalele țări se materializează în rezultate concrete atunci când sunt în joc chestiuni capabile să determine caracterul universului și/sau să scape lumea de pericole foarte mari. O astfel de percepție nu există acum, „spiritul de la Anchorage” capătă o nuanță de sarcasm. Și, deși riscurile cresc, escaladarea este considerată acceptabilă. Dar acest lucru nu extinde, ca sa spunem așa, perspectivele pentru diplomație.
Șeful diplomației ruse a explicat în detaliu cronologia evenimentelor. Potrivit spuselor sale, cu câteva zile…
Aceste date rezultă din studiul realizat de centrul analitic VȚIOM. Activitatea președintelui Rusiei este aprobată…
Reprezentantul special al Uniunii Europene, David O'Sullivan, a declarat că sancțiunile occidentale împotriva Rusiei nu…
Deputata Dumei de Stat și campioana olimpică, Svetlana Jurova, a comentat situația creată de renunțarea…
Expertul militar Aleksandr Perendjiev, conferențiar la Catedra de Analiză Politică a Universității de Economie ”Gheorghi…
În prezent, Rusia are suficiente rezerve de carburanți, a anunțat vicepremierul Aleksandr Novak, citat de…
View Comments
Spiritul de la Anchorage s-a evaporat de mult, asta dacă a existat acolo un spirit. Mai degrabă a fost un spectacol bine regizat de Trump, un show american. Știm că americanii sunt mari amatori de așa ceva. În cadrul unei mese rotunde de săptămâna trecută, ministrul de Externe al Rusiei, domnul Serghei Lavrov, declara: ,,Nici măcar nu vreau să bănuiesc că acordul de la Anchorage, la fel ca acțiunile europenilor, a fost conceput pentru a câștiga timp pentru reînarmarea regimului de la Kiev. Nici măcar nu vreau să mă gândesc la asta. Dar, în realitate, lucrurile au evoluat așa cum s-au întâmplat." Există multă amărăciune și dezamăgire în aceste cuvinte. Cu părere de rău, trebuie să recunoaștem că așa s-a întâmplat. Anchorage a fost un alt Minsk, dar mai bine regizat. Despre Minsk, președintele Putin a recunoscut că ,,am fost pur și simplu duși de nas, înșelați. Nu este prima dată când se întâmplă acest lucru." Și iată că n-a fost nici ultima dată. Rusia a crezut în iluzii, a fost încrezătoare și a căzut din nou în capcana unei astfel de stratageme. Unii spun că Trump nu a intenționat să-l păcălească pe președintele Putin, ci a fost ocupat de capturarea lui Maduro și de planificarea războiului din Golf. Eu cred că e vorba de ambele variante. Mai ales că după semnarea declarației comune a G7 au fost solicitate mai multe arme pentru Ucraina și noi sancțiuni împotrva Rusiei, plus îndemnul dat de Trump lui Zelenski ca să acționeze ,,mai îndrăzneț" împotriva Rusiei. Prin acordul de la Anchorage s-a câștigat timp pentru înarmarea Ucrainei și s-a urmărit slăbirea vigilenței Rusiei. Trump nu este credibil. Nici el și nici alți președinți americani, foști și viitori.