Rezultatele Programului de relocare: 20 de ani, în cifre și grafice

Numărul persoanelor care s-au mutat în Rusia a trecut de 1,2 milioane, dar interesul față de această inițiativă scade

Programul de sprijin pentru relocarea voluntară a compatrioților în Rusia a fost introdus prin decretul președintelui Vladimir Putin din 22 iunie 2006. În 20 de ani, pe baza lui în Rusia s-au mutat peste 1,23 milioane de persoane, potrivit calculelor jurnaliștilor de la cotidianul Vedomosti, pe baza datelor Ministerului Afacerilor Interne al Rusiei. Din 2021 însă, numărul noilor relocați este în scădere constantă, astfel încât în 2025 s-a ajuns la 26.652 de persoane, cel mai redus nivel din 2010. Mai multe detalii despre program și rezultatele sale sunt prezentate de publicația Vedomosti.

Programul de mutare în Federația Rusă reprezintă una dintre direcțiile prioritare ale politicii de migrație a țării. Scopul principal vizează îmbunătățirea situației demografice și susținerea dezvoltării socio-economice a Rusiei. Până în 2024, la program puteau participa doar compatrioții aflați în afara granițelor. Este vorba despre:

– cetățenii ruși cu reședință permanentă în străinătate;

– persoanele și descendenții acestora care trăiesc în afara teritoriului Rusiei și care aparțin popoarelor care au locuit dintotdeauna pe teritoriul Federației Ruse și care au optat liber în favoarea legăturilor spirituale, culturale și juridice cu Rusia;

– persoanele ale căror rude pe linie direct-ascendentă au locuit anterior pe teritoriul actualei Federații Ruse, au fost cetățeni ai republicilor URSS sau au fost emigranți.

Pentru a lua parte la program, cetățenii majori cu capacitate de exercițiu, care au demonstrat cunoașterea limbii ruse, trebuie să se adreseze reprezentanțelor diplomatice sau consulare ale Federației Ruse ori reprezentanțelor Ministerului Afacerilor Interne al Rusiei din străinătate. Solicitantul trebuie să pregătească un dosar de documente și să aleagă una dintre cele 79 de regiuni incluse în program (cu excepția Moscovei, a Regiunii Moscova, a orașului Sankt Petersburg, Regiunii Kaluga, Crimeei cu Sevastopol și a noilor regiuni). Dacă specialitatea și natura activității desfășurate de solicitant sunt căutate în regiunea aleasă, el primește certificatul de participant la programul de stat. În baza acestuia, solicitantului și membrilor familiei li se eliberează o viză valabilă un an pentru intrarea în Federația Rusă.

Persoanele mutate pot obține un permis de ședere temporară în afara cotelor stabilite și ulterior pot solicita cetățenia rusă. De asemenea, beneficiază de diverse facilități:

– compensarea cheltuielilor de mutare;

– indemnizație de instalare;

– subvenție pentru locuință (după dobândirea cetățeniei);

– măsuri regionale de sprijin.

Programul s-a bucurat de cel mai mare interes între anii 2014–2016.

Din ianuarie 2024, pe fondul scăderii interesului pentru programul de stat și ținând cont de actualul context geopolitic, în Rusia a fost introdusă oficial instituția repatrierii, ce permite participarea la program printr-o procedură simplificată. Sunt considerați repatriați:

– persoanele care s-au născut sau au locuit permanent pe teritoriul RSFSR (Federația Rusă) și, anterior, au avut cetățenia URSS;

– cei cu rude pe linie ascendentă directă născute sau au locuit pe teritoriul RSFSR ori pe teritoriul Imperiului Rus sau al URSS (strict în limitele actualei frontiere a Federației Ruse);

– cetățenii Federației Ruse care au locuit permanent în afara țării la data de 24 februarie 2022;

– persoanele care au renunțat voluntar la cetățenia rusă.

Spre deosebire de ceilalți participanți la programul de stat, repatriații nu trebuie să confirme cunoașterea limbii ruse, pot obține permis de ședere permanentă prin procedură simplificată, pot alege orice regiune a Rusiei unde ar dori să se mute (inclusiv Moscova și Sankt Petersburg), nu trebuie să corespundă cerințelor regionale privind calificarea profesională.

În schimb, repatriații nu beneficiază de garanțiile și sprijinul social oferite de stat la nivel federal (deși facilitățile vamale rămân în vigoare). Din septembrie 2025, autoritățile regionale le pot acorda sprijin în cadrul propriilor programe de relocare. Instituția repatrierii s-a dovedit solicitată: ponderea repatriaților în rândul solicitanților a crescut de la aproximativ 20% în 2024 la aproape 40% în primul trimestru al anului 2026.

După evenimentele din Ucraina din 2014 și după afluxul masiv de cetățeni ucraineni în Rusia, regulile programului au fost adaptate: a apărut posibilitatea de a depune cereri direct la birourile Ministerului Afacerilor Interne de pe teritoriul Rusiei.

În anii următori, ponderea cererilor depuse de cei care le-au completat în interiorul Rusiei a rămas ridicată, dar din 2021 a început să scadă, ajungând în 2025 la doar 11,7%. Afluxul celor care s-au relocat din Ucraina a influențat în mod semnificativ rezultatele generale ale programului: în perioada 2014-2021, peste 287 600 de persoane s-au mutat din Ucraina în Rusia – aproximativ o treime din numărul total de relocați la momentul respectiv, conform informațiilor furnizate de Ministerul Afacerilor Interne.

În mod tradițional, majoritatea persoanelor relocate vin din republicile post-sovietice prietene cu Rusia – din Kazahstan (30,4% din numărul total în primul trimestru al anului 2026), Kîrgîzstan (10,8%), Armenia (9,3%) și Uzbekistan (8,8%). În schimb, ponderea Ucrainei s-a redus, după creșterea explozivă din anii 2014-2016, la 3,1% în primul trimestru al anului 2021 și la 0,8% în primul trimestru al anului 2026.

În același timp, de la sfârșitul anului 2025, crește numărul relocanților din Germania: în trimestrul IV al anului 2025, aceștia au reprezentat 7,3% din numărul total, iar în primele trei luni ale acestui an s-a ajuns deja 10,3% (dacă se iau în calcul doar repatriații, procentul ajunge imediat la 21,6%).

Cum s-a modificat proporția țărilor în care depun documente viitorii relocați

Deși la programul de stat participă 79 de regiuni din Rusia, statutul oficial de teritorii de populare prioritară este deținut doar de cele 11 entități administrative ale Districtului Federal al Extremului Orient: Buriatia, Iakutia, regiunile Zabaikalsk și Primorsk etc. Aici, pentru relocați sunt prevăzute, de regulă, cele mai mari „indemnizații de mutare”, precum și beneficii locative și alte facilități sociale mai avantajoase. În ciuda acestui fapt, respectivul district rămâne unul dintre cele mai puțin solicitate: în primul trimestru al anului 2026, acolo s-au mutat doar 120 de compatrioți și șapte repatriați (3,6% din numărul total). Spre comparație: în perioada similară a anului 2021, acest indicator era de 7,6%, iar în 2011 – de 14,6%, conform datelor Ministerului Afacerilor Interne.

Cel mai mare interes pentru participanții la program îl reprezintă districtele federale Central și Siberian – 30,3% și, respectiv, 22,2% în primul trimestru al anului 2026. Cel mai mare număr de persoane relocate în primele trei luni ale acestui an a fost înregistrat în Regiunile Kaliningrad (408 persoane), Novosibirsk (327), Omsk (192), Tula (174) și Chelyabinsk (156).

Vârful relocării a fost atins în 2015 – atunci în Rusia s-au mutat, în baza programului, aproximativ 183 200 de persoane. Acest indicator s-a menținut la un nivel de peste 100 000 de persoane pe an până în anul 2020, marcat de pandemia de COVID-19, când în țară au sosit puțin sub 62 000 de persoane. În 2021, cifra a crescut la 70 500 de persoane, pentru ca apoi să înregistreze din nou o scădere, până la 26 652 de persoane la sfârșitul anului 2025 (-16% față de 2024).

În primul trimestru al anului 2026, în Rusia au sosit 3.814 de imigranți – cu 11% mai puțini decât în perioada similară a anului trecut. Experții consultați de cotidianul Vedomosti au asociat scăderea interesului față de program cu puternicele bariere birocratice, cu creșterea prețurilor la locuințe și situația geopolitică tensionată – acțiunile militare din Ucraina și sancțiunile anti-ruse.

Din septembrie 2024, în Rusia este în vigoare un nou mecanism de sprijinire a relocării străinilor care împărtășesc valorile spirituale și morale tradiționale rusești și care provin din țări care, conform formulării oficiale, „impun orientări ideologice neoliberale distructive”. Lista include aproape toate țările occidentale. Până la sfârșitul lunii octombrie 2026, Ministerul Afacerilor Interne, cu participarea organelor executive regionale, trebuie să elaboreze propuneri privind modul în care acest mecanism poate fi integrat în programul de relocare a compatrioților din străinătate.