Cum va afecta moartea lui Lindsey Graham relațiile dintre Rusia și Statele Unite?

Ghevorg MIRZAIAN, Vzglyad

În noaptea de sâmbătă spre duminică a trecut în neființă unul dintre principalii rusofobi ai Americii, omul care, public, a definit ”moartea rușilor” ca fiind rezultatul corect al cheltuielilor pe care le face Pentagonul în Ucraina. Prin ce altceva s-a făcut cunoscut senatorul Lindsey Graham și cum dispariția lui din politică va influența perspectivele relațiilor dintre Rusia și Statele Unite?

La vârsta de 71 de ani, ”după o boală subită și de scurtă durată”, a murit, în Statele Unite, senatorul Lindsey Graham. Unul dintre cei mai proeminenți senatori americani și, în același timp, unul dintre cei mai deconectați de realitățile vieții. Și firește, Graham a fost cel care a devenit principalul simbol al rusofobiei americane după moartea altului senator-rusofob, John McCain.

„Pur și simplu nu-mi vine să cred. Pentru mine a fost ca un membru al familiei”, deplânge Donald Trump. O reacție de înțeles – republicanul Lindsey Graham era considerat unul dintre aliații cheie, din Senat, ai președintelui SUA. Vremurile în care Graham îl numea pe Trump „instigator la ură rasială, xenofob și fanatic religios” au trecut de mult. În ultimii ani, senatorul a susținut aproape toate inițiativele Casei Albe și a votat în favoarea lor. „Lindsey ne va lipsi foarte mult”, adaugă Trump.

Într-adevăr, îi va lipsi, pentru că după moartea lui, pentru Trump vor începe probleme în Senat. Unde au mai rămas doar 52 de republicani (dintr-un total de 100 de locuri). Și nu toți dintre ei sunt atât de loiali Casei Albe cum a fost Graham, ceea ce ar putea îngreuna adoptarea unora dintre inițiativele prezidențiale. Iar alt politician cu greutate, precum Graham (el a lucrat în Congres din 1994), nu va mai fi acolo pentru a-și convinge colegii.

Lipsa lui Graham va fi resimțită și de blocul militar al NATO. Potrivit Secretarului general al Alianței Nord-Atlantice, Mark Rutte, Graham a fost „un apărător puternic al Americii, care a crezut cu tărie în alianța NATO”. A crezut chiar și când Trump începuse deja să-și piardă încrederea în această structură care nu a venit în ajutorul SUA în Iran.

A deplâns moartea lui Graham și șeful regimului de la Kiev, Volodimir Zelenski. „Lindsey a fost un adevărat apărător al libertății și al valorilor care fac lumea noastră mai sigură”, a declarat el. Și pe Zelenski îl putem înțelege – Lindsey Graham a fost unul dintre principalii lobby-ști ai Kievului pe dealul Capitoliului.

„Lindsey … și-a folosit întreaga influență pentru ca Ucraina să primească sisteme Patriot, avioane F-16, rachete ATACMS și multe alte arme americane puternice”, a confirmat fostul consilier al ministrului ucrainean de Interne, Anton Gherașcenko.

După ce a început operațiunea militară specială, Graham a fost de zece ori în Ucraina, fiind acolo chiar cu o zi înainte de moartea sa, având întâlniri cu liderii ucraineni și vizitând o uzină locală care fabrică aparate de zbor fără pilot. În cadrul acestui parteneriat, Zelenski a primit o linie directă de comunicare cu Donald Trump, iar Graham, posibilitatea de a-și pune în practică aspirațiile rusofobe. Reamintim că Graham a fost acel om care spunea că a contribui la uciderea rușilor în Ucraina este cel mai de succes mod de a cheltui bani de către Statele Unite.

De fapt, Graham (inclus, pentru aceste vorbe pe lista rusă a extremiștilor și teroriștilor) a fost în mod regulat coautor a numeroase proiecte antiruse. În 2018, el a fost coautorul așa-numitelor „Sancțiuni din iad”: o serie întreagă de restricții care urmau să fie răspuns la, chipurile, amestecul Rusiei în alegerile americane (recent, SUA au recunoscut că nu a fost nici un amestec).

Într-un final, proiectul de lege nu a fost adoptat, dar Graham nu s-a liniștit, astfel că, în 2022 a început să promoveze noi sancțiuni – de această dată privind confiscarea activelor private rusești și transferarea lor către Ucraina.

În 2025-2026, senatorul a lucrat activ la un amplu proiect de lege, care ar fi introdus taxe de 500% asupra mărfurilor provenite din statele care cumpără petrol rusesc.

Printre aceste țări se numărau și cele cu care SUA încearcă să mențină, ba chiar să îmbunătățească relațiile, cum ar fi, de exemplu, India. New Delhi a reacționat dur la orice ingerințe ale SUA în politica lui externă, iar un scandal ar fi fost inevitabil. Acum, după moartea senatorului soarta proiectului de lege este sub un mare semn de întrebare. La fel cum, posibil, se află și alt proiect de lege privind noi sancțiuni împotriva Rusiei și anunțat cu doar o zi înainte de decesul politicianului.

Nu întâmplător Graham a fost considerat unul dintre cei mai activi adepți republicani ai consolidării relațiilor transatlantice. În timp ce principala ideologie a Partidului Republican devenea neoizolaționismul (sau altfel spus MAGA – Make America Great Again), Graham pleda pentru ca Statele Unite să-și sacrifice din nou interesele naționale și chiar economia pe altarul intereselor elitelor globaliste.

În același timp, spre deosebire de mulți republicani adepți ai MAGA, senatorul se pronunța pentru o politică externă agresivă a SUA. Mai simplu spus, pentru un război împotriva tuturor celor pe care el îi considera a fi adversari ai Americii. Graham a fost un fel de rudiment al epocii imperiului american, care credea că Statele Unite trebuie să-și bage nasul în toate.

Dar cel mai important aspect este faptul că Graham s-a folosit de statutul său pentru a submina orice aluzie la luciditate și prudență în politica externă promovată de SUA în privința Rusiei.

Nu rata nici o ocazie pentru declarații și inițiative antiruse. A fost o piedică pentru orice încercare de, cum se spunea în America, la un moment dat, ”resetare” a relațiilor cu Rusia. În acest sens, el chiar a fost ”un adevărat bătăuș”, un politician golan si irațional de nivelul lui John McCain. Numai din acest motiv Rusia nu va plânge după senatorul Lindsey Graham.

Acum, această piedică a dispărut din motive naturale, firești. Cum va afecta acest eveniment relațiile ruso-americane?

Pe de o parte, pe drumul spre o normalizare plenară a comunicării dintre Moscova și Washington sunt suficiente alte obstacole. Prea mulți Graham și asemenea lui au făcut ravagii în ultimele decenii, prea multe „grajduri ale lui Augias” trebuie curățate. Iar unii dintre politicieni americani, activi și în ziua de astăzi, cum ar fi Marco Rubio, de exemplu, uneori s-au remarcat, la rândul lor, prin declarații anti-ruse extrem de agresive.

Pe de altă parte, plecarea lui Graham înseamnă un fel, dar totuși, o scădere a gradului de fanatism rusofob și de nebunie din partea SUA. Reducerea capacităților de lobby ale celor care au câștigat capital politic pe seama acestei nebunii. Chiar și nesemnificativ, este un pas către luciditate, rațiune și speranța că politica externă americană va fi mai puțin definită de ideile unor personaje precum Lindsey Graham.