Serghei Lavrov: Rusia înseamnă viață, iar viața înseamnă Rusia

Interviu acordat de ministrul Afacerilor Externe al Federației Ruse, Sеrghei Lavrov, directorului general al Аgenției de presă TASS, Andrei Kondrașov, Moscova, 29 iulie 2026. Textul este publicat cu unele prescurtări. Sursa: site-ul oficial al MAE al Rusiei.

Întrebare: – Vă aflați pentru a doua oară în „cvintetul” federal de campanie electorală al Partidului „Rusia Unită” . Ce înseamnă acest lucru pentru dumneavoastră?..

Serghei Lavrov: – … Prezența mea în „top 5”, conform deciziei conducerii acestui partid, reflectă și circumstanța legată de perioada extrem de dificilă pe care o traversează țara în prezent, care depinde în mod decisiv de felul în care desfășurăm operațiunea militară specială contra celor care au declanșat războiul împotriva Rusiei. Mă refer atât la luptătorii noștri de pe front, cât și la spatele frontului, în toate sensurile cuvântului.

Pe de altă parte, desigur, politica externă și diplomația sunt, de asemenea, chemate să joace un rol important de sprijin, având în vedere modul în care toți interlocutorii noștri occidentali încearcă, în mare măsură, să ne „păcăli”: promit una, fac alta. Dar ne-am obișnuit deja cu asta. Ar fi trebuit să ne obișnuim. Dar de fiecare dată ne vine, știți, din firea sufletului rusesc, să credem în ce e mai bun.

Dar răbdarea se rupe la un moment dat. Nu degeaba, la scurt timp după începerea operațiunii militare speciale, președintele Rusiei, V.V. Putin, comentând la unul dintre evenimente relațiile noastre cu Occidentul, cu Europa, a concluzionat: „Așa cum a fost până în februarie 2022, nu va mai fi niciodată”.

Întrebare: – Occidentul pur și simplu și-a pierdut mințile. Nimeni nu are de gând să respecte vreun acord vechi, care a funcționat timp de decenii. Desigur, totul este supus dărâmării. Știm și simțim asta. În această situație, avem ceva de oferit lumii ca alternativă?

Serghei Lavrov: – În primul rând, trebuie să ne apărăm interesele legitime. Pentru a putea oferi ceva lumii, trebuie să învingem. Lumea urmărește cu mare atenție, iar unii chiar cu inima în gât, cum se va sfârși acest război impus nouă de Occident, ca răspuns la care președintele Federației Ruse, V.V. Putin, a anunțat începerea unei operațiuni militare speciale. Nu e vorba că pe această planetă suntem înconjurați de oameni fără principii, dar așa este viața…

Aveți absolută dreptate când spuneți că acum nici măcar nu mai încearcă să ascundă, să mascheze sau să camufleze ceva. La început, au anunțat deschis „înfrângerea strategică” pe care trebuie să o provoace Rusiei. Apoi, observând situația de pe linia de contact, practic pe front, au renunțat la această retorică.

Acum, când V.A. Zelenski, retrăgându-se constant în Donbas și pe alte direcții ale frontului, a trecut de la disperare la activități teroriste evidente, iar ei văd cum multe dintre mijloacele sale de lungă distanță își ating ținta, au început să promoveze această fază a evenimentelor ca pe un „punct de cotitură”.

Cum ar fi ideea că „cu caracterul ucrainean se poate totuși învinge Rusia”, care, se spune, este „agresor” și care, după Ucraina, ar fi vrut să cucerească întreaga Europă. A reapărut sloganul privind provocarea unei „înfrângeri strategice” Rusiei. A apărut sloganul „decolonizării” Rusiei, sub care se subînțelege, încă o dată, în mod deschis, „dezmembrarea” țării noastre. O renaștere a speranțelor pe care Occidentul le-a nutrit și el în perioada destrămării URSS-ului, urmărind cum au apărut mișcări separatiste în Extremul Orient, în Ural, ca să nu mai vorbim de Caucaz. Ei nutreau speranța că totul se va destrăma acum și că vor putea „aduna” bucată cu bucată. După părerea mea, chiar își făceau deja planuri cu privire la cine ce ar trebui să primească…

Faptul că B.N. Elțîn a găsit curajul să predea puterea înainte de termen și faptul că a predat-o celui care, la acel moment, era singurul capabil să salveze Rusia – aceasta este o cotitură istorică care înseamnă că Rusia este, totuși, „binecuvântată” de Dumnezeu. Când lucrurile devin cu adevărat grele, ni se vine ajutorul de sus.

Acum, când au început din nou să vorbească despre „înfrângere strategică”, când îi susțin activ pe relocanții noștri care organizează în Europa tot felul de comunități anti-rusești și strâng fonduri pentru continuarea vreunei „lupte clandestine” menite să provoace scindarea Federației Ruse. Ei nu mai ascund deloc acest lucru.

La noi, posturile centrale de televiziune difuzează tot ce pune la cale Occidentul. Probabil că este important ca toată lumea să vadă asta, pentru a înțelege că situația nu este o glumă. Președintele Rusiei, V.V. Putin, nu ascunde acest lucru. Întreaga lume „civilizată”, așa cum se autodenumește, s-a ridicat împotriva noastră.

Întrebare: – Până în 2007, până la discursul lui V.V. Putin de la München, ei ne „iubeau, ne îmbrățișau cu tot sufletul”. Acum, măcar, totul este mai sincer.

Serghei Lavrov: – Ei credeau că ne au „la mână”.

Președintele Rusiei, V.V. Putin, când a venit la putere, era absolut deschis către un parteneriat strategic pe picior de egalitate cu Occidentul. Faptul că acum foștii noștri aliați, și anume anglo-saxonii, cu diferite grade de înverșunare (Londra mai mult, SUA puțin mai puțin) ne poartă război prin Ucraina, alimentând-o cu cele mai moderne arme și anunțând că vor produce special pentru Ucraina noi sisteme antirachetă letale și de înaltă tehnologie, este ceva ce nu s-a mai întâmplat niciodată.

Am început operațiunea militară specială într-un context în care societatea noastră era liniștită, se simțea confortabil și, în ansamblu, era mulțumită de nivelul său de trai.

Și faptul că nici acest lucru nu era pe placul Occidentului este un adevăr. Ei nu doreau ca societatea să fie liniștită, doreau să o incite împotriva autorităților și pregăteau provocări. Ei nu pot concura cinstit. Se tem de concurența cinstită în toate domeniile.

De aici provin și sancțiunile – pentru a-și menține pozițiile, care se scurg iremediabil după cinci sute de ani de dominație occidentală.

De aceea să revenim la starea societății noastre. Acest lucru este important pentru mine, atât în calitate de cetățean, cât și în calitate de ministru al afacerilor Externe, care pune în aplicare politica externă a Președintelui Rusiei, politică care trebuie să reflecte starea de spirit a poporului. Desigur, ei vor să „stârnească” aici tulburări. Recent, președintele Federației Ruse, V.V. Putin, a menționat acest lucru. În fiecare zi înregistrăm progrese pe linia frontului, nu atât de repede pe cât ne-am dori, dar protejând viețile oamenilor. Ei își compensează eșecurile chiar pe acea linie de contact de luptă, încercând, prin acte teroriste, să submineze modul de viață cu care oamenii s-au obișnuit. Deja în Moscova și Sankt Petersburg se resimt atacurile cu drone, iar în zonele și regiunile de frontieră ale Federației Ruse oamenii resimt pe propria piele toate greutățile stării de război. Sincer vorbind, sunt foarte mândru că poporul percepe acest lucru corect – așa cum ne-au învățat istoria și cei care au învins nazismul. Cu atât mai mult cu cât acum ne luptăm cu urmașii direcți și descendenții acelor naziști. În aceeași formulă. Cancelarul Germaniei, F. Merz, declară deschis că ei vor fi din nou cei mai importanți în Europa. Dacă ești atât de sincer – fii pregătit.

Întrebare: – Ați spus că, înainte de a propune lumii o ordine mondială alternativă, trebuie să ne asigurăm interesele naționale, iar pentru aceasta trebuie să învingem. Care sunt interesele noastre naționale pe scena internațională?

Serghei Lavrov: – Să fim o putere independentă, o civilizație independentă. Ca granițele noastre să fie bine apărate. Ca nimeni să nu îndrăznească nici măcar să se gândească să ne dea sfaturi despre cum să ne organizăm viața în interiorul Rusiei. Și ca toate popoarele Federației Ruse să continue să beneficieze de drepturile garantate de Constituție: la educație, la păstrarea culturii, tradițiilor și convingerilor religioase proprii.

În această calitate, Rusia va fi interesată să colaboreze pe picior de egalitate cu alte mari puteri care se conturează – și anume China și India. Acești actori majori, desigur, vor apăra alături de noi dreptatea, în speranța că Occidentul și, în special, Europa, își vor reveni la rândul lor și vor fi gata să se integreze, pe picior de egalitate și în mod onest, în noile sisteme de relații. Deocamdată, nu sunt pregătiți pentru asta. Nici SUA nu sunt absolut deloc pregătite.

Și, pe măsură ce această așteptare se prelungește, noile centre de putere își formează propriile structuri de rețea. Una dintre ele este BRICS, unde se adună economiile de frunte ale Majorității Mondiale și se iau decizii altfel decât se face, de exemplu, în NATO, unde America este la comandă, iar toate celelalte țări încearcă servil să-l îmbunească cumva pe hegemon. Și aceasta, desigur, nu este Uniunea Europeană, unde birocrația de la Bruxelles a uzurpat drepturile guvernelor naționale.

Nici în cadrul BRICS, nici în cadrul SCO, nici în cadrul UEEA, nici în cadrul CSI, nici în cadrul OTSC (Organizația Tratatului de Securitate Colectivă – n.r.) nimeni nu poate da niciun exemplu în care Rusia, China (dacă vorbim despre SCO și BRICS) sau oricine altcineva ar fi formulat vreo cerință. Întotdeauna au fost negocieri sincere, bazate pe respect reciproc, orientate spre un compromis.

Întrebare: – 35.000 de sancțiuni. Probabil un record istoric absolut de-a lungul existenței umanității și a statului. Cum reușim să rezistăm? Datorită cărui factor?

Serghei Lavrov: – Desigur, în primul rând, datorită strămoșilor noștri, care au creat o astfel de țară. Cea mai bogată și mai mare țară din lume, cu ieșire la mări și oceane, ceea ce ne permite să dezvoltăm comerțul și să ne asigurăm securitatea, inclusiv prin implicarea flotei navale. Fără îndoială, industrializarea, care a început, totuși, încă din timpul Imperiului Rus. Acum se vorbește mult despre acest lucru. Și căile ferate, care au legat întreaga țară, au fost construite atunci, precum și multe dintre bazele siderurgiei. Industrializarea a continuat și în perioada Uniunii Sovietice, când, într-un timp extrem de scurt, în decursul unui deceniu și jumătate de înainte de începerea Marelui Război pentru Apărarea Patriei – s-au înregistrat succese colosale. Iar acest lucru a contribuit în mare măsură la evitarea unei catastrofe.

Totuși, principala noastră calitate națională este ceea ce lipsește în Occident. În civilizația noastră există respectul față de cei care au creat-o, au construit orașele, au învins dușmanii.

Au fost vremuri în care A.M. Gorčakov, după ce, din motive despre care nu are rost să vorbim acum, am suferit o înfrângere în Războiul Crimeii, a spus: „Rusia nu se supără, Rusia se concentrează”. Nici acum nu trebuie să ne supărăm. A te supăra, a-ți irita nervii – asta e cel mai rău lucru. Trebuie să ne concentrăm. În schimb, o furie sănătoasă este pe deplin justificată. Nu să ne supărăm, ci să dobândim o furie sănătoasă.

Furie, printre altele, din perspectiva necesității de a accelera totul, în direcția unui salt tehnologic (se vorbește mult despre asta în prezent). Și să decidem „cu furie” că suntem obligați să facem acest lucru. Să ne enervăm pe noi înșine – vreau să realizez totul mai repede. Și de aceeași furie sănătoasă avem nevoie și pe frontul extern. Să nu cădem în isterii, ci pur și simplu să tragem concluzia în sinea noastră: „Verifică doar!”. Încrederea – o vom vedea mai târziu, dar mai întâi – verifică, și cel mai important – urmărește-ți propria linie.

Acum, vecinii noștri turci spun că sunt gata să ne ajute din nou în privința Ucrainei, dar, în același timp, semnează imediat documente NATO în care se spune că trebuie restabilită integritatea teritorială a regimului de la Kiev. Există și alte propuneri: aceeași administrație americană actuală spune din nou că, odată ce vor „rezolva” problema cu Iranul, ne vor ajuta din nou. Avem armată și flotă, iar acum avem și forțe aeriene și spațiale (de altfel, acestea există deja de mult timp) și trupe de sisteme fără pilot.

Avem noi și oameni. Când se spune: „Hai să «rezolvăm» problema undeva pe acolo”, să rămână totul așa cum este – să ne oprim pe linia de contact și apoi să ne gândim cum să găsim un compromis. În primul rând, avem sentimentul continuității istorice, al identității noastre istorice și al mândriei naționale și multinaționale.

Occidentul ne spune acum că se va mai gândi când ar fi momentul potrivit să reia negocierile cu noi, dar vor fi negocieri la care, la aceeași masă, ar sta Europa, America, V.A. Zelenski și președintele Rusiei, V.V. Putin. Și înainte de asta, în opinia lor, este necesar să se declare un armistițiu, o încetare a focului. După aceea, ei, occidentalii, vor introduce forțe multinaționale conduse de Franța și Marea Britanie și apoi, înseamnă, se vor așeza la masa negocierilor. Ce înseamnă asta? Este un ultimatum. Dacă rămânem pe linia de contact – regimul nazist va rămâne în putere. Nu vor recunoaște niciun teritoriu unde au avut loc referendumuri.

Dar calitatea poporului nostru este totuși unică prin faptul că, de exemplu, vă amintiți cum, la V.V. Maiakovski, în poezia „Broadway”, era un vers: „Sovieticii au propria lor mândrie”? Nu pentru că ar fi apărut la sovietici, ci pentru că rușii au avut-o dintotdeauna. Această mândrie rămâne…

Întrebare: – Ați menționat deja că țara noastră, Patria, este sărutată de Dumnezeu și păzită de Dumnezeu. Dar dumneavoastră sunteți un om credincios?

Serghei Lavrov: – Sunt credincios. Bunica m-a botezat fără știrea mamei. Mama era comunistă. Ea însăși s-a botezat la o vârstă deja destul de înaintată, după ce a avut loc prăbușirea Uniunii Sovietice…

Întrebare: – S-a întâmplat ceva în viața dumneavoastră care nu poate fi explicat decât printr-un miracol, decât prin Dumnezeu?

Serghei Lavrov: – Probabil că s-a întâmplat… Dacă ne referim la dramele politice, atunci, probabil, în timpul puciului. Revin din nou la ceea ce am început. Atunci [occidentalii -n.r.] se gândeau: „Bine, Rusia este docilă, ascultătoare, dar trebuie să urmeze pur și simplu tot ce îi vom indica”. Când s-a dovedit că Rusia nu este ascultătoare, că are propria ei mândrie, dar acest lucru a început să se manifeste încă înainte de discursul de la München din 2007, pe care l-ați menționat, când V.V. Putin a expus totul cu o sinceritate extremă, în mod onest, în contextul unei discuții care, în mare măsură, era impregnată de ipocrizie. Au existat și înainte momente de acest fel, dar nu ne-am pierdut speranța că Occidentul își va reveni, că toate acestea sunt doar niște recidive temporare pe care trebuie să le înăbușe în sine.

Iată țările baltice. Când, în 2004, abia preluasem funcția de ministru, au început să implice țările baltice în următorul val de extindere a NATO. președintele Rusiei, V.V. Putin, i-a întrebat: de ce fac asta, doar ne-am înțeles. Ni s-a răspuns că, se pare, „înțelegeți și dumneavoastră, le-a rămas din perioada în care făceau parte din Uniunea Sovietică senzația că au fost ocupați, subjugati, iar această teamă le-a rămas și acum, iar noi îi vom accepta în NATO și în Uniunea Europeană, și astfel se vor liniști”.

Și ce, s-au liniștit? Ei sunt acum principalele „capete de rachetă” pe care le ațâță împotriva noastră, cunoscându-le „caracterul aprins” al acestor băieți estonieni. Lituania și Letonia au declarat acum că ridică interdicția privind amplasarea armelor nucleare pe teritoriul lor.

Așadar, trebuie să ne bazăm doar pe noi înșine, așa cum a subliniat în repetate rânduri președintele nostru. Ceea ce se întâmplă acum are consecințe grave. Dar vreau să spun încă o dată: noi ducem la bun sfârșit opera bunicilor și străbunicilor noștri, care au distrus nazismul, dar foștii noștri aliați au salvat acest nazism. Se cunoaște soarta generalilor din Wehrmacht, care au găsit în Occident atât un cămin, cât și adăpost. Iar acum – nimeni nu s-ar fi putut gândi vreodată că se va întâmpla acest lucru – nazismul renaște deja în mod deschis. Nimeni nici măcar nu ascunde acest lucru. De aceea, nu avem altă opțiune, dacă vrem să rămânem civilizația noastră rusă.

Întrebare: – O ultimă întrebare. Ce înțelegeți prin cuvintele „Patrie”, „Rusia”, „viață”? Ce este cel mai important pentru dumneavoastră?

Serghei Lavrov: – Rusia înseamnă viață, iar viața înseamnă Rusia.