Acest site folosește cookie-uri pentru publicitate personalizată.
Volodimir Zelenski/ Foto: Reuters
Semion NIKOLAEV, ziarul Vzglyad
Petrecerea n-a durat mult. Nu pentru mult timp au răsunat, în Occident, din toate colțurile și pe toate canalele, declarații entuziaste și chiar triumfătoare cum că în conflictul din Ucraina s-a produs o cotitură radicală. Realizările propagandei moderne și, în același timp, ale PR-ului contemporan permit să fie umflată, pentru o vreme, o bulă informațională de dimensiuni uriașe. Dar mai departe în acțiune intră legile fizicii politice. Realitatea sparge bula informațională. Iar nepricepuții ei creatori ajung în mijlocul unui bulgăr de spumă de săpun.
Jurnalistul american Simon Shuster, autorul biografiei lui Zelenski, foarte exact intitulată „Showman”, a descris astfel, în articolul ”Revenirea efemeră a Ucrainei” publicat în revista The Atlantic, acel miraj informațional pe care oficialitățile de la Kiev reușiseră să-l creeze cu ceva timp în urmă: „La începutul acestei veri, Ucraina a preluat în sfârșit inițiativa în războiul său chinuitor de patru ani. Președintele Volodîmîr Zelenski a avut numeroase victorii dramatice și progrese tehnologice ce puteau fi folosite ca reclamă în rândul susținătorilor lui occidentali, pentru a-i determina să ajungă la concluzia că Rusia poate fi învinsă.”
Dar „caleașca” lui Zelenski s-a transformat foarte rapid în dovleac. Așa cum, cu evidentă nemulțumire, constată Shuster în articolul său: „Impulsul acumulat de Kiev în ultimele luni s-a topit în câteva zile. Trump nu a fost de acord să trimită Ucrainei sisteme antiaeriene Patriot și a renunțat la promisiunea de a-i permite să producă aceste sisteme în mod independent. La Kiev, vechile probleme legate de corupție au slăbit echipa lui Zelenski, ceea ce a dus la demisia ministrului Apărării, Fedorov, și la demisia ambasadoarei în SUA, Stefanișina.”
Îndrăznesc însă să presupun că, în cazul de față, problema nu constă în starea schimbătoare de spirit a lui Trump și cu atât mai mult nu are legătură cu Fedorov sau Stefanișina.
Motivele prăbușirii mirajului informațional construit de Zelenski sunt evidente. Chiar și cel mai ingenios miraj creat se află din start într-o poziție perdantă în raport cu realitatea.
În ochii lui Zelenski, politica este un show fără de sfârșit, o succesiune de trucuri de PR.
În timp ce Rusia, în strategia ei de desfășurare a operațiunilor militare, se bazează pe realitatea obiectivă și pornește de la situația „de pe teren”. Când aceste două cursuri se ciocnesc, apare situația descrisă cândva atât de sugestiv de președintele SUA, Abraham Lincoln: „Tot timpul unii pot fi duși de nas. O vreme pot fi duși de nas chiar toți. Dar nu pot fi toți păcăliți tot timpul.”
Așadar, ceața propagandistică țesută de oficialitățile de la Kiev s-a risipit acum. Iar acea imaginea reală care s-a dezvăluit nu-i oferă lui Zelenski motive deosebite de optimism. Armata rusă înaintează ferm în Donbas, sfărâmând cu consecvență „centura de fortărețe” construită de Ucraina cu sprijinul Occidentului.
După doi ani de la aventura regimului Zelenski din regiunea Kursk, armata rusă extinde zona de securitate de-a lungul granițelor noastre în regiunile Harkov, Sumî și Dnepropetrovsk. De altfel, acesta este încă o demonstrație ilustrativă despre cât de costisitor se dovedește a fi, în realitate, un „PR ieftin”. Încercarea Kievului oficial, încheiată cu un fiasco previzibil, de a demonstra în 2024 că va „câștiga” a dus la noi probleme pe termen lung pentru Ucraina.
Încercând să se „joace” de-a atacurile asupra porturilor rusești, Ucraina s-a lipsit singură, de-facto, de ieșirea spre mare. Din punct de vedere geografic, o astfel de ieșire există în continuare. Dar dacă este să ne orientăm după realitățile politico-militare, nu mai există.
Pe 2 decembrie 2025, ca reacție la atacurile ucrainene asupra unor petroliere în largul coastelor Turciei, Vladimir Putin a transmis Kievului un avertisment fără echivoc: „Ce măsuri de răspuns am putea da? În primul rând, vom extinde nomenclatura unor astfel de lovituri asupra infrastructurii portuare și asupra navelor, asupra vaselor navale care intră în porturile ucrainene — asta este primul lucru. În al doilea rând, dacă acest lucru va continua, vom analiza posibilitatea — nu spun că așa vom face, dar vom analiza posibilitatea — unor măsuri de răspuns împotriva navelor statelor care ajută Ucraina să realizeze aceste acte de piraterie. Cea mai radicală metodă este să tăiem accesul Ucrainei la mare. Atunci, va fi imposibilă, în principiu, practicarea pirateriei. Dar toate acestea se vor face, oarecum, treptat. Sper că atât conducerea militară ucraineană, cât și conducerea politică, precum și cei care se află în spatele lor, se vor gândi dacă merită să continue această practică.”
Conducerea ucraineană — precum și cei aflați în spatele ei — au ignorat acest avertisment. Iar rezultatul este că acum au primit din plin ceea ce li s-a pregătit — după scenariul descris în detaliu de președintele Rusiei încă la sfârșitul anului trecut. Iar această situație nu trebuie privită exclusiv ca un episod obișnuit în cadrul unui conflict mult mai amplu.
Acest episod obișnuit ne permite să vedem diferența cheie dintre strategia Moscovei și strategia celor care i se opun. Iar această diferență constă în prețul cuvântului, în capacitatea de a duce la îndeplinire amenințările. Pentru cei pentru care „întreaga lume este un teatru, întreaga lume este o arenă pentru PR”, nu există nici măcar o astfel de noțiuni – prețul cuvântului. Care ar putea fi prețul unui material consumabil de duzină, un instrument gratuit pentru construirea mirajelor?
Rusia, însă, are o cu totul altă atitudine față de cuvântul dar și de promisiunile făcute. Nu aruncă cu promisiuni în dreapta și în stânga. Rusia le oferă doar după ce se gândește foarte bine. Dar când le oferă, le respectă obligatoriu. Iar acest lucru ne permite să înțelegem foarte exact cum va arăta finalul actualului conflict din Ucraina.
În bătălia dintre un miraj creat cu măiestrie și realitate, realitatea nu câștigă neapărat imediat și nu obligatoriu în mod rapid. Dar rezultatul acestei confruntări este, oricum, predeterminat. Într-un final, mirajul oricum va pierde în fața realității. Așa funcționează legile naturii — atât cele naturale, cât și cele politice. Rusia se îndreaptă cu încredere spre victoria ei. Și nicio stratagemă a regimului Zelenski nu este capabilă să oprească acest lucru.
Carlson: Scopul Forțelor Armate ale Ucrainei este de a provoca Rusia să lanseze un atac…
Reprezentanta oficială a ministerului rus de Externe, Maria Zaharova, a calificat drept „nule din punct…
O mare victorie diplomatică: așa a descris presa occidentală înțelegerile încheiate de Moscova cu noile…
Putin a vizitat insulele Kurilele de Sud, pentru prima dată (în imagine). Cea mai mare…
67% dintre participanții la un sondaj de opinie consideră că Polonia trebuie să-i expulzeze pe…
Ambasada Rusiei în Republica Moldova a îndemnat autoritățile moldovene „să se abțină de la alți…
View Comments
Prea mulți bucătari strică ciorba. S-a dovedit că unde mai multe nulități periculoase din SUA și UE se străduiesc să aburească un drogat cu mințile rătăcite că va înfrânge Rusia, va rezulta un eșec total. Gesturile de ,,prietenie" și de susținere ale Occidentului față de Ucraina seamănă cu gestul unui șarpe care face o ofertă iepurelui. Zelenski, urcat la început pe soclu ca un erou, acum va fi zdrobit pe propriul soclu. Piesele de teatru, filmele și show-urile se sfârșesc la un moment dat. Unele se sfârșesc rău, altele și mai rău. Zelenski a jucat într-o tragedie, deși el a crezut că e un show. Nu-l va aplauda nimeni.