Acest site folosește cookie-uri pentru publicitate personalizată.
Foto: polk.press
„Poezia «Să mă aștepți» nu are nicio poveste deosebită. Pur și simplu am plecat la război, iar femeia pe care o iubeam se afla în spatele frontului. Și i-am scris o scrisoare în versuri…”, își amintea astfel autorul, poetul, prozatorul și dramaturgul Konstantin Simonov (1915 – 1979).
La începutul anului 1942, corespondentul de război Konstantin Simonov, în vârstă de 26 de ani, a adus la redacția ziarului un poem pe care îl scrisese cu câteva luni în urmă și pe care nu intenționa deloc să-l publice – versurile profund personale îi erau dedicate femeii iubite, care avea să devină ulterior soția poetului – actrița Valentina Serova.
Poezia „Să mă aștepți” a fost publicată pe 14 ianuarie 1942, pe pagina a treia a ziarului „Pravda”, și a fost citită de toată lumea: pătratul de hârtie decupat cu foarfeca era păstrat în buzunarele de la piept ale uniformei, poezia era recopiată și trimisă în scrisori celor dragi din toată țara, era citită la radio și de pe scenă. Devenită un simbol popular al Marelui Război pentru Apărarea Patriei (1941-1945), poezia lui Simonov ajuta nu doar să lupte, ci și să supraviețuiască.
Folcloristul Lev Pușkarjov, care a trecut el însuși prin tot războiul, scria: „Pentru a nu fi ucis pe front, trebuia să porți la inimă o scrisoare sau o fotografie a iubitei. Atunci, acea fotografie devia glonțul. Aceeași putere o avea și poezia «Să mă aștepți» a lui Simonov, dar trebuia neapărat să o recopiezi de mână și să o porți doar la inimă”…
Să mă aştepţi
Să m-aştepţi, şi-am să mă-ntorc!
Jalea s-o alungi!
Să m-aştepţi când trist se torc
Ploi de toamnă, lungi.
Să m-aştepţi prin ger şi vînt,
Sau în veri, pe-arşiţi,
Să m-aştepţi când alţii sînt
Morţi şi prohodiţi!
Să m-aştepţi când nici un rând
Luni şi ani nu-ţi scriu,
Să m-aştepţi când toţi, pe rând,
Nu mai cred că-s viu.
Să m-aştepţi şi-am să mă-ntorc,
Spună cine-o vrea
Că-s demult pierit, în foc,
Fugi, şi n-asculta!
Maică-mea și frații chiar,
De-ai să-i vezi plângând,
Iar prietenii cu-amar
Lângă vatră stând,
Las’ să bea după-obicei
La priveghiul meu,
Râzi, dar nu boci cu ei!
Tu s-aştepţi mereu!
Să m-aştepţi, şi-am să mă-ntorc!
Moartea am s-o-nfrâng!
Creadă c-am avut noroc
Cei ce azi mă plâng!
Ei, ce n-au sperat nicicând,
Nu vor şti deloc
Că-aşteptând, dorind, crezând,
Tu m-ai smuls din foc.
Ştim doar noi cum de-am trecut
Ceasu-acesta greu,
Tu, ca nimeni, ai ştiut!
Să m-aştepţi mereu!
Traducere de Mihu DRAGOMIR
Europa își înăsprește poziția: ca răspuns, se pare, la faptul că Rusia a admis participarea…
Președintele Statelor Unite, Donald Trump, a anunțat că, în marja summitului APEC, se va întâlni…
Volodimir Zelenski a intrat în panică de frica naziștilor din propriul lui anturaj, motiv pentru…
Ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, a acordat un interviu jurnalistului Andrei Kondrașov, pentru agenția…
Președintele Vladimir Putin a acuzat fostele metropole că încearcă să influențeze politica internă și externă…
Mirra Andreeva a devenit cea mai tânără campioană a Turneului final al WTA din 2004…
View Comments
Atașez această minunată poezie recitată de însuși Konstantin Simonov:
https://youtu.be/JLSzm2IAkHQ?si=mAn5xG-dmNBKFD4g
Și recomand romanul ,,Vii și morți", un roman despre primele luni ale Marelui Război pentru Apărarea Patriei, în care Simonov pune accent pe aspectul moral al evenimentelor, mai mult decât pe cel militar. El înfățișează în primul rând sufletul soldaților, universul lor spiritual și - în ultimă instanță - starea de spirit și psihologia întregului popor. Konstantin Simonov aduce un omagiu combatanților - vii și morți - care, cu prețul vieții, au făcut să triumfe umanitatea asupra barbariei naziste.
Nu vă faceți iluzii că europenii ar putea contribui la procesul de pace. Merz, Ursula? Ei confundă pacea cu războiul. Nu vor fi niciodată pregătiți să stea la masa negocierilor. Poate viitorii lideri. Dar când va avea loc schimbarea?
Comentariul acesta era pentru articolul ,,Peskov, către Europa: Demonstrați că sunteți pregătiți pentru pace în Ucraina".