Ministrul Culturii: de ce n-am interzis filmul ”Kursk”

Ministrul Culturii, Vladimir Medinski, a explicat, într-un interviu pentru agenția TASS, de ce instituția pe care o conduce, a permis apariția pe marile ecrane a filmului regizorului Thomas Vinterberg, despre catastrofa submarinului nuclear rus ” Kursk”, din Marea Barents, în pofida apelurilor unor experți de a nu permite așa ceva.

– De ce ați aprobat?

Vladimir Medinski: Este un film despre catastrofa submarinului ”Kursk”, în anul 2000, despre starea deplorabilă în care se aflau, la sfârșitul anilor 1990, armata și flota noastră… Nu, nu e o plăcere să vezi, dar asta e realitatea. Știm asta. Știm inclusiv că autoritățile de atunci, ale țării, s-au apucat să repare situația. Știm că astăzi avem tot dreptul să ne mândrim cu armata noastră, cu flota militară. Ca în cele mai bune vremuri ale istoriei naționale.

– Există vreun dram de adevăr în film?

Vladimir Medinski: Este, un pic. Amestecat cu tot felul de speculații, hiperbole și deducții îndoielnice, dar, fără ele, ”creatorii” nu se pot descurca.

Pe scurt, ideea filmului este despre confruntarea dintre bine și rău.

”Binele” înseamnă ”partenerii” din NATO: conform scenariului, ei nu se gândesc la nimic altceva decât cum să-i salveze pe marinarii noștri. Nici să mănânce nu pot. Iar ”răul” este conducerea rusă, care minte și țese intrigi împotriva salvatorilor din NATO. Marinarii și familiile lor sunt, desigur, oameni buni, dar victime ale regimului.

– Ar trebui să ne mire o asemenea abordare?

Vladimir Medinski: Nicidecum. Am văzut asta în numeroase ”BMoovie”, în perioada războiului rece. În URSS, aceste filme erau interzise, iar noi credeam, cu naivitate, că ele ascund un adevăr sacrosant. Dar, nu era nici adevăr, nici sinceritate. Așa cum nu era nici talent artistic în aceste filme. Deci, întorcându-ne la „Kursk”, toate acestea au fost deja; un film plictisitor, de mâna a doua și necinstit, mai ales.

– Adică un film prost?

Vladimir Medinski: M-aș feri să atârn etichete, de genul ”diversiune ideologică”, etc. Pur și simplu, filmul ăsta nu e făcut pentru noi. Este pentru ei înșiși. O parte a Occidentului convențional așa vrea dintotdeauna să ne vadă. Ei, și ce? Noi ne vedem de problemele noastre. Le rezolvăm. Evoluăm. Aceasta, în timp ce etichetele ideologice ale Occidentului nu s-au schimbat. Din veac în veac, ei încearcă să se convingă singuri, cu perseverență, că toate acele mituri inventate, în capul lor, despre Rusia, chiar așa și sunt în realitate.
E adevărat că, după aceea, confruntându-se cu realitatea, se miră foarte tare!

De aceea, nu vom repeta greșelile propagandei sovietice, interzicând un alt film părtinitor și nu foarte frumos despre Rusia. Nu merită așa ceva. Nu avem îndoieli legate de moralitatea și gustul spectatorilor noștri!