Teatrul ”Nottara”: Spectacol extraordinar, despre o dramă a culturii tătare

18/11

Foto: Vești din Rusia

În cadrul Zilelor Republicii Tatarstan în România, a fost prezentat, pe scena Teatrului ”Nottara” din București, un spectacol excepțional de dans , ”Alif”, care, a făcut posibil – pentru publicul românesc – contactul direct cu originile culturii tătare și cu drama ei istorică – pierderea alfabetului tradițional.

Dansatorul Nurbek Batulla cucerește publicul bucureștean/ Foto: Vesti din Rusia

Spectacolul”Alif”, în regia lui Tufan Imamutdinov, al cărui premieră a avut loc în 2017, s-a afirmat la festivalul Național al Rusiei ”Masca de aur”. A devenit celebru și solistul spectacolului, dansatorul Nurbek Batulla, care a obținut principalul premiu teatral la categoria ”Dans modern/ rol masculin”.

Pentru a înțelege mai bine mesajul artistic al acestui spectacol, trebuie să facem o mică incursiune în istorie.

În 1927, a avut loc o ruptură în cultura poporului tătar – care, a intrat și el în epoca sovietică. Alfabetul tătar, bazat pe caligrafia arabă, a fost trecut pe grafia latină, iar, ulterior, în 1939, în cea chirilică.

Aceste circumstanțe au dus la abolirea a șapte litere din alfabet. Ca rezultat, limba și-a pierdut parțial flexibilitatea, melodicitatea, profunzimea. Rima, stilul, forma și ritmul operelor poeților precedenți și-au pierdut sensul inițial. Identitatea poporului, formată începând cu secolul al X-lea, s-a pierdut parțial.

Spectacolul constă în trei părți. În prima parte, literele alfabetului tătar mort/ initial se scriu, prin intermediul dansului, cu litere arabe. Răsună numele acestor litere.

În a doua parte, trei fete (artistele Elmira Kalimullina, Leisan Bikbaeva și Tatiana Efremova) cântă o poezie a poetului tătar Gabdulla Tukai, “Tugan Tel” (“Limba maternă”). Prima pronunță literele alfabetului tătar “dispărut”, cea de-a doua cântă cuvintele, cea de-a treia, versul.

A treia parte este o combinație a celor două părți anterioare, în care sună poezia completă a lui Tukay, pe trei voci. Dansatorul îl personifică pe poet și sfârșitul erei culturale, care modelase poporul tătar timp de o mie de ani.
Creatorii spectacolului “Alif”, prin limbajul corpului și cântarea autentică a tătarilor, încearcă să pătrundă în acel strat cultural care a fost “uitat” de către oameni.

Spectacolului îi sunt conferite culori suplimentare datorită sunetelor instrumentelor muzicale tradiționale tătărăști – kurai, kubâz, dumbra – în interpretarea a trei maeștri de excepție: Ruslan Gabidullin, Bațzîebrai Mulati și Almaz Ashadullin.

Un spectacol frumos, dar și trist…