Medic de gardă. Poezie de Ioan Popa

Desen de Aleksei Kurbatov

În aceste zile de inhibiție generală și carantină, provocate de coronavirus, vocile poeților nu se sting, dimpotrivă, și poeții, prin mijloacele artei lor, încearcă să fie de ajutor și să răspundă provocării planetare a înspăimântătoarei epidemii care a cuprins lumea. Am primit această frumoasă poezie (dedicată medicilor) de la cititorul și prietenul site-ului nostru, scriitorul Ioan Popa și am ținut s-o publicam pentru că ea se încadrează perfect în actualitatea pe care o trăim.

Ioan Popa este membru al Uniunii Scriitorilor din România, scrie și publică în limbile română și franceză. Este autor al remarcabilului roman ”Robi pe Uranus” (scris în limba română) și autor al cunoscutului roman-fluviu ”Terre du salut” (”Pământ al mântuirii”), scris în limba franceză și a cărui temă este România.

Ioan Popa

MEDIC DE GARDĂ

Nu e loc în seara asta
Pentru ca să mori,
N-o să mori în țara asta,
Nu până în zori,
Nu cât lumea înainte merge, bine ori rău,
Nu cât eu voi fi de gardă lângă patul tău,
Nu-n spitalu-acesta-n care
Alb halat eu port,
Nu cât timp stau în picioare
(Chiar și la raport),
Nu cât timp mai pot să țin în mâini un bisturiu,
Nu cât timp pe frontul morții încă mai sunt viu.

În curând vei merge-acasă, asta-i tot ce știu.

Dac-ai să auzi vreodată
Că am dezertat,
Ori că nu m-am dus îndată
Unde am fost chemat,
Că obișnuiesc să iau pe-ascuns câțiva arginți
Ori că sunt nepăsător la chin și suferinți,
Dacă vei citi-n ziare
Vorbele astea grele,
Otrăvite și amare,
Să n-asculți la ele,
Întunericul urăște îngerii luminii,
Cel Ce vindeca leproșii a primit doar spinii.

Dac-ai să auzi vreodată
Că m-am stins departe,
Molipsit, ca lumea toată
(Și de-aceeași moarte),
Tu să știi că-i doar un zvon, fugi de el și-nvață:
Cei ce-n iad de vii se duc, vin de-acolo în viață.

Nu e loc în seara asta
Pentru ca să mori,
N-o să mori în țara asta,
Nu până în zori,
Nu cât lumea înainte merge, bine ori rău,
Nu cât eu voi fi de gardă lângă patul tău.

owner