Jocurile murdare din jurul presupusei otrăviri a lui Navalnîi

Serghei Lavrov a răspuns întrebărilor legate de scrisoarea deschisă a medicului neurolog din Elveția, Vitali Kozak

Întrebare: – La 22 ianuarie, pe internet a fost publicată scrisoarea adresată Dumneavoastră de medicul neurolog Vitali Kozak, care lucrează în Elveția și care ridică o serie de întrebări complexe legate de articolul din revista ”The Lancet” referitor la presupusa otrăvire a lui Aleksei Navalnîi. Ce ați putea spune în acest sens?

Serghei Lavrov: – Îi sunt recunoscător medicului Vitali Kozak pentru consistenta scrisoare deschisă adresată mie, în care își expune opinia de expert referitoare la articolele privind modul în care a fost tratat Aleksei Navalnîi în clinica berlineză ”Charite”.

Nefiind un specialist în chimie, biologie sau medicină, nu pot să ofer un comentariu profesionist pe marginea analizei medicului Kozak, dar, citind cu atenție considerațiile prezentate, ce scot în evidență contradicțiile apărute, sunt de acord cu faptul că orice întrebări și îndoieli fondate, legate de acest caz, cer clarificări obligatorii.

În situația în care țările occidentale încearcă să facă din ”speța Aleksei Navalnîi”, poate cel mai important subiect în dialogul cu țara noastră, mi-aș fi dorit un schimb reciproc de aprecieri legate de demersurile concrete, aflate în centrul atenției intereselor noastre de serviciu, ce sunt făcute de personajele acestei povești, în sfera politicii și a propagandei.

Prima lor teză: Pe Aleksei Navalnîi au încercat să-l otrăvească serviciile speciale ruse, dar a fost salvat numai pentru că, fără să bănuiască ceva, pilotul avionului de linie, la bordul căruia călătorea bloggerul, a efectuat o aterizare de urgență, iar la trapa aeronavei aștepta deja mașina Salvării și medicii din Omsk au făcut tot ceea ce era necesar (ceea ce nu împiedică faptul ca, la adresa acelorași medici, să fie lansate acuzații de ”complicitate la otrăvire” prin ascunderea rezultatelor ”reale” ale analizei materialului biologic).

În același timp, nici la clinica ”Charite”, unde pacientul a fost transportat de îndată, la insistențele soției acestuia, nu au fost identificate – la fel ca și la Omsk – nici un fel de substanțe militare otrăvitoare (ca atare, prin puterea logicii, și medicii de la ”Charite” pot fi suspectați de ”complicitate”). După cum ”a anunțat” Guvernul Germaniei, substanțele  otrăvitoare de luptă au fost descoperite numai la Institutul de farmacologie și toxicologie al Bundeswehr-ului, ceea ce a servit drept pretext pentru formularea de acuzații peremptorii împotriva statului rus, cu solicitarea de a-și recunoaște ”vinovăția” și de a investiga ”crima”.

Întrebare: – Vitali Kozak face referire și la lucruri ciudate, legate un aspect delicat în etica medicală, cum este anonimatul pacientului. Au fost colegii străini la fel de sinceri cu partea rusă, în acordarea de asistență juridică, așa cum au fost cu autorii articolului din ”The Lancet”?

Serghei Lavrov: – Procuratura Generală a Rusiei a cerut imediat Departamentului Federal al Justiției din Germania informații despre rezultatele cercetărilor efectuate de Bundeswehr, inclusiv toate probele care au legătură cu cazul. Deși cererile noastre au respectat în totalitate o serie întreagă de convenții privind acordarea de asistență juridică, inclusiv Convenția vizând interdicția armelor chimice, nu ni s-a transmis nici o informație factologică. Evocând tot felul de pretexte, partea germană a refuzat să ne pună la dispoziție copii ale documentelor medicale, istoricul bolii, expertiza medico-legală, testele toxicologice de laborator și de altă natură. În același timp, s-a refuzat în mod deschis să fie onorate cererile oficiale ale Procuraturii Generale a Federației Ruse (din 27 august, din 14, 24 și 28 septembrie 2020), autoritățile germane afirmând, într-o primă fază, că respectivele informații sunt secrete, pe motiv că dezvăluirea lor ar permite părții ruse să înțeleagă de ce cunoștințe dispune Bundeswehr-ul în domeniul armelor chimice. După care, argumentația s-a modificat. Au început să insiste că Navalnîi interzice transmiterea vreunei informații, inclusiv datele lui personale, către partea rusă.

Întrebare: – Cum stau lucrurile cu formula substanței cu care se pretinde că a fost otrăvit Navalnîi?

 Serghei Lavrov: – Potrivit afirmațiilor părții germane, Franța și Suedia au confirmat concluziile Bundeswehr-ului. A intrat în același joc și Secretariatul tehnic al Organizației pentru Interzicerea Armelor Chimice (OZHO), care a întreprins proceduri netransparente pentru a ajuta Germania, iar la final, a anunțat că concluziile celor de la Berlin, Paris și Stockholm sunt corecte, refuzând, totodată, să dezvăluie formula concretă a substanței despre care s-a afirmat că ar fi fost găsită în materialul biologic al pacientului; cu alte cuvinte, noi am făcut-o la cererea germanilor, așa că, adresați-vă lor! La rândul lor, nemții, după care francezii și suedezii, nu dau nimic.

Adică ni se cere că îi credem pe cuvânt, avansând, concomitent, într-o formă ultimativă inacceptabilă, cereri pentru deschiderea, de către structurile de ordine ruse, a unui dosar penal pentru, după cum susțin ei, ”fapta dovedită a otrăvirii” lui Navalnîi cu o substanță  otrăvitoare de luptă. Precizările logice, în acest caz, că țările occidentale ascund dovada cheie a presupusei infracțiuni, dovadă care, potrivit legilor nostre, este necesară pentru deschiderea unui dosar penal, sunt respinse fără explicații coerente. În general, cercul s-a închis.

Expunerea detaliată a acestei întregi ”epopei” respingătoare, inclusiv informațiile despre numeroasele noastre demersuri, menite să stabilească adevărul, este postată pe site-ul oficial al MAE Rus.

Întrebare: – Ce părere aveți despre filmul referitor la ”palatul din Ghelendjik”?

Serghei Lavrov: – Lăsând la o parte întrebările legate de prețul afirmațiilor și a graficii computerizate cuprinse în film, de cine se află în spatele lui, de cum și de cine a fost plătit acest spectacol (în acest sens, au fost prezentate numeroase fapte, deși oficialii și majoritatea mass-mediei occidentale se fac că nu le observă), vreau să remarc un moment concret. În film, Navalnîi vizitează sediul fostei reședințe a spionajului sovietic din Dresda și, împreună cu niște colegi germani, prezintă spectatorilor materiale dintr-o mapă, pe care el o numește ca fiind ”dosarul personal al lui Putin”. Este evident că a intra în acea clădire și, mai mult, a obține acces la niște documente de arhivă este imposibil fără colaborarea cu autoritățile oficiale ale Germaniei – mai degrabă, cu serviciile lor speciale. Iată numai acest aspect și este suficient pentru a indica substratul acestei povești și rolul pe care l-a jucat și îl joacă Occidentul pe toată durată promovării ei în spațiul mediatic internațional. Dar întrebarea concretă, la care am dori un răspuns, este următoarea: dacă Germania a fost atât de preocupată de dreptul lui Navalnîi de a dispune de datele lui personale, cum a fost posibil ca un dosar din arhivele germane și care, potrivit autorilor filmului, îl vizează pe Vladimir Putin, ar fi putut fi transmis pentru o prezentare publică, fără acordul acestuia? Am cerut explicații în acest sens Ministerului de Externe al Germaniei, de unde, câteva zile mai târziu, ni s-a comunicat că accesul lui Navalnîi la materialele de arhivă menționate a fost convenit cu departamentul german de resort și că în materialele predate lui ”nu a existat nimic secret”. Comentariile sunt de prisos.

Întrebare: – Intenționați ca scrisoarea deschisă a medicului Vitali Kozak să o retrimiteți organizațiilor internaționale de profil implicate în așa-numita ”istorie cu ”Noviciok”?

Serghei Lavrov: – Având în vedere că întrebările pe care Vitali Kozak le ridică în scrisoarea lui deschisă, de pe poziții strict științifice, în calitatea lui de specialist în domeniul medicinei și biologiei, vizează în mod direct teme pe care Occidentul le evită cu scrupulozitate în dialogul de politică externă cu noi, avem în vedere, dacă nici el nu va fi împotrivă, să atragem atenția conducerii Secretariatului tehnic al OZHO, precum și conducerilor  Germaniei, Franței și Suediei, asupra analizei făcute de el și să îi rugăm s-o comenteze.

De asemenea, consider că este important să susținem teza medicului, potrivit căreia, pe marginea faptelor prezentate mai sus, să se pronunțe și alți specialiști independenți în chestiuni de medicină și biologie. Sper că vor auzi invitația lui Vitali Kozak și vor comenta cu onestitate profesională întrebările formulate de el.